…imaginea asta adună la un loc tot ceea ce lipseşte din mine: claritate, rigurozitate, echilibru, precizie, măreţie.
geometry / foto: jiri frisauf
…imaginea asta adună la un loc tot ceea ce lipseşte din mine: claritate, rigurozitate, echilibru, precizie, măreţie.
geometry / foto: jiri frisauf
No, vezi, cam asta-i problema cu imaginea asta! De ce atata claritate, rigurozitate, echilibru, precizie, măreţie? Zi si tu!
ca să fie totul perfect, de-aia 🙂
Not a big fan! Cladirile astea perfecte si riguroase imi mananca zilnic sufletul 🙂
apoi, ce-i drept, se mai satură omul şi de perfecţiune 🙂 🙂
zi tu ana maraia cum ela Chicago
zi de criza, esti afectata?
cum se traiestela voi la Chicago
zi
te salut cu drag/
Tibi: da-mi un email
[email protected]
Doar din curiozitate…caci eu nu reusesc sa vad…vad toate calitatile enumerate…eceptand una: echilibru. De unde pana unde vde lumea echilibru in poza asta?
eu văd un echilibru al formelor şi culorilor. adică nu ai impresia uitându-te la fotografie că „trage” mai mult într-o parte, chit că are golul ăla. nu ştiu cum să-ţi explic mai bine, dar aşa o văd. echilibrată 🙂
Vad armonie, dar echilibru nu prea. In fine, probabil definim diferit echilibrul.
păi, echilibru e totuna cu armonie. sunt sinonime. la figurat mă refer. că doar nu vorbesc aici de fizică şi de forţa care poate mişca sau nu un corp. 🙂
so, mie mi se pare că există o concordanţă între două chestii diferite în imaginea aia, o armonie, un echilibru, cum vrei tu să-i spui.