Ne enervează

foto: christian yanchula

foto: christian yanchula

Pe vremuri, exista o rubrică în Clujeanul numită chiar aşa – „Ne enervează“. Fiecare redactor aduna în cursul săptămânii tot felul de chestii care îl scoteau din sărite şi le trecea acolo. Cu oră, dată, loc şi persoana care l-a enervat. Era funny la început, dar după o vreme tot mai greu se găseau subiecte pt „Ne enervează“. Nu ştiu de ce. Probabil deveniserăm imuni la tot felul de lucruri.

Dar azi m-am enervat dis de dimineaţă. Stând în taxi, la stop, pe la 7.45, mă uit pe geam. Şi ce văd? Pe coloana cealaltă, în dreapta mea, o tipă la vreo 45 de ani, dintr-un Matiz albastru, îşi şterge oglinda laterală retrovizoare cu un şerveţel pe care apoi îl aruncă pe jos şi dă să închidă geamul. Mi-a sărit instantaneu ţandăra (şi nu, nu am PMS). Am deschis uşa la taxi, am luat şerveţul de jos şi i l-am aruncat pe geam, în maşină. “Tu, proastă, cum îţi permiţi?”, mi-a zis. Ei, uite aşa. Îmi permit.

Dar după faza asta m-am gândit să mă apuc să scriu ce anume mă enervează în jurul meu. Şi să completez postul ăsta ori de câte ori mă seacă oareşce chestie. Pentru început:

Mă enervează că Tăriceanu negociază cu PDL-ul de săptămâna trecută şi că nu poate sta pe curul lui, în opoziţie. Mi se pare greţos să te aliezi cu omul care te-a săpat nonstop şi care şi-a bătut joc de tine trei ani. E umilitor şi „o fac pentru electorat“ nu e o scuză. EU sunt electoratul ăla şi eu NU vreau să se alieze cu portocalii. Vreau să-i lase să piară pe limba lor de securişti.

Mă enervează faptul că presa a devenit o industrie şi că şi-a pierdut din boemie. Se scrie pe bandă, contratimp, cât mai mult şi mai repede, sunt din ce în ce mai puţine subiecte de creaţie şi tot mai multe ştiri gen twitter. Nu mai simt nicio plăcere să fac această meserie şi nici nu ştiu înspre ce să mă îndrept.

Mă enervează că suntem o ţară de şmecheri şi de mitocani. Mă enervează acel „ţara tuturor posibilităţilor“ şi felul în care ne mândrim cu asta. Mă enervează că nu putem să ne schimbăm niciun pic în bine şi că, pe zi ce trece, ne adâncim şi mai mult în ţărănisme şi glume de autobază.

Mă enervează că, în ultima vreme, am ajuns să îmi doresc, pentru prima oară în viaţă, să emigrez. Deşi am avut de două ori posibilitatea să plec, nu am dorit niciodată cu adevărat asta până de curând. Mă enervează că nu mă mai simt bine în ţara mea, că mi-e ruşine cu preşedintele şi clasa politică pe care o avem, că nu mă simt reprezentată la niciun nivel de nimeni.

Mă enervează hainele din magazinele clujene. Nu găseşti decât arareori chestii faine, în rest doar urâţenii şi kitsch-uri. Şi mă enervează cu atât mai mult cu cât realizez că, dacă nu îi oferi omului lucruri de calitate, nu îşi va educa gustul niciodată. Va crede pentru totdeauna că urâtul e frumos. Cred că bunul gust îl ai în genă, dar măcar o minimă educaţie nu ar strica.

Mă enervează că nu se mai termină odată restaurarea statuii lui Matei Corvin. Stă între schelele ălea de luni întregi şi nu văd nicio speranţă să fie date la o parte curând. M-am săturat să o văd aşa. Nu înţeleg de ce nu putem duce niciodată un lucru la bun sfârşit repede şi bine.

Mă enervează că pe strada mea se parchează maşini, deşi e foarte îngustă şi are sens unic. Niciodată nu pot mătura pe lângă bordură pentru că nu e loc defel, iar dacă am nevoie să descarc ceva când fac reparaţii la casă trebuie să mă trezesc cu noaptea în cap şi să stau în stradă să ţin loc. Şi nici atunci nu-i sigur că îl am, pentru că vine un şofer şi îmi dă “rezervatul” la o parte şi îşi parchează maşina cu nesimţire. Mă enervează cu atât mai mult cu cât, la cinci minute distanţă, e o parcare supraetajată unde şi-ar putea lăsa maşinile, dar nu o fac.

Mă enervează că lângă redacţie nu sunt mai multe localuri unde să poţi lua masa. Există doar o alimentară, cu ofertă puţină, şi un restaurant unde nu se găteşte foarte bine. Iar când vine vorba de livrare la domiciliu, te învârţi între aceleaşi produse fără gust şi care vin după o oră jumate.

Şi da, mă enervează că mă enervează. 🙂

11 thoughts on “Ne enervează

  1. Ffuai, idem şi ziua mea:
    Mă enervează: că de câte ori încerc să depăşesc pe cineva pe stradă, schimbă direcţia şi EU trebuie să zic pardon, mă enervează chelneriţa din Le General de alaltăieri seara pt că de fiecare dată când o chemam ea fuma cu o alta şi îmi arăta că o deranjam, mă enervează că e lume multă în piaţa Unirii, mă enervează că n-am un om normal cu care să mănânc la amiaz, mă enervează Realitatea TV şi dacă îmi mai amintesc revin :))

  2. You’re my hero! Pentru servetel.

    Si pe mine ma enerveaza o groaza de lucruri, in special azi. Si vreau sa plec din tara asta, dar nu am suficient curaj. Si ma enerveaza ca sunt asa de fraiera!

  3. 😀 dacă insista, mă şi certam cu ea că eram in the mood 😀

    apropo. sunt curioasă de ce vrei să pleci. nu de alta, dar eu am o dilemă. se tot vorbeşte că băsescu reformează românia. în mod normal, dacă ar fi aşa, atunci lumea ar trebui să simtă asta, să aibă o speranţă foarte mare în viitorul luminos al ţării şi să stea aici. or eu observ că, în ultimul an, tot mai multă lume vrea să plece. de ce?

  4. Din pacate statuia lui Matei Corvin e in schele de undeva din aprilie 2008. Imediat se fac 2 ani. Am poze cu ea asa de inainte de plecare…

  5. 🙂 da, in tara asta si faptele bune sunt rasplatite cu flegme, observ asta tot mai des: vine unul incadrat prost din spate (de fapt se incadrase intentionat prost, ca sa ajunga mai repede in fata, e tipic), venea si f tare, ajunge in spatele meu si ca sa nu incurce pe toata lumea ii fac loc cu greu, nu se prinde, facea cu farurile si claxona. Agresiv. Desi incepeam sa ma enervez – din punctul lui de vedere eu eram de vina – ii fac semn cu mana sa treaca. Ajunge in dreptul meu. Un smecheras la 20 si ceva de ani. Ma injura, dupa care, nemultumit, da jos geamul si scuipa. O taie rapid si incerc sa ma iau dupa el dar ma opreste Politia, “unde te grabesti domle asa?”. Ii explic ce m-a enervat si ma sfatuieste sa fac plangere daca stiu numarul masinii. Corect! Tare, nu? La fel, pe Baritiu ii fac loc unei cucoane incadrate pe centru sa o ia la dreapta (spre Opera maghiara) dupa ce m-a inghesuit, intra nervoasa si scoate degetul pe geam. In momente de acest gen ma bucur, sincer, ca nu am pusca sau pistol. Probabil as reactiona pe moment, facandu-mi praf restul vietii.
    Ai dreptate: reperele in societatea asta sunt forta bruta, castigul la loto, bingo, caritas, fni si multe alte inventii, rima de gradinita a manelelor si “invataturile” acestora, vorba intoarsa, smecheria etc.etc. Ce vrei? Inca nu am vazut ce e mai rau, dar nu mai avem mult.
    Un sfat: nu inventaria ce te enerveaza, iti faci rau.
    C.

  6. hahahahahaha imi aduc aminte de rubrica asta…stiu ca ii povesteam letitiei daca ma scotea cineva din sarite la un moment dat si ea zicea: ‘lasa Fana, ca o dam la ne enerveaza’ si le dadeam…pe toate si pe toti :)) :))

Leave a Reply

Your email address will not be published.