Mi-a venit o idee. De fapt, mai demult, dar am uitat-o, iar aseară mi-am amintit-o din nou. Şi asta pentru că îmi tot scormonesc mintea ce să fac să nu mă mai plictisesc. Adevărul e că devin sătulă repede, de orice. Am învăţat în ultimul timp să trăiesc eu cu mine, să nu am nevoie de prea multă lume în jur, dar condiţia de bază e să-mi găsesc ceva de făcut.
Aşa că, m-am apucat ba de pian, ba de pictat, ba de făcut mărgele, ba de tricotat, ba de făcut ornamente de Crăciun sau de Paşti. Nu mă ţine nimic prea mult timp. În fapt, când îmi dau seama că stăpânesc cât de cât chestia respectivă, o las deoparte. Îmi trebuie mereu ceva nou de descifrat. Cum ar veni, sunt genul care îmi place să scormonesc după soluţiile problemelor, dar rezolvarea efectivă o las pe seama altora.
So, în acest spirit, îmi caut tot timpul ceva de făcut. Aşa mi-a venit ideea următoare (pe care, acum o găsesc nemaipomenită, evident): să învăţ o meserie pe care nu prea o mai face nimeni! Să o recuperez, mai exact. Şi m-am gândit şi ce fel de meserie: cea de pălărier. Da, mi-ar plăcea la nebunie să ştiu să fac pălării. Să am un atelier cu tot felul de unelte, echipamente, materiale care să mă ajute să fac pălării de tot soiul: victoriene, renascentiste, borsaline, panameze şi mai ştiu eu de care. Destrăbălare, de-a dreptul!
Nu sună bine? Eu zic că da. Mai ales că îmi va lua ceva timp până să învăţ asta, aşa că nu mă voi plictisi curând. Prima dată va trebui să găsesc omul dispus să mă înveţe şi să se adapteze orarului meu imposibil. Nici nu ştiu dacă mai sunt pălărieri în Cluj, de fapt. Ţin minte că era o ceaprăzărie pe strada Bolyai, dar parcă s-a mutat de acolo. Va trebui să caut. În timp ce scriu, mă entuziasmez singură. Şi îmi vin şi alte idei.
Cum ar fi să facem un club al recuperatoriilor de meserii? Să ne găsim fiecare o meserie mai puţin căutată şi să o învăţăm pentru a o transmite mai departe. Am putea învăţa să remaiem ciorapi, să recondiţionăm mobilă, să legăm cărţi, să facem macrame, să ţesem la război, să toarcem lână, să potcovim cai, să facem vitralii sau mai ştiu eu ce. Nu-mi vin acum în minte toate meseriile posibile, mai puţin obişnuite, dar poate aveţi voi idee de ele. Chiar, ce meserii vechi sau neobişnuite sau uitate ştiţi? Să facem o listă şi să alegem. Mă gândesc că e păcat să se piardă şi ne mai colorăm şi noi viaţa.
TARE! Daca te apuci da-mi un e-mail. Merita „documentata” actiunea!
🙂 păi, o să mă apuc. trebuie doar să găsesc pălărierul şi să mă primească drept ucenică. sper să nu mă usuce de bani :))
pai nu porni cu ideea de a plati! sa te ia in „internship”!
1. Io zic sa incerci la cei care fac costume pentru teatru si opera. ma gandesc ca aia stiu s afaca palarii.
2. Bunicu-meu a fost in tinerete pantofar, de ala care facea (nu numai repara) pantofi, la el acasa. Acum cativa ani s-a dus aproape ucenic la cineva, sa-l invete sa faca hamuri de cai, de alea din piele, cu tinte. Poti sa-i faci o vizita 🙂
la adalin? ar fi o idee. cora visează să facă sandale, poate o iau cu mine. şi mai am o prietenă care vrea să-şi facă o făbricuţă de pantofi 🙂
Pentru palarii scriei Csilla-ei Szabo ([email protected]), prietena mea care a facut moda si care la un moment dat a lucrat pentru un palarier ca sa invete meserie. Ba a lucrat si cu un pantofar ca sa aiba pantofi potriviti pentru colectie. Acum e la Berlin, dar iti poate da idei…
La Adalin, judetul Salaj, desigur. 🙂
ah, si daca cineva e interesat de colorarea firelor textile sau de tesut, ma ofer sa dau lectii…
tinca: mulţam. dacă nu găsesc pălărier, o să-i scriu.
hahaha-am ras tare bine in dimineata asta (si nu pentru ca postul e de ras-mi se pare o idee minunata) dar m-am gandit cat de similar reactionam cand vrem sa evitam plictiseala 🙂
totusi licuricea e mult mai serioasa, eu doar ma gandesc ce as putea face 🙂 (exceptand colierele pe care le-am realizat o vreme)
pff, parca vorbeai de mine in postu tau. si eu m-am apucat la un moment dat sa fac bijuterii. m-am lasat binenteles. apoi m-am apucat sa pictez chestii din lemn(cufarase si tot felu de prostii), ba chiar mi-a cumparat iubitu pensule si culori multe de ziua mea. iar de-atunci, din martie, am mai pictat o singura data. ar trebui sa ma reapuc.
pe langa asta mie mi-ar placea sa stiu croitorie, bunica a fost o foarte buna croitoreasa insa nu lucra dupa modele si nu a reusit sa transmita mai departe meseria. eu as vrea nu atat sa invat sa cos(la masina e destul de usor, trebuie numai sa stii sa mergi drept) ci sa croiesc chestii misto care sa-mi si iasa.
lavi: gemeni, ce vrei? 😀 şi ai mai putea face coliere că îţi ieşeau tare fain.
schumitza: culori şi pensule şi eu am. şi mai făceam şi ceva bricolaj sau cum se numeşte când decorezi cutii de lemn cu şerveţele şi alte chestii simpatice. era fun.
cum adica cu servetele? trebuie sa ma inveti si pe mine ca poate asa ma reapucat. ca momentan sunt limitata la flori, soare si niste stelute strambe :)))
Pt Schumitza: pai nu-ti trebuie tipare sa croiesti. Toti marii creatori de moda lucreaza cu un ziar vechi pe care il pun pe model, dupa care apreteaza forma…. iar dupa ce ai croit faci probe…
Lavi: nu-mi trimiti si mie pozele alea din Piata Muzeului, pls???
vezi ca era o ceaprazarie vreo zece metri mai sus de locul in care obsinuiam sa bere acum vreo luna si ceva – la inceputul aleii pietonale. Sunt sigur ca daca intrebi pe-acolo, cineva isi aminteste. Acolo imi facea tata sepcile.
PS fara legatura – bunc bancul cu dear God:)
😀 deci citeşti toate comentariile. credeam că le mai sari când sunt aşa multe
vad ca nu mai primesti mesaje de cam mult timp. Eu am sa incer insa sa-ti sp[n acum in 2010 ca tare as dori sa invat sa confectionez palarii. La noi in regat am impresia ca nu se mai practica o astfel de meserie. Daca intre timp ai demarat sau macar ai aflat ceva si nu te deranjeaza sa-mi dai si mie o idee te rog da un semn de viata.Cu speranta ca ne vom conversa macar asupra acestui subiect
din păcate nu am demarat pentru că atunci când eram prinsă de idee nu am găsit pe nimeni care să mă înveţe. ceaprăzarul pe care îl ştiam îşi mutase atelierul din Centru şi nu am mai dat de el. şi pe urmă m-am luat cu altele. ar trebui să reiau chestia asta, de fapt…
dar vezi că Tinca a scris mai sus în comentarii o adresă de mail a unei tipe care face pălării. scrie-i! sunt convinsă că te ajută, deşi eu nu o cunosc. dar oamenii sunt de treabă de obicei 🙂 baftă! şi ţinem legătura!