huiduind-o pe udrea la gărâna

…din toţi rărunchii. şi ce mi-a mai tihnit!!! şi nu am huiduit-o (alături de alte câteva mii de oameni, evident) pentru că a trecut prin faţa scenei, cum am văzut că a motivat prin ziare, ci pentru tupeul ordinar de care a dat dovadă încercând să-şi facă imagine pe spatele celor de acolo. şi am mai huiduit-o pentru că ea, în acel moment, îi simboliza pe toţi ceilalţi lipsă: manipulantul băsescu, marioneta boc, nesimţitul boureanu, aroganta ridzi, incapabila eba şi restul pedeleilor oportunişti şi parveniţi.

udrea nu avea ce căuta acolo şi a aflat-o singură atât la sosire, în mijlocul concertului trioului john abercrombie, cât şi la plecare, când a fost fluierată câteva minute bune. la prima tură de fluierături, abercrombie s-a arătat nedumerit la sfârşit (nu s-a oprit, bineînţeles, din cântat), crezând că sunt pentru el. “what the hell was that?”, a întrebat. după ce un om din tehnic i-a explicat tărăşenia, a avut o replică pt care a fost aplaudat eroic: “we are going to play tonight, no matter what the fuck happens”. şi au cântat absolut minunat.

după ce au plecat de pe scenă, udrea s-a grăbit să părăsească şi ea locul. n-a scăpat fără alte mii de huiduieli, chit că şi-a luat tălpăşiţa pe scurtătură, adică pe lateralul scenei, nu prin faţă. asta în timp ce organizatorii dădeau muzica de fundal un pic mai tare ca să acopere huiduielile. eh, dar tot s-au auzit. 😀 (tare idiot consilier trebuie să aibă dacă a sfătuit-o să treacă pe la gărâna. oare nu-şi dau seama unde se potriveşte femeia aia şi unde nu?)

dar cred că ne-a blestemat bine ministresa, pentru că imediat ce a plecat s-a pornit vijelia. şi nu orice fel de vijelie, ci una care părea că va duce totul la vale. ne-am adăpostit care pe unde am putut şi, vreo oră şi ceva, am aşteptat să treacă furtuna. o parte din oameni s-au dus la corturi, dar cei care am rămas, ne-am bucurat apoi de un regal al norvegienilor din helge lien trio. a meritat din plin aşteptarea în ploaie.

în rest, un uichend de zile mari. până la furtuna de sâmbătă o vreme perfectă, care ne-a permis să facem plajă la văliug, adică aici, o pensiune minunată, unde se găteşte fuuuarte ok (fasolea cu ciolan afumat şi cu murături asortate – gogoşari, conopidă şi struguri – este delicioasă), adică aici, o gaşcă extrem de amuzantă şi jazz de jazz. nici că-ţi trebuie mai mult.

iar acum, back to reality. o vreme.

[later update]: de dimineaţă mi-am dat seama că udrea mi-a “furat” aproape tot postul despre gărâna şi nu asta era ideea. pfff, ca să vezi cum reuşesc oamenii ăştia politici să te facă să vorbeşti numai despre ei. ruşine! pentru mine, evident, că m-am lăsat manipulată. 🙁

[update 2]: în timp ce ascultam de pe youtube huiduielile de la plecarea lui udrea mi-am dat seama că piesa din fundal, cu care se luptau organizatorii să ne acopere, era “perfect day” a lui reed. perfect day a şi fost pentru ministresă. 😀

Leave a Reply

Your email address will not be published.