Altfel de colinde

Santa Claus arrives

Că tot vine Crăciunul azi-mâine şi pentru că m-am cam săturat să aud aceleaşi şi aceleaşi colinde, m-am gândit să fac un scurt play list cu cântece de Crăciun mai puţin rulate la noi, ca să zic aşa. Şi să pun şi o parte din istoriile care le însoţesc, istorii pe care le-am găsit pe net, de bună seamă. Colindele nu sunt în ordinea preferinţelor, ci cum mi-au venit în minte.

Pentru început mi-a venit în minte Stop The Cavarly a lui Jona Lewie. Îl ascultasem azi în redacţie şi de-aia. Practic, nu a fost gândit ca un cântec de Crăciun, dar atât linia melodică, cât şi versul „Wish I was at home for Christmas“ l-au înscris direct în linia cântecelor cu specific. Muzica are la bază o temă din Rapsodia Suedeză nr. 1, de Hugo Alfven, dar are şi părţi copiate direct din Rondoul în D Major, K382 a lui Mozart.  Şi uite aşa, „Stop The Cavarly“ a fost nr. 1 în Franţa, 2 în Australia, şi a intrat pe locul 3 în UK Singles Chart din decembrie 1980. Ar fi luat locul 1, doar că moartea lui John Lennon (8 decembrie 1980) a propulsat două din cântecele fostului Beatles pe primele locuri. (Dacă vă sună cunoscut e pentru că, mai nou, e fondul muzical de la o reclamă Orange)

Mi-am amintit apoi The Christmas Song, în interpretarea lui Nat King Cole. Un clasic în viaţă, cum ar veni, compus în 1944 de Mel Tormé şi Bob Wells, şi cunoscut şi sub numele de „Chestnuts Roasting on an Open Fire“.  Tormé (îl chema, de fapt, Torma şi era un rus evreu născut unde altundeva decât în Chicago) obişnuia să spună că „The Christmas Song“ a fost scris într-o vară al naibii de fierbinte, în doar 40 de minute. The Nat King Cole Trio a înregistrat cântecul pentru prima oară în 1946, iar Cole l-a reînregistrat în ’53 cu orchestra condusă de Nelson Riddle şi în ’61 într-o versiune stereofonică, cu orchestra condusă de Ralph Carmichael. Versiunea din ’46, însă, este cea care a intrat, în 1974, în Grammy Hall of Fame.

Din listă nu poate să lipsească colindul Good King Wenceslas, compus de preotul englez John Mason Neale, custode pe la 1850 la Sackvilee College, Sussex. Colindul are la bază legenda Sfântului Wenceslaus I, duce al Boemiei de la 921 e.n. până în 937. Versurile sunt, de fapt, traducerea unui poem scris de poetul ceh Vaclav Alois Svoboda şi care, din câte am citit, a fost scris în cehă, germană şi latină.

În acelaşi registru este şi We Three Kings of Orient Are sau, mai scurt “We Three Kings”. Şi acest colind este compus tot de un preot, mai exact reverendul american John Henry Hopkins jr., care a fost la un moment dat şi ziarist. Se spune că a compus colindul în 1857, pentru nepoţii lui, dar apare pentru prima oară publicat în 1963, în colecţia sa de “Imnuri şi cântece de Crăciun”. Eu l-am ascultat în mai multe interpretări, dar cel mai mult m-am amuzat la cea în care cânta şi Hugh Jackman. Asta pe care o pun aici mi se pare, însă, cea mai aproape de original.


Ar mai fi apoi In The Bleak Midwinter, ale cărui versuri au fost scrise de poetesa engleză Christina Rossetti, undeva prin 1870, la cererea unei reviste. Versurile au fost publicate postum în 1904, iar “In The Bleak Midwinter” a devenit cântec de Crăciun doi ani mai târziu, după ce a apărut în “The English Hymnal”. Anul trecut, acest colind în aranjamentul organistului Harold Drake a fost votat “The best Christmas carol of all time” de către cei mai buni dirijori de cor şi experţi corişti din lume. E varianta de mai jos, dar nu strică să le ascultaţi şi pe cele interpretate de Loreena McKennitt şi The Choirboys. Sunt absolut minunate.

Şi ultimul pe listă, astăzi, un alt clasic în viaţă – White Christmas. Compus în 1942 de Irving Belin pentru filmul “Holiday Inn” şi cântat de Bing Crosby, a devenit hit instantaneu, deşi Crosby nu era la început pe spate după melodie. S-a vândut în peste 50 de milioane de copii şi timp de peste 50 de ani a fost cel mai bine vândut single din toate timpurile. Vorbesc aici de varianta Bing Crosby, evident, pentru că a avut şi alte interpretări la fel de faimoase (Frank Sinatra, Nat King Cole, Billie Hollyday, Ella Fitzgerald etc). Cu “White Christmas” Irving Berlin a câştigat Oscarul pentru Cel mai bun cântec original, una din cele şapte nominalizări pe care le-a avut de-a lungul carierei. Pe bună dreptate, de altfel.

Mă opresc aici. Sper să vă placă şi să aveţi un Crăciun pe măsura acestor colinde. Şi dacă ştiţi altele la fel de minunate şi mai puţin cunoscute, ia lăsaţi-le mai jos. Să ne bucurăm şi noi. 🙂

PS: Am o curiozitate. Care dintre cele de mai sus vă place mai mult?

12 thoughts on “Altfel de colinde

  1. of, Doamna, coc biscuiti cu scortisoara, ascult muzica ta si lacramez. de fapt am doar nodul acela in gat. pai se face?
    urari nu adaug, ca mai intru saptamana viitoare.

  2. deja bucătăreşti?? da’ ce harnică, ptiu pe tine! 🙂

    şi vezi dacă asculţi versurile? te podideşte plânsul. dacă faci un pic abstracţie de ce zice, Stop The Cavalry e cea mai veselă. 🙂

    eu m-am tot gândit care mi-e mai pe plac şi oscilez între Good King Wenceslas şi Stop…

  3. fuuuuuare mulţuuuumesc! asemenea şi ţie. da’ tot nu înţeleg de ce naiba plângeţi când ascultaţi colinde. doar E DE BINE Crăciunul!!! 😀

    ps: asta a lui Leşe e varianta colind a Mioriţei?

  4. Poi cred ca ai dreptate cu Miorita, dar mie imi place tare, chiar daca doar melodia bate spre colinda :). Vocea lui Grigore Lese (orice ar canta) ma trimite sa visez la sarbatorile pe care le-am petrecut foarte multi ani in Ardeal.
    P.S. Pai eu lacramez ca asta e ultimul Craciun la/pentru Coti si mi-am adus aminte de oameni si intamplari 🙁

  5. domnişoara T: da’ unde pleci de la Coti?

    lady Io: fuuuuarte simpatic! e prima oară când îl aud ăsta cu Christmas tree.

    zoo: nu. pe paris hilton o am sub brad. cado. ţi-o trebe? 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published.