Blogul Licuricei

…am obiceiul ca, pe facebook, să îmi fac tot felul de teste. intru rar acolo şi asta e tot ce fac: mă testez. aşa aflu ba cât de girly sunt (50%, mai exact), ba cum pot fi definită ca tipă (nerdy, în caz că vă îndoiaţi), ce putere ascunsă am (de a lua diverse forme, nimic mai adevărat), ce regizor zace în mine (nimeni altul decât tarantino), care e simbolul vieţii mele (pasărea phoenix, cum alt fel?) şi care e, în realitate, naţionalitatea mea (franceză, evidemmente, că doar de-aia nu-mi place mie parisul).

nu prea dau eu mult pe chestiile ăstea, amu zante, de altfel, însă ultimul test mi-a relevat o chestie care mi-a foarte plăcut. la întrebarea „ce floare sunt?” mi s-a dat răspunsul: eşti mac. şi nu aşa, unul singur, ci un câmp întreg chiar, după cum se vedea în poza ataşată textului (nu asta de sus, că alta). text care, pe alocuri, mi se potrivea, şi care zicea aşa:

„You are childlike and carefree. You resisit most forms of structure and choose to live life outside of the lines. You are compassionate and caring, but often lack the follow through to put your plans into action. You can be self absorbed, and often bounce from one thing to another before completing a task. But the sense of freedom you maintain by your lack of commitment allows you to follow your own pursuits as you wish, like traveling and exploring all the time.”

macii îmi plac. foarte mult chiar. sunt florile despre care se spune că apar doar când restul plantelor din jur sunt pe moarte. cică seminţele lor pot sta în pământ ani în şir fără să se dezvolte, şi numai când nu există competiţie în apropierea lor încep să crească şi să înflorească. asta seamănă destul de bine cu stilul meu. 🙂

ce mai ştiu despre maci? două versuri dintr-o poezie, pe care habar nu am cine o semnează, dar mi-o amintesc de prin filme. sau din liceu? nu ştiu sigur, dar sună aşa: „in Flanders fields the poppies blow/ between the croses, row and row”. mai departe scrie în carte (adică pe google) şi va trebui, la un moment dat, să caut. cred că are legătură cu unul dintre cele două războaie mondiale.

şi mai ştiu că macii au, de fapt, tot felul de culori. ţin minte că am fost foarte mirată, acum mulţi ani, când am aflat că există maci galbeni. se numesc california poppy. după ce am auzit asta, am căutat să văd ce alte culori pot avea şi am descoperit că pot fi albaştri (cei din himalaya), albi, roz, violet, portocalii etc. cred că arată foarte fain un câmp de maci violet, deşi sună straniu asta. 🙂

tot mai demult am aflat şi că, în noiembrie dacă nu mă înşel, se sărbătoreşte în statele unite „poppy day”, adică ziua memorială a celor căzuţi în luptă. cu ocazia asta, veteranii poartă în piept un mac roşu, artificial, şi se fac coroane numai din maci. trebuie că arată foarte fain, aşa mulţi maci la un loc. ar trebui să-mi cumpăr şi eu un mac de-asta de pus în piept şi să merg la o înmormântare cu el.

pfff… ar mai fi o grămadă de chestii pe care le ştiu despre maci, ce s-au adunat în mintea mea în timp, fără ca măcar să-mi dau seama. în grecia antică macul era considerat plantă magică, folosit de zeii somnului, morţii şi nopţii. hippocrate îl menţiona ca şi medicament, aristotel ca şi drog, iar alexandru cel mare a dus macul în orientul apropiat, odată cu campaniile lui. după care au apărut opiumul, morfina… şi restul e istorie. 😀

de fapt, scriind postul ăsta mi s-a făcut poftă de a documenta un dosar cum a fost cel cu cianura, făcut acum o sută de ani în CLUJEANUL. aş scrie 12.000 de semne ca nimic. dar, cine ştie, poate că la un moment dat…  🙂