…sună probabil nefiresc alăturarea asta orbi-filme, cel puţin mie îmi sună, dar anul acesta la tiff va fi o proiecţie specială pentru orbi. nevăzătorii vor avea parte de căşti şi vor putea auzi coloana sonoră şi descrierea acţiunii filmului. e ciudat, dar am înţeles că în alte părţi de lume se practică de ani buni chestia în cinematografe speciale. în 2002, în belfast, s-a inaugurat, spre exemplu, un cinema pentru orbi şi surzi cu una din seriile harry potter.
la tiff vom „vedea” însă altceva. mai exact lung metrajul cu care debutează radu jude, cea mai fericită fată din lume. după care vor mai fi două filme tematice: blind loves al slovacului juraj lehotsky şi documentarul „seven blind women filmmakers”, adică 7 scurt metraje despe orbire realizate de 7 nevăzătoare, sub îndrumarea regizorului iranian mohammad shirvani, care va fi prezent şi la tiff, de altfel.
apropo de orbi. am văzut acum vreo lună blindness, după romanul lui jose saramago. era bun şi ăsta de tiff, dacă mă gândesc bine. în fine, una peste alta, eu de-abia aştept tiff-ul. voi nu? 🙂
Daca li se citeste oamenilor dialogul si primesc alte lamuriri de atmosfera, de ce nu ii spune teatru radiofonic, cum si este de fapt.
Mie grija asta pentru de a ne arata cu orice pret generosi cu oamenii cu nevoi speciale mi se pare fortata, ridicola si ipocrita
se numeşte corectitudine politică. pe care o practici involuntar şi tu: „oameni cu nevoie speciale”. comon. îs orbi! şi mai sunt şi handicapaţi în lume, şi bâlbâiţi, şi ciungi. şi nu toţi copiii sunt frumoşi şi deştepţi. şi negrii chiar îs negri, culmea! 😀
adevărul e că e un trend forţat. şi, oricum, orbii nu vor savura un film aşa cum e clădit el să fie savurat, dar noah… dacă e bal, bal să fie!
Da, poate ca aduce a teatru radiofonic. Insa tot e ceva sa participi la o proiectie „auditiva” intr-o sala mustind de lume. Tot asa cum e o alta „lectura” sa vezi un film acasa sau la cinema.
Licurici, de ce ti-ai pus o mamaruta pe frontispiciu? Un licurici nu ai gasit?
stiu ca pare ciudat, dar e vorba pina la urma si de viata sociala a acestor oameni. chiar nu-i putem obliga sa aiba un singur traseu casa-serviciu-casa, cu oprire la un magazin sa-si ia piine.
oricum, va recomand filmul slovac, Blind Loves, am citit ceva recenzii si e f laudat.
tinca: nuuu, nu am găsit licurici. şi, între noi fie vorba, licuricii sunt urâţi 🙁
renate: am auzit şi eu că ala e ok. vom merge, de bună seamă 🙂
eu am scris corect politic, ca sa nu se ia oamenii de mine, sa se ia de aia care invita nevazatorii la film, ce impolitete, totusi, e ca si cum ai vorbi de funie in casa spanzuratului, iar spanzuratul trebuie sa zambeasca cu gratie si sa fie recunoscator
da’, pe de altă parte, eu cred că orbii se bucură de modul ăsta de a asculta filme. poate doar noi credem că e nepoliticos şi ciudat, şi poate ei apreciază. chiar aşa, am să merg la film să văd ce zic.
Dincolo de realizarea unui film, modul in care este „lecturat” e la fel de simptomatic. Etore Scola are niste scene memorabile cu cinematografe de provincie din anii 50, atunci cand cinematograful era inca modul predilect de distractie. Toata comunitatea mergea la film, tot asa cum azi toata lumea se uita la telenovele si le comenteaza pe urma. Oricum pentru mine o sala de cinema e o experienta in sine. Mi-aduc aminte ca prin 91, cand aveam vreo 17 ani, chiuleam sistematic de la scola si ma ducea la sesiunile de cinemateca organizate de criticul Dumitrescu (drole de personnage – chiar oare ce o mai fi facand?) la Casa de Cultura a Studentilor. Nu aveam foarte multi bani, asa ca din cand in cand anuntam la poarta ca ma duc sa-l caut pe varu-meu la NU, pe vremea cand redactia era inca in aceeasi cladire, si o tuleam pe usa din dos in sala. Cred ca au fost saptamani cand am vazut trei filme pe zi…eram ca o sugativa de impresii proiectate. Imi aduc aminte ca la o proiectie a lui „Solaris” (de Tarkovski) era atat de multa lume in sala, ca pur si simplu nu mai aveai aer. Dar erau si sesiuni (mai ales cele matinale) cand nu erau decat trei persoane in sala. Und dass kann man nicht beschreiben: sa fii la film si sa ti se para ca proiectia asta e doar pentru tine…Ce privilegiu! Oricum e cu totul altceva decat un cinema de mall in care toata lumea mananca pop corn.
licurici: cred ca esti prea influentata de modelele mediatice… si licuricii sunt frumosi, chiar daca mai putin colorati.
bun şi fumi ăsta la ceva 😀
da’ vremurile de cinematecă s-au dus. nu ştiu dacă reluate, ar mai avea aceeaşi savoare.
şi nu-i chestie de influenţă la faza cu licuricii. chiar am căutat pe net fotografii cu ei, dar nu-s deloc simpatici. libelulele, mămăruţele, fluturii sunt de vis. glamour, cum ar veni. licuricii sunt rudele sărace. doar noapte ce dau mai bine 😀 😀
pacat… stii cita sensibilitate, cita delicatete si cit efort este sa sincronizezi la milisecunda comentariile dintre replici, care mai trebuie sa si dea bine, sa descrie cu totul ce se intimpla in film? va imaginati cam in ce tensiune citesti si cit e de greu e sa fortezi o descriere asa incit sa nu vaduvesti nevazatorul de elementele coloanei sonore a filmului? am nimerit intimplator pe siteul asta si nu stiu daca voi mai nimeri altadata aici. vreau doar sa va spun ca pe 3 iunie, la cluj, a avut loc cu adevarat un eveniment special. unic. care va ramine in istorie…