să tot fie 40!

…după cum spuneam, ieri am avut câteva ceasuri mai puţin bune. de reflexie, să le zicem. aşa se face că, pe la ora 17, eram mai degrabă deprimată, decât binedispusă. stabilisem de cu o zi înainte că mă voi întâlni cu fetele la o poveste, dar nu decisesem ora şi locul. era ceva de genul “după-masă, pe undeva”. şi cu specificaţia clară “fără cadouri pentru că nu avem ce sărbători”.

aşa că m-am apucat să mă gândesc pe unde ar vrea fetele să mergem. ploaia de afară nu ne dădea prea multe opţiuni, euphoria şi insomnia fiind printre preferatele noastre. fana vroia, euphoria, iza spunea ca ar prefera ea cu lavi, insomnia, cora nu era de găsit, cred că dormea, dani era de acord cu oricare variantă, iar codruţa nu era sigură că ajunge din cauza fetiţei. am hotărât singură, într-un final, insomnia, ora 19. după care m-am apucat să trimit mesaje să le anunţ decizia.

însă, la scurt timp, fetele au schimbat ora. că ar fi mai bine pe 8, că ele n-ajung, mi-a zis iza. ok, pe 8 să fie. oricum, de plâns mă pot plânge şi cu o oră mai târziu, nu? pe la 7 fără ceva, mă sună cora că vine după mine să mergem împreună la insomnia. era cu cătălin cu maşina, numai bine mă luau şi pe mine şi ne lăsa pe urmă el la locul faptei. zis şi făcut.

la 7.30 fix, cora mi-a bătut în geam cu un braţ de trandafiri galbeni, de grădină, în mână. i-am pus rapid în apă şi am ieşit din casă. aflu pe ultima sută de metri că trebuie să trecem să o luăm şi pe dani, de la barul pe care ea şi soţul ei îl vor inaugura azi, pe piezişei. nu mă deranja ocolul. oricum, în maşină am avut surpriza să mă trezesc cu cadouri de la cătălin şi cora, aşa că era o plăcere să le desfac în timp ce mergeam spre dani.după ce le primeşti şi mai sunt şi faine, uiţi că ai zis “fără cadouri”. 🙂

dintr-o felicitare în alta, cătălin ne lasă un pic mai jos de barul cu pricina şi pleacă la tuns, nu înainte de îmi spune că, dacă îl primesc, vine şi el la o bere după. pentru o fracţiune de secundă, mi s-a părut ciudat să zică asta, el fiind un discret şi respectând întâlnirile femeilor, dar am zis “ok. cu tot dragul dacă nu te deranjează să stai cu atâtea muieri la un loc”. nu-l deranja. 🙂

so, ajungem la bar, dăm de dani care vorbea la telefon şi ne pofteşte înăuntru. mă uit în jur şi mă minunez cât de super fain e făcut locul în care, nu demult, erau birourile de la american experience, firma lui mihai. în mod clar, booha bar va deveni unul dintre punctele noastre referinţă de acum înainte. şi, în timp ce admiram prima încăpere, o aud pe dani strigând “mihaaai!”.

iar în secunda următoare: “SUUUUUURPRIIIIISE!!!!!” de după bar, de după coloane şi din alte încăperi răsar o grămadă de prieteni care strigau cât îi ţinea gura. am înlemnit. am văzut în filme chestia asta, dar nu am trăit-o pe propria-mi piele niciodată. e o senzaţie absolut copleşitoare. ţi se taie picioarele şi, instantaneu, ţi se umplu ochii de lacrimi. e, ceea ce se cheamă, un şoc.

să faci 40 de ani şi să vezi adunaţi la un loc prieteni pe care nu i-ai mai văzut de ani sau luni de zile, e cel mai minunat lucru care ţi se poate întâmpla. a fost plin. au fost dani cu mihai, adi, fratele lui mihai, cora şi cătălin, fana şi prietenul ei călin, lavi cu iza şi virgil, mirela şi cristi grindean, tudor mărghidanu, costi cu prietena lui, cervi cu anne nebert, călin măgurean, anca şi cu akos, roxana cu marci, gloria mică şi claudiu, bakşi, ţoca şi doctoru’ tudor, plus cei care intrau să bea o bere pt că locul arăta minunat.

am primit o grămadă de cadouri şi flori, şi am avut chiar şi tort. scria pe el “la mulţi ani, licurici!”. anne nebert i-a făcut poză, după ce mi-o trimite, o pun pe blog. să îl admiraţi doar, că de terminat s-a terminat repede. a fost delicios, zic ei, că eu nu am apucat să mânânc. mi-era uscată gura de emoţie şi nu puteam înghiţi nimic. am primit şi telefoane de la fetele din străinătate, ana şi leti, şi de la alţii de la care nu mă aşteptam. şi, mai mult de atât, după ce am petrecut acolo, am ajuns în my way, graţie lui cătălin şi corei, care mi-au luat bilet la concertul lui lance lopez.

pe scurt: am Prieteni. cui îi mai pasă acum de middle age crisis? 😀

ps. erau semne vagi că mi se pregăteşte ceva, dar nu m-am chinuit să le aprofundez. dar despre toate astea şi despre cum s-au organizat fetele şi eu le-am dat peste cap, fără să vreau, de câteva ori planurile, va povesti lavi, la un moment dat. a promis că o face. cred că se va ţine de cuvânt. 🙂

[Update]: au sosit pozele de la anne nebert. acum mi-a picat fisa că s-au făcut doar cinci fotografii. două sunt mişcate, iar două le pun aici. una o păstrez 🙂

tortul

tort

18 thoughts on “să tot fie 40!

  1. Super-tare si bestial!!!!!!

    mi-i ciuda ca nu am stiut si eu de party-ul surpriza, ca imi trimiteam niste reprezentanti-ambasadori:)))))

    inca odata la multzi ani!!!

  2. oooo, păi e chiar cool la 40. tocmai am învăţat de la FFD că 40 e noul 30 şi zău că are dreptate. 😀

  3. Ce frumos! Sint prieteni pe linga norii aia lungi pe shesuri.

    Poate ca vad si eu cindva barul asta, deshi ce descrii tu nu se repeta.

  4. lavinia a fost la TIFF (cu norma intreaga – ca si-a luat liber de la job) si n-a apucat sa mai citeasca/scrie blogul licuricei.
    cum a fost cu surprise party?
    mi-a spus cora (cu vreo 2 saptamani inainte) ca ce am putea sa facem mai special de ziua licuricei. m-a sunat si dani sa intareasca cele spune de cora 🙂
    s-a stabilit locul si ora (la enigma-in prima faza), iza a zis ca noi sa luam si tort pe care sa scrie “La multi ani”, eu am desemnat-o pe ea cu tortul, iar eu am dat o fuga pana la Zara. Ne-am impartit cine pe cine suna pentru invitatii.
    totul parea stabilit…
    ei bine asa cum se intampla in cazurile astea, ceva nu merge bine.
    ma suna licurici si zice “ne vedem???!!”
    eu: in enigma!
    licu: mie nu-mi place acolo!!! :(((((((((((
    panica
    eu: hai ca mai vorbim
    sun!
    eu: dani!!!probleme NU VREA IN ENIGMA!!!
    dani:pai oricum nu e vreme de enigma, ma gandeam ca e mai bine….

    PROBLEMA!:

    cum o aducem pe licurici in alt loc decat ne invitase ea?
    eu ma spal pe maini ca trebuie sa luam tortul cu iza si gil (dar ofer cu generozitate idei :))))
    se califica dani care, in cele din urma, o desemneaza pe cora.
    ma suna cora (discret speriata)
    cora: ce-i zic???!!!
    eu dau idei (ca doar ma pricep)
    trafic infernal, ma suna dani:
    NU E MAI NIMENI SI CORA AJUNGE CU LICURICEA IMEDIAT!
    ne grabim, ne claxoneaza cand stationam pe unda verde asteptand-o pe iza sa iasa cu tortul :)), gil se fastaceste ca nu vine, ploua, am ajuns, cora si cu licuricea nu sunt inca-am reusit…ne ascundem dupa bar!
    LA MULTI ANI!
    (oare se poate posta un commnet asa lung? :))00

  5. adevarul este ca nici eu nu stiu de ce am crezut asta? :))
    cred ca a zis dani ca tie iti place acolo iar eu eram cu mama pe cap si n-am mai cujetat 🙂

  6. acum ca ma uit la poza constat cat de artistic-inegal am reusit sa infig lumanarile (era pe viteza-asa ca am circumstante atenuante)

Leave a Reply

Your email address will not be published.