…de când am văzut-o prima oară mi s-a părut cu totul nefirească. şi chit că m-am tot uitat apoi la ea, tot aceeaşi senzaţie mi-a dat. ca şi cum ceva nu era la locul lui. nefirescul vine din faptul că dacă aş întâlni aceşti oameni în cu totul altă ipostază, aş băga mâna în foc că nu ştiu să citească. iar asta înseamnă că am prejudecăţi. mari de tot. poza asta îmi atrage atenţia iar şi iar că lucrurile nu sunt niciodată ce par a fi şi că e foarte important să nu te iei după aparenţe atunci când judeci un om.
ps: tot uitându-mă la poza de azi realizez că regula golden mean se potriveşte de minune cu cromatica fotografiei. golden peste tot 🙂
ps2: de fapt, trebuie să spun că atunci când vine vorba de fotografii sunt de acord cu ce zicea ansel adams că „nu există reguli de compoziţie în fotografie, există doar fotografii bune”.
pelgrims /foto: pauline dekker
Presupun că nici tu nu ştii să citeşti în limba aceea. Poză se cheamă atunci când pozezi, restul sunt fotografii. Aştia doi nu par a poza, sunt prea absorbiţi de Coran sau ce citesc ei acolo. Regulile din fotografie sunt pentru oameni fără imaginaţie; pentru ceilalţi nu există reguli. Edward Weston, coleg şi prieten cu Adams ne spune:
„Consulting the rules of composition before taking a photograph, is like consulting the laws of gravity before going for a walk.”
mulţumesc pt lămuriri, dar dacă ai mai fi citit blogul ăsta ai fi ştiut de ce îi zic „poza de duminică”. oricum, e amuzant cum toţi sunt deştepţi sau fac pe deştepţii pe aici.
cât despre presupunere, ai ghicit. nu ştiu să citesc în limba aia, ba mai mult, nici măcar nu ştiu CARE e limba aia. tu ştii?
:))