La Bucureşti se întâmplă zilele astea un festival. SoNoRo pe numele lui de scenă, evenimentul face parte din linia festivalelor „altfel”, a celor care rescriu muzica de cameră în note cosmopolite, citadine, mişto. Aşa spune lumea, aşa scriu ziarele, aşa o fi.
Am să mă conving de asta de-abia în 12 noiembrie, când SoNoRo se va muta pentru o zi la Cluj. Fiind în parteneriat cu TIFF-ul, festivalul va combina muzica de cameră cu filmul. Mai exact, după concertul susţinut de Diana Ketler (pian), Alexander Sitkovetsky (vioară), Răzvan Popovici (violă) şi Răzvan Suma (violoncel) va urma premiera naţională a filmului „Pianomania” (regia Lilian Franck şi Robert Cibis).
Dar nu asta mă face pe mine să scriu textul ăsta, ci o chestie mai lumească, aşa. Mai exact, cele două vinuri care s-au lansat odată cu festivalul. Unul alb – SoNoRo Vivace şi unul roşu – SoNoRo Cantabile. Licorile sunt creaţia unui personaj cu un oarecare istoric pe vechiul meu blog, controversat el la vreme aceea din punct de vedere sentimental, dar care, pe partea vinurilor şi muzicii, a fost întotdeauna mai educat decât mine. (Şi nu numai pe partea asta. El, spre exemplu, nu înjură oricât de nervos e).
Deşi unele prietene ar băga şi azi mâna în foc că nu ştie să aprecieze un vin bun (e o poveste aici pe care poate o să o spun odată), s-a dovedit că omul nostru poate chiar mai mult decât atât. Poate să-l creeze. Şi nu oricum, ci în aşa fel încât să se „asorteze” numai bine cu muzica lui Mozart şi-a lui Mendelssohn-Bartholdy – cel alb, sau cu acordurile lui Ceaikovski şi Strauss – cel roşu. Proiectul l-a demarat prin septembrie, a lucrat cu o vinificatoare de la Cramele Oprişor, a gândit chiar şi etichetele, iar acum a scos vinul la degustare şi vânzare.
E ediţie limitată, 2.000 de sticle. Câte o mie de bucăţi din fiecare sortiment. Nu ştiu dacă apuc să le gust, poate până ajunge festivalul la Cluj Vivace şi Cantabile sunt vândute de mult, dar trebuie să recunosc că sunt uşor uimită de realizarea tânărului domn. Nu că nu-l credeam capabil, dar e o surpriză plăcută să ştiu că face aşa ceva. Am senzaţia că se reinventează, iar asta mă bucură. De-aia am şi scris. Că de publicitate plătită nu poate fi vorba. 😀
:D. I’m going. La SoNoRo i mean. Si pe urma sper sa particip la o dezbatere cu vinuri cantacioase si incantatoare :D, chiar daca nu cele de mai sus
minunat!! să-mi spui cum a fost, că-s curioasă. şi să iei şi un vin. cică e la ofertă cu un cd sau cu un album. te-ai scos 😀
Fusai, imi placu maxim, dar nu m-am scos, ca am uitat de treaba vin+cd, si deci nu m-am dotat cu suficient numerar :))
deci, se merită? 😀 (foarte tare mă amuză expresia asta. nu ştiu dacă pe la voi există, dar aici o aud des 😀 )
iar cu vinurile nu-i problemă că, dacă te hotărăşti cumva să iei vreunul, găseşti şi pe site.
Exista, exista :D. Si da, merita din plin. Iar cu vinurile… thanks for telling me that 😀
io zic ca sunt vinurile (dupa care se) canta….
😀 dacă ai destui bani să le cumperi