…sâmbătă seara am avut o discuţie foarte aparte cu un taximetrist. veneam cu taxiul înspre centru cu muntele şi darius, când am observat, agăţat de oglindă, un odorizant de maşină în forma româniei, de culoare galbenă, pe care era scris cu albastru ”votaţi marius nicoară primar”. mirată că mai sunt în oraşul ăsta şi simpatizanţi ne-portocalii l-am întrebat pe şofer dacă chiar votează cu nicoară.
mi-a răspuns cu năduf că el nu votează niciodată şi că odorizantul e pus acolo de colegul lui din cealaltă tură. după care şi-a dat drumul. şi nu s-a mai oprit. aşa am aflat noi că taximetristul îl cunoştea bine pe boc dinainte de revoluţie şi nu avea deloc o părere bună despre el.
ne-a explicat rapid şi în cuvinte destul de aspre că premierul nostru e un ”nemernic” care, ca fost şef al uascr (uniunea asociaţiilor studenţilor comunişti din românia – pentru cei care nu ştiu), ”a turnat la poliţie”. că „avea informatori în toate asociaţiile de studenţi” şi că spunea mai departe tot ce afla de la aceştia.
mai mult, taximetristul ne-a relatat cum o fostă colegă de-a lui de facultate, după revoluţie a avut curajul să-i povestească despre cum a turnat-o boc la poliţie pentru că ”făcuse un chiuretaj”. omul zicea că boc aflase de avort chiar de la prietenul fetei, ”fiu de miliţian”, care se destăinuise şi el, de necaz. ba mai mult, am aflat şi amănunte despre cum fusese bătută şi violată femeia de poliţişti, cum i se strânsese mâna la uşă şi cum era întrebată, iar şi iar, cine i-a făcut avortul.
”nu am de gând să votez cu nemernici ca ăştia”, a conchis taximetristul. când a încheiat povestea, am încheiat şi noi cursa. ne-am dat jos destul de miraţi de tot ce auzisem şi am început să ne întrebăm cât adevăr era în spusele omului. că boc a fost şef al uascr, prin ’87 dacă nu mă înşel, ştiam.
că ar fi scris şi ceva articole de susţinere a partidului în făclia, ziarul pcr la cluj, iar ştiam (deşi el a negat acest lucru). dar informator nu am auzit să fi fost. cum nimic nu e însă imposibil în ţara asta, poate se va dovedi, la un moment dat, că taximetristul nostru a avut dreptate. ar fi funny, nu? 😀
cum adică funny? eu n-aş râde la aşa ceva nici dacă aş fi gâdilat la ficaţi cu bastonul electric.
ai un simţ al umorului cam dubios, măi, fată.
😀 de ce să nu fie funny? eu m-aş distra să văd cum cad toţi, precum cărţile de joc.
să nu ne amăgim. în cel mai bun caz, se vor împiedica artistic. spre amuzamentul general, desigur.
Un material, ceva?….
Io ce-am zis?
Altfel, Muncile şi cu Licurici stau pe blog şi povestesc între ei, probabil de la acelaşi calculator.
chiar. tu ce-ai zis? că n-ai pus nici măcar întrebări omului. 😀
n-a zis nimic pentru că discuţia respectivă nu era despre distinsa-i persoană. mă şi mir că nu l-a luat la bătaie pe taximetrist.
N-am zis nimica, fiindcă aşteptam să te bagi tu, cu creionu’, pixu’ şi reportofonu’.
Da’ tu stăteai ca mutălaia. „Daaa? Ce faaain. Ce frumos de ăla mirositor aveţi! Iuuui.” Apoi ai scris… pă blog. Duuu-ce!
până una-alta, am fost singura care a început şi a continuat conversaţia cu omul ăla. dacă eu n-aş fi pus întrebări, nu aflam niciunul nimic.
tu aşteptai :))) asta a fost amuzantă.
Da. Eu eram gentleman.
Shef UASCR? Securist 100%. Cariera tipica.
aaaalef, mai trăieşti? 🙂 bine ai revenit!
pai da, asta zic si io, cand si-a dat drumul la gura, micul jurnalist din tine n-a cerut un nr de tel, o relatie, ceva? mai maaaai
micul jurnalist din mine dormea la ora aia tocmai pentru că era mic. 🙂
când un şofer de taxi îţi spune că singurul lui vis în viaţă este să-şi mai ia o maşină- să mai câştige un ban, că nu a votat niciodată, că nu îl interesează politica, că nu vrea să mai audă de personajele politice ale măreţului oraş, chiar şi de pe bancheta din spate, acolo unde, eu, mic fiind- asta din cauza celor auzite-, îţi dai seama că a-i cere acestuia numărul de telefon nu poate fi decât un gest ridicol. tot ceea ce refula acel om nu era decât o simplă vărsare a nădufului. iar noi nu eram decât supapa.
@ licurici – foarte rau. Instinctul (de ziarist y compris) de aia e instinct, pen’ ca functioneaza in orice conditii.
Asa nu ramane decat o frustrare in plus. Sau – poti incerca sa afli indicativul taximetristului daca stii firma. Mai sunt si alte solutii in afara de „ioi, pica drobul”:))
PS Partea buna, care scapa turma, e ca – dupa cum zici – tu macar ai scris aici:)
@ muntele – with all due respect – daca el e asa, nu inseamna ca asta e o scuza pentru ca si tu sa procedezi la fel – nu?
fumi, bag sama că nu mai simţi ironiile 🙂
hai să fiu mai clară. nu am nicio frustrare. m-am gândit în timp ce vorbeam cu omul dacă să merg mai departe, dar am renunţat. am ştiut de când povestea că voi scrie pe blog, aşa cum am ştiut că nu mă voi agita pt un articol.
nu aveam de ce da celor de la ziua un astfel de subiect, iar ca să îl pasez la alte ziare, nici atâta nu îmi doream. am dat destule subiecte şi de multe s-a ales prafu’. oricum, sunt destui ziarişti pe investigaţii şi politic care se ţin cei mai buni de prin oraş, aşa că dacă vor să sape, o pot face.
mai mult, nu te gândi vreun moment că atunci când am scris postul nu am ştiut că vor veni câţiva care vor comenta şi vor pune la îndoială ”instinctul meu jurnalistic”. iau în calcul toate variantele care decurg din anumite gesturi de-ale mele şi ştiu exact dacă vreau să le fac sau nu şi la ce mă supun.
aşa că, în loc să îmi dai lecţii de cum pot afla indicativul unui anume taximetrist, (indicativ pe care întâmplător îl ştiu. sau poate vrei culoarea maşinii, marca şi firma?), mai bine te-ai gândi de ce am ajuns să îmi calculez paşii şi să fac doar atâta.
ps. ştii ce-i amuzant în toată povestea asta? că au sărit cu textul ”n-ai instinct de ziarist” unul care nu lucrează şi nu a lucrat veci în presă, o ziaristă care, deocamdată, e în concediu de maternitate şi care încă mai păstrează în minte partea romanţată a presei locale şi un ziarist care e la mii de kilometri distanţă, nu are contact direct presa clujeană şi nu vede cât de mult s-au degradat lucrurile pe aici. frumoasă adunare, dacă nu ar fi tristă.
…bine, acum ca te-ai linistit – sper:) – poti sa-ti faci mea culpa, nu?)
nu. din punctul meu de vedere, nu am greşit cu nimic. ca să nu mai zic că încep să mă enerveze sfaturile ăstea de cum se face presă.
bai, jur ca ma enervez daca ma mai luati cu concediul de maternitate. evident ca e o poveste, evident ca nu puteai sa-i ceri nr de tel si evident ca in visele mele frumoase, un astfel de subiect ar ajunge in presa.
really, ce legatura are concediul de maternitate cu asta?! pana mea…
e un concediu lung şi care te-a ţinut departe şi oarecum protejată de presa locală ce s-a degradat văzând cu ochii în ultimul an. despre durată era vorba. tu ce-ai înţeles?
adica vrei sa spui, stimata domnisoara, ca daca esti departe sau daca ai de crescut un copil nu mai esti in stare sa judeci ce e subiect si ce nu? cred mai degraba ca, in cazul tau, e vorba sau de lene (ca sa nu zic autosuficienta) sau de convingerea ca nu mai e de nasul tau sa te apuci sa scotocesti dupa studente ce-au facut avorturi ilegale. alege.
chestia cu presa locala care s-a degradat e de-a dreptul amuzanta: daca ai pretentia ca esti deasupra a tot si a toate inseamna ca degradarea nu te poate atinge, nu?
😀 da. exact asta vreau să spun. uite că ai ghicit. iar în cazul meu e vorba şi de lene şi de autosuficienţă şi de faptul că nu cred că e de nasul meu să caut studente de pe vremuri. şi de ce mai vrei tu, în caz că ţi-a scăpat ceva şi consideri relevant pt condiţia mea jurnalistică. 🙂
cât despre degradarea presei locale, aici ai cam greşit un picuţ, da’ nu mult, cu deducţiile logice. tocmai lăsasem de înţeles în celelalte comentarii că m-a atins şi pe mine degradarea asta. sau poate nu poţi citi printre rânduri? 🙂
oricum, mă simt onorată să am comentatori atât de bine intenţionaţi şi precişi în analiză. să mai treceţi pe la noi, domnule. sau doamnă. 🙂
a fost doar un experiment si da – am avut dreptate: cand indrazneste cineva sa te traga de maneca (nu conteaza daca ti-e prieten/strain) reactia ta e aceeasi (sa nu crezi ca amagesti pe cineva cu omuletii aia care zambesc sau rad, dupa caz). Te simti obligata sa gasesti tot felul de explicatii jignindu-l, in acelasi timp, pe interlocutor. relax: nu pentru toata lumea e important daca tu esti sau nu perfecta.
gata. mi-am incheiat analiza :). bafta.
habarnam: să mă tragi de mânecă cu ce? cu faptul că nu ai înţeles la ce se referea ps-ul meu şi la ce i-am zis codruţei? şi cine sau ce te îndreptăţeşte pe tine să faci experimente cu mine? care e problema ta, de fapt?
şi, apropo, te-am ironizat, nu te-am jignit. cel/cea care a jignit, din senin, ai fost tu.
Io zic ca jumatate de atitudine a fost luata, cand ai ales sa scrii pe blog. Deci nu ti-a fost indiferent.
Inteleg perfect de ce n-ai vrut sa dai materialul la Ziua. Oricum, cred ca citesc destui ziaristi clujeni blogul tau, iar unul din ei ar fi putut prelua subiectul fara probleme.
I rest my case 🙂
şi eu am auzit de la cutare, că cutare a alunecat pe drum, acum cu zăpezile ăstea.
e trist când din zvonuri se face munca omului.
ce muncă?