…finally, am reuşit să văd un film de competiţie. cel turcesc, my marlon and brando. din nou, toţi cei cu care am fost (că noi încă mergem ca şi cu şcoala la film 🙂 ) l-au găsit execelent. mie mi s-a părut simpatic. nu ştiu exact ce s-a întâmplat cu sistemul meu de valorizare a filmelor, de ce nu mă mai entuziasmează chestiile experimentale şi ale noii generaţii de regizori, dar cert e că l-am aşezat în categoria „drăguţ”.
e o poveste reală, a chiar actriţei din filme, doar finalul e modificat ca să fie mai de impact. în realitate, lucrurile au fost mai relaxate, cel puţin asta a spus regizorul, după vizionare. prietenos regizorul, kurd de felul lui, pe nume huseyin karabey. mai multe amănunte despre dânsul v-ar putea da lavi, care a povestit cu el o vreme, la ceva party. eu iar am pierdut şi această petrecere. dar zău că de la anul îmi iau concediu la tiff. nu se mai poate aşa.
revenind la film. ce m-a uns pe suflet a fost declaraţia de dragoste a tipei. mi-a sunat în urechi ca o variantă modernă a declaraţiilor din „o mie şi una de nopţi”. dacă acolo era ceva de genul „oh, sufletul meu pierdut şi regăsit, oh, rodia mea preaplină şi zâmbitoare, oh, giuvaer al nopţii cu faţă de lună… etc etc etc” (evident, citatul e aproximativ), în filmul lui karabey a devenit „dear love, you are my diego rivera, you are stars, you is F16 in the news, you is the left cigarets in my wardrobe, you is the big dark green velvet jacket that I cover myself, you are iran, you are the soldier in the border hapur, you are the wild red flower in mesopotam, you are marlon and the brando, you is the last letter of the gabriel garcia marquez. and I am the fat widow with burning desire in zorba”.
foarte tare, nu? de fapt, filmul merită văzut. mi-am dat seama în timp ce scriam asta. 🙂
da da, la anu imi iau si eu concediu, si sa mor de nu incerc sa bat recordul la filme!
ah, da, si cica a fost tare huseyn la ceva chef, ca i-a zis la chirilov ceva de genu: (in contextul declaratie de dragoste din film –nu stiu exact, nu am apucat sa-l vad–povestesc din povestite) „e ca si cum i-ai zice tu prietenei tale ca seamana cu angelina jolie” (citat aproximativ la care toata sala a fost pe jos)
😀 un simpatic acest huseyin
Pai daca se anunta atatea concedii… la anul il programez de pe 1 ianuarie, sa fiu sigura ca ma voi TIFF-ui cum se cuvine :D. Mi-ar placea sa vaz filmu’, sa vad si eu cine mai merita sa fie Diego Rivera in zilele noastre, fie numa’ si in film
da, ne vom petrece un concediu comun la tiff. foarte amuzant va fi. de-abia aştept. 😀
:)) da da, eu zic sa mergem cu cortu si sa campam in fata cinema-urilor 😀
1. vreau si eu cu clasa la film!!!!!! si iar !!!!!!
2.DR ca DR, dar „you is the last letter of the gabriel garcia marquez” nu ma lasa sa ma opresc din ras. (asta e buna de o leapsa din acelea cum se vehiculeaza pe bloguri)
daaa. e foarte drăguţa aia cu marquez. dar preferata mea e „I am the fat widow…” 😀
@schumitza: pe-aia cu angelina i-a zis-o lui chiri la Q&A dupa film :). Ca inca nu stia Huseyin lucrurile esentiale.
La karaoke la 30 plus i-am zis eu lui Chiri la microfon „You are my Angelina and Jolie”. Cantam in duet „Angie” de la Rolling Stones si tare la fix a mers :).
Asta ca sa restabilim adevarul istoric si legendele sa aiba o baza solida :).