Blogul Licuricei

Uneori am senzaţia că am intrat în presă odată cu Autostrada Transilvania. Evident că-s un pic mai veche, dar de atâta timp se scrie şi vorbeşte despre ea, încât pare a fi subiectul născut în vremuri imemorabile şi care va dăinui veşnic. Spre exemplu, eu am scris prima oară despre ea în august 2003, când eram la Clujeanul. De atunci încoace, nu cred că au trecut mai mult de trei luni fără să citesc ceva despre autostrada vieţii.

Dacă aş pune cap la cap articolele care o au subiect principal, cu siguranţă ar ieşi mai mulţi kilometri decât are acum autostrada. Pentru că da, într-un final glorios, avem câţiva kilometri de autostradă. Mai exact, 42. Mulţi ai naibii, nu? Dacă mă întrebaţi pe mine, e absolut penibil să inaugurezi 42 de kilometri de autostradă. Hai să zicem că poţi inaugura simbolic primul kilometru sau primii 100, dar 42?! Ce dracu’ de cifră e asta? Cine e mai pomenit o astfel de inaugurare?

Da, ştiu, e o chestie politică, electorală, bla, bla, bla… dar tot penibilă rămâne. Ne dă perfect măsura succesului nostru. Cu atât mai mult cu cât, la eveniment, a fost ca la nuntă. Dacă vreţi să vă faceţi o idee despre atmosferă şi să vă distraţi un pic, citiţi textul Biancăi. E delicios. Eu am râs mai bine decât la orice altă comedie văzută în ultimul timp.

Şi dacă tot a apărut autostrada, e vremea să se nască şi legendele urbane pe seama ei. De altfel, în seara inaugurării, ne-am întâlnit câţiva ziarişti în Insomnia şi am început să fabulăm pe tema subiectelor pe care „minunea“ construită de Bechtel ni le va da de acum înainte. Totul va fi subiect, ziceam noi atunci: primul accident, prima căruţă, primul copil născut pe autostradă, primul ambuteiaj… Oricum, primul poliţist care face pipi pe autostradă îl văzuse deja Bianca la inaugurare. 🙂 Cum ar veni, startul era dat. Şi nici nu am avut de aşteptat prea mult. Iar realitatea a bătut, şi de data asta, imaginaţia noastră.

La nici 24 de ore după deschiderea pentru circulaţie, două oi au intrat pe autostradă şi au fost lovite de o maşină. Două oi, da? Pentru că, lângă autostradă, sunt dealuri pe care pasc oi. Care nu au văzut până atunci un astfel de drum şi nu ştiau cu ce se mănâncă. Şi nici ciobanii nu ştiau. Şi nici câinii lor, aşa că un dulău de la stână a fost protagonistul celui de-al doilea accident. A fost lovit de un jeep şi a murit. Toate trei animalele au trecut lejer pe sub balustrada de protecţie. De ce au putut trece, nu-mi explic.

A treia zi a urmat un şofer de TIR care a condus 28 de kilometri (mai mult de jumătate din autostradă, cum ar veni) pe contrasens. Nu şi-a dat niciun moment seama că nu e în regulă ceva şi nici nu i-a observat decât foarte târziu pe poliţiştii care îi făceau semne disperate să oprească. S-a scuzat mai apoi că a încurcat sensurile de circulaţie. Noah, maxim ce să-i faci? Le-a încurcat, le-a încurcat. Oameni suntem, greşim, nu? 🙂

Dar întâmplarea care m-a înduioşat cel mai tare şi m-a făcut să îmi dau seama că, deşi avem pretenţii europene, în fapt suntem o ţară de oameni simpli şi needucaţi, e alta. L-a avut protagonist pe un sătean din Ceanu Mare, care venea cu microbuzul de la Alba Iulia şi vroia să ajungă la Turda. Doar că a adormit şi s-a trezit de-abia în Gilău. Şi ce-a făcut? A pornit la pas, pe autostradă. Aşa că, precum a mers Badea Cârţan pe jos la Roma, aşa s-a dus şi Vasile Rusu din Ceanu Mare spre Turda, pe jos, pe autostradă.

De ce? Pentru că habar nu avea că nu e voie! „Am auzit că s-a deschis autostrada, dar nimeni nu a zis la televizor că nu ai voie la pas pe ea, că dacă zicea doar nu eram nebun să mă apuc să merg pe jos nu ştiu câţi kilometri şi să mă mai trezesc şi cu amendă de la poliţie”, i-a declarat omul colegului meu, Mihai Şoica, ziarist la Evenimentul Zilei. Ce să mai ştii zice… 🙁