Blogul Licuricei

După şase luni de lucrări de reabilitare, o parte din Piaţa Matei Corvin (Unirii, cum i se spune acum, total fără rost) a fost terminată. Restul, undeva prin mai, anul viitor. Inaugurarea s-a făcut ieri, evident cu oareşce scandal, dat fiind că Primăria nu s-a sinchisit să invite şi reprezentanţii maghiari, chit că ei au mai mult merit în existenţa pieţei decât avem noi, orice s-ar zice.

Aseară, în drum spre casă, am trecut pe acolo să văd şi eu cum arată. Cu toată bunăvoinţa pe care am avut-o, nu am putut să îi dau mai mult decât statutul de „satisfăcătoare”. Şi nu am să înţeleg de ce, orice proiect de bun simţ pe care îl începem, reuşim să-l finalizăm kitschos. Parcă e un făcut să ne înecăm mereu ca şi ţiganul la mal.

Dar să le luăm pe rând. Ce-mi place? Piatra cubică de pe jos, designul fântânilor (chit că amicul Lorand spune că una dintre ele e ca şi un „vălău“ din care se adapă vacile), mobilierul urban şi faptul că, vara, poţi intra cu picioarele în apă. Ce nu îmi place? Nu-mi plac stâlpii de iluminat, care arată ca nişte catarge pierdute şi care nu asigură  suficientă lumină pieţei pe timp de noapte. La ora la care am trecut eu ieri, 17.30, era deja întuneric, iar stâlpii nu făceau faţă. Nici mai târziu nu a fost cine ştie ce lumină, zic nişte prieteni care au trecut pe acolo. Nu mă aştept să găsesc acul pe jos, noaptea, în Piaţa Unirii, dar parcă totuşi…

Îmi displace profund şi jocul de lumini de la una dintre fântâni. Sunt nouă spoturi care se tot colorează în vreo 425 de nuanţe din câte am înţeles. Nu mi-au plăcut nici la fântâna din Avram Iancu, nu mi-au plăcut nici la fântâna din faţa Catedralei Schimbarea la Faţă, şi nu-mi plac nici aici. Astfel de lumini merg de minune în Las Vegas, sau în vreun cartier din aluminiu, sticlă şi betoane, dar într-o piaţă medievală precum a Clujului eu zic că dau ca nuca în perete. Nişte lumini simple, albe, erau elegante şi suficiente.

De altfel, nici bulevardul Eroilor nu mă încântă. Şi, în ansamblu, nu înţeleg de ce arhitecţii de la Planwerk au încercat să combine arhitectura medievală a Clujului cu modernul. Nu că, teoretic, nu e interesantă combinaţia asta, dar din păcate noi nu suntem atât de avangardişti în design încât să venim cu proiecte şi idei nemaivăzute şi nemaiauzite, ci aducem chestii modeste şi fumate demult în alte locuri. Aş fi preferat de o mie de ori mai mult bănci de acum două secole, felinare şi stâlpi de afişaj cu aer vintage, în locul modernismelor de acum.

În ansamblu, axa Avram Iancu – Eroilor – Piaţa Unirii mi se pare ratată, chit că mi-s simpatici băieţii de la Planwerk. Sunt convinsă că au pornit cu bune intenţii, dar, din punctul meu de vedere, nu au găsit acel „je ne sais quoi”, care să mă emoţioneze, să mă facă să mă mândresc cu oraşul meu şi să îmi facă plăcere să mă plimb prin acele locuri. Prefer în continuare micuţa piaţă a Muzeului, deşi şi acolo mă deranjează cişmeaua cu robineţi tip Romstal şi stâlpii de iluminat.

Şi ca să nu credeţi că eu sunt chiar dusă cu capul şi am pretenţii exagerate de la oamenii cu urbanismul, daţi un ochi şi pe sondajul făcut de Adevărul. Cei mai mulţi dintre cei care au votat până la ora la care scriu eu postul ăsta au găsit piaţa „nesatisfăcătoare“. De bună seamă că sunt zeci de oameni mai mult decât mulţumiţi de fântânile cântătoare şi colorate din pieţele Clujului, dar, vorba Corei, „Le place pentru că nu ştiu că se poate şi altfel“.

Update: M-am întors în seara asta în Piaţa Matei Corvin cu dorinţa de a-mi plăcea. Geaba, însă. Catargele sunt chiar urâte şi dau o lumină rece, chipurile ecologică. Situaţia e salvată de vechii stâlpi de iluminat, de pe celelalte părţi ale pieţei, care au o lumină galbenă, caldă şi darnică. Jeturile colorate sunt horror în continuare.

M-am uitat mai atent şi la vălăul lui Lori şi chiar seamănă cu o adăpătoare de vaci. Dar aici mizez pe umorul arhitecţilor de la Planwerk, care cred că şi-au dat seama că noi, clujenii, nu suntem mai mult decât nişte ţărani ceva mai şcoliţi, dar care încă ne mai plimbăm vacile imaginare pe uliţa principală a marelui sat Cluj.