…odată cu vremea alegerilor pentru postul de primar al clujului, au revenit la modă vizitele candidaţilor prin redacţiile locale. a ajuns să-mi fie greaţă de acest subit interes pentru media din partea politicienilor care, de fapt, nu dau doi bani pe presă când nu au nevoie de ea şi care, în general, sunt convinşi că ziariştii pot fi cumpăraţi uşor pentru că sunt săraci şi flămânzi. dar acum că au oareşce interes, ajung să împartă politeţuri prin redacţii.
apostu a fost primul care a spart gheaţa. în fapt, nu înţeleg de ce restul îşi mai bat capul să candideze la primăria clujului. în afara că dezvoltă un exerciţiu democratic (o chestie lăudabilă, de altfel, în perseverenţa ei), nu au un alt câştig. bătălia pentru primăria clujului e o bătălie moartă din start. clujenii nu sunt capabili să vadă mai departe de ce le spune boc, iar boc le spune apostu. e ca şi ales.
şi nu vă minţiţi că va fi acolo, în fruntea instituţiei de pe moţilor, pentru că a făcut ceva măreţ şi cu adevărat important pentru oraşul ăsta. aşa cum nu a făcut boc, (care nu se poate lăuda cu niciun proiect, nici măcar unul de sămânţă, în aceşti patru ani de zile în care a domnit), aşa nu a făcut nici apostu. dacă s-a mişcat ceva în cluj, nu e meritul lor, al portocaliilor de la primărie, ci este efectul în cascadă al dispariţiei lui funar. după funar, oraşul s-ar fi mişcat într-o direcţie sau alta oricum, indiferent cine ar fi fost la conducere.
dar dacă la conducere ar fi fost o echipă cu viziune şi bun gust, ca să nu spun mai mult, clujul nu s-ar mai fi dezvoltat haotic din punct de vedere urbanistic, autorizaţiile de construcţie nu s-ar mai fi dat preferenţial, nu ar mai fi apărut blocuri între case, statuia lui avram iancu ar fi fost refăcută din temelii şi nu transformată în fânână cântătoare, în pavimentul din faţa catedralei ortodoxe nu ar fi fost beculeţe ca într-un bar de striptease, oraşul nu ar fi fost împodobit kitschos de crăciun şi multe altele.
revenind la viitorul primar apostu, vizita lui de zilele trecute din redacţie mi-a conturat imaginea unui tip nemulţumit de faptul că presa există ca să-l ia pe el la bani mărunţi, chit că, de data asta, presa nu a fost chiar atât de acidă cum ar fi putut fi. sigur pe sine şi convins că boc îi va câştiga mandatul, apostu nu are nici cea mai mică intenţie să fie altceva decât omul lui boc.
pentru el, ăsta e un motiv de laudă, pentru mine, nu. omul lui boc înseamnă, în aceeaşi măsură, şi omul lui buda, şi omul lui tişe (chiar dacă, chipurile, ei doi nu se înţeleg), şi omul lui gurzău şi omul tuturor celor care au interese financiare în cluj şi sunt din pdl sau simpatizează, pe moment, cu pdl.
îmi plac oamenii ăştia? în mod clar, nu. chiar deloc. pentru mine, democrat-liberalii sunt mai răi chiar decât pesedeii. la ăştia din urmă ştii măcar la ce să te aştepţi. ştii că, ăia bătrâni, nu pot fi altfel decât comunişti sau securişti şi nu se vor schimba veci. dar portocaliii nu s-au arătat până acum decât duplicitari, populişti şi dornici de parvenire.
cei mai mulţi par genul linguşitori şi atenţi când au nevoie şi aroganţi şi nesimţiţi după ce şi-au văzut sacii în căruţă. din ce au prestat pe la tv şi în ziare până acum, nu au dovedit a avea fineţe diplomatică, ci doar şmecherie grosolană şi tupeu. mai toţi se arată mai degrabă pricepuţi la intrigi şi sforării de culise, decât la politici serioase, şi par a stăpâni la perfecţie arta disimulării. nu am nici cea mai mică încredere în ei.
ca să nu mai spun că mi se pare nesănătos din punct de vedere democratic ca toate funcţiile mari din oraş şi din judeţ să aibă aceeaşi culoare politică. e ca şi cum ne-am întoarce în timp, cu un singur partid – comunist – la putere. peste tot ”ai noştri”. mă rog, ai lor. nu sunt naivă să nu-mi dau seama că, oricum, toţi politicienii, indiferent de culoare politică, îşi rezolvă interesele odată ajunşi în vârf.
dar dacă ar fi aici un pic de galben, dincolo un pic de roşu, în altă parte un pic de verde sau mai ştiu eu ce culoare, nu doar portocaliu, s-ar mai trage unii pe alţii în jos de la matrapazlâcuri (din invidie, dacă nu de altceva), şi ar fi un oarecare echilibru absolut necesar ca lucrurile să meargă ceva mai corect. de data asta, însă, clujul va fi portocaliu din cap până în picioare. iar asta este extrem de trist.
oraşul ăsta, care ar trebui să devină rafinat, cosmopolit, boem şi stilat, are nevoie de un primar care să nu aibă nicio tangenţă cu populiştii. are nevoie de un primar cu anvergură europeană, cu o minte sclipitoare, vizionar şi, de ce nu?, aristocratic. un primar care să îl ridice, să îi dea măreţie şi clasă. or apostu e la kilometri distanţă de aşa ceva. şi aşa o să şi rămână. votaţi-l voi, dacă puteţi, că eu nu.