…de parcă mai era nevoie, ieri m-am convins din nou că serialele bbc sunt muuult mai faine decât cele americane. şi nu mă refer la sitcomuri, ci la cele mai serioase, ca să spun aşa. după ce m-am delectat cu life on mars, state of play, torchwood şi jane eyre, a venit rândul unei alte mini-serii bbc care să mă entuziasmeze.
este vorba de the state within, un serial de 6 episoade făcut prin 2006. intrigă de actualitate, scenariu inteligent şi alert, actori care formează o echipă omogenă tocmai pentru că sunt character actors, nu vedete. nu am observat derapaje de joc sau găuri în scenariu, totul e construit deştept şi posibil, fără să ai impresia că trăieşti într-un film.
eu zic că merită văzut, mai ales că poate fi închiriat (ca şi celelalte, de altfel) de la hm&f. (asta ca să nu mai comenteze prodan că furăm filme). şi, apropo de „state of play” – am văzut că americanii l-au preluat şi l-au transformat anul ăsta în lung metraj, cu russell crowe şi ben affleck pe afiş. poate că le-a ieşit, dar tot mai bine originalul. vorba aia, eu încă mai susţin că hong-kongonezul infernal affairs e mult mai bun decât copia lui scorsese, the departed.
apropos de seriale BBC, uita-te la Doctor Who si la Hustle, asta daca le gasesti. sunt geniale. Nu degeaba mai nou americanii adapteaza toate serialele de succes de la BBC…
uite o distinctie interesanta: vedete versus actori.
si ce se intampla cu actorii care devin vedete? mai raman actori?
schumitza: o să le caut. tnx.
domnu’ sur: la americani sunt categoriile ălea clar stabilite: leading actor şi character actor. primii sunt cei care vând filmul, cum ar veni, şi sunt mult mediatizaţi şi urmăriţi de paparazzi, şi nu numai. pe ăştia i-am numit eu vedete (atenţie! mare diferenţă faţă de pseudovedetele noastre). so, dacă ne referim la vedetele lor, da, eu cred că mulţi dintre ei rămân actori buni. doar că îţi fură imaginea, te copleşesc pe ecran şi nu îi mai vezi pe restul de multe ori. 🙂
dacă însă filmul e doar cu character actors parcă poţi pătrunde mai bine în el. deşi ştiu câţiva character actors geniali: gary oldamn, de exemplu, sau paul giamatti sau steve buscemi etc etc. dar linia e foarte fină. mulţi character actor ajung leading actor şi invers 😀 dar ăştia din „the state within” erau character actors sigur 😀
licurici: imi dau seama ca sunt cam incult in trebusoara asta. da’ nici nu vreau s-o aprofundez. oricum, multam.
funny 😀 am vrut să-ţi explic o chestie pe care acum, când o citesc, îmi dau seama că nu am explicat-o foarte bine, de fapt. las’ că îţi zic la o bere. 😀
berea o dau eu…
Asta imi aduce aminte de „The extras”…
uite, ma gandeam ca poate si actorii astia sunt ca semintele prajite. daca ii tii prea mult in cuptorul celebritatii se ard.
cine mai mananca seminte arse?
Semintze arse? In orashul meu natal transilvan, circa 1989 panoul Militziei, situat chiar linga liceul meu, arata fotografia a trei tziganci locale, cu mutre amarite rau, arestate pentru pishat pe semintzele pe care le vindeau. Pishatul era etapa dintre doua prajiri succesive ale semintzelor si avea scopul de a le sara.
Din naratziunea laconica acompaniind fotografiile reieshea ca nici un client nu se plinsese. Fusesera reperate din intimplare.
Deci, poate ca semintzele arse nu se maninca, insa pishate da.
acum seminţele se vând în supermarket, gata ambalate. nu mai există pericolul ăsta, alef 🙂
vezi si serile nemtesti… Tatort… locul cirmei…tari, foarte tari…
ăstea nemţeşti nu sunt de închiriat 🙁