vreau să fiu prinţesă!

eu, printesa

…astăzi e ziua aia în care aş fi vrut să fiu prinţesă. adică să am o mulţime de bani, de servitori şi nicio responsabilitate – cam la atâta se reduce în mintea mea statutul de prinţesă. de altfel, e o responsabilitate destul de mare să cheltui banii şi să dai de lucru la nişte servitori, la ce mai îmi trebuie altele?

recunosc demn că dorinţa de a fi prinţesă m-a lovit încă de aseară, obosită şi plictisită fiind de viaţa mea de până acum, şi sătulă de a munci pe bani nu foarte mulţi. ok, nu mă plâng de cât câştig pentru că nu e chiar aşa de grav, sunt conştientă că alţii o duc mai rău, dar mi-ar plăcea extreeeem de mult să fiu suficient de bogată încât să muncesc doar din plăcere şi doar când am chef.

aşa că, aseară m-am culcat cu dorinţa secretă de a mă trezi astăzi prinţesă. nu m-am trezit. adică, m-am trezit, da’ nu prinţesă. iar asta mă întristează amarnic. 🙁 nu era minunat dacă eu eram acum într-un castel cu zeci de camere şi de servitori, având o singură preocupare: oare ce să fac azi? oare ce să mănânc? oare cu ce să mă îmbrac? oare ce să mai îmi cumpăr? oare cu cine să mă întâlnesc? oare unde să mă mai duc? oare cum să-mi umplu timpul?

erau întrebări absolut esenţiale despre lume şi viaţă, al căror răspuns mi-ar fi făcut ziua de zece mii de ori mai frumoasă. prinţesă fiind mi-aş fi putut permite să trag o fugă până la mahe, în insulele seychelles, şi să lenevesc la soare, o vreme, în faţa unei băuturi reci şi delicioase. sau aş fi putut merge la cumpărături în soho, spre exemplu.

de fapt, ce vorbesc prostii?! nu aş fi mers la cumpărături EU, Prinţesa, ci ar fi venit casele de modă la mine. mi-ar fi adus tot felul de rochii, pantofi, genţi, bijuterii, parfumuri, creme şi farduri, care mai de care mai extraordinare şi mai exclusiviste. aş fi probat toată dimineaţa minunăţiile ălea şi le-aş fi invitat şi pe fete (prietenele mele, evident) să-şi aleagă orice ar dori de acolo.

şi cum prinţesele sunt răsfăţate tot timpul, şi la propriu şi la figurat, m-aş fi răsfaţat cu un masaj din tălpi până în picioare şi cu un somn adânc şi colorat. că după atâta oboseală de la probat hăiniţe, nu văd cum altfel mi-aş fi putut păstra tenul luminos şi fără de cearcăne, riduri sau mai ştiu ce alte pete pe care adevăratele prinţese nu le au niciodată.

oooo, şi după asta aş mai fi făcut o mie de chestii pe care le pot face numai prinţesele şi nimeni altcineva pe lumea asta. doar că n-a fost să fie. 🙁 poate data viitoare. pentru eu chiar vreau să fiu prinţesă!!

16 thoughts on “vreau să fiu prinţesă!

  1. ana: ca să îţi aduci la normal fondul de pensii? :))

    schumitza: se acceptă. şi, oricum, voi fi o prinţesă foarte darnică şi te voi lăsa să alegi şi din ce îmi place mie. 🙂

  2. Fiica mea iti poate oferi bibliografie in acest sens: Prinţese date uitării sau necunoscute, Cum sa fii o adevarata printesa, dar si Cartea printeselor de Walt Diseny. De altfel, Sanzi este printesa din totdeauna si pentru totdeauna, ca dovada ca am si achizitionat un urias inorog de plus roz cu care doarme. Exceptie au fost doua zile in care m-a anuntat ca se numeste Luna si este o fiinta fantastica, probabil tot de extractie nobila.
    A mai existat un accident, cand fie-mea s-a umplut de paduchi si a trebuit sa o tund. Atunci printre lacrimi a suspinat: nu ma tunde si mai scurt, nu vezi ca si asa am ajuns o jumatate de printesa. Va sa zica nici asa lucrurile nu erau pierdute definitiv, printesia nu era abolita ci doar injumatatita, paduchii nu erau un impediment, parul taiat era.
    Oricum planul tau de a fi printesa e foarte elaborat. Si eu vreau sa fiu printesa, dar nu m-am gandit asa de departe, stiu doar de treizeci si cinci de ani (of, doamne!) care sunt cele doua rochii pe care mi le-as dori in sensul printesizarii. Prima este de fapt unul din modelele cu care le-am vazut ani intregi imbracate pe coristele de la Madrigal, iar a doua e o creatie a imaginatiei proprii si despre care atunci cand i-am povestit unei prietene mi-a spus: ma, tu visezi o camasa de noapte. Ce as face ca printesa nu m-am gandit, probabil as sta la scara blocului si as zambi tamp.

  3. 😀 fuuuarte bine m-am distrat. aşa mamă, aşa fiică.

    ps: zilele trecute am stat şi eu pe gânduri la diverta dacă să-mi cumpăr sau nu cartea “cum să devii o adevărată prinţesă”. dacă zici că merită, investesc 😀

  4. Am mari dubii cu privire la Cartea printeselor cum ca autorul ar fi Walt Disney in persoana, si, chiar daca ar fi, care ar fi competenta lui in materie…
    Cu privire la Cum sa devii o adevarata printesa, cred ca nu e cazul sa investesti. Tu esti pe next level, cum sa devii de vreme ce esti.
    Printesele date uitarii sau necunoscute este cu adevarat demna de tine. Are grafica superbissima si e in traducerea lui Serban Foarta. Repet, bibliografia iti sta la dispozitie…

  5. hehe… trebuie să recunosc că aia am citit-o de la codruţa. că doar depun eforturi de multă vreme să fiu prinţesă, chiar şi una necunoscută 😀 😀

    dar am să împrumut biografia oferită. m-ai făcut curioasă. după care am să scriu eu o carte despre prinţesele citadine şi cosmpolit ponderate :)))

  6. stii si yo miash dori dar sunt doar si numai vise :-j vise vise mult 😉 auzi prietena de printzesa :)) suna banal si nu suna nici blestem..sincera sa fiu chiar miash dori ..dar nu se poate ;):-<

Leave a Reply

Your email address will not be published.