…am încercat să îmi închid, pentru o vreme, blogul. da, din nou. şi asta pentru că nu mai îmi place cum scriu. m-am plictisit eu de mine. nu mai am motivaţia de a bate tastatura, nu mai am idei, nu mai am chef. am vreo 5 posturi începute şi lăsate de izbelişte. aşa că, am zis să stau deoparte că e mai bine.
doar că m-am trezit că trebuie să dau lămuriri. prima în ordinea numerelor de pe tricou a fost schumitza. mi-a trimis mail de dimineaţă să mă întrebe dacă mi l-am parolat. „nu, doar m-am plictisit”. „ok. să-ţi revii da?”. „sper”. apoi, a urmat hossu. de data asta pe mess. „s-a întâmplat o chestie. când am vrut să-ţi accesez blogul, mi-a cerut pinul. ca la atm”. „nu mai am nervi de el”. „putem vorbi de o criză a blogurilor?”, a vrut să ştie jurnalistul din el. „putem”. 🙂
a urmat apoi ana, care în dulcea limbă americană m-a întrebat „laurici, wuss up? what happened to your blog?”. i-am explicat şi ei. cam în acelaşi timp, pe mess, mă luau la întrebări pushu şi sur. acesta din urmă a fost cel mai insistent şi neînduplecat. „să-mi furi tu tabietul meu cel mai plăcut! când citeam, aveam senzaţia că intru în vacanţă. insist să-l deschizi!”. degeaba i-am explicat că nu mai am chef. nu am avut cui.
aşa că, am stat şi ne-am gândit amândoi cum să facem să am şi blog deschis şi nici să nu îmi bat capul, deocamdată, cu el. şi am găsit: de azi înainte voi avea invitaţi speciali pe blog. mai exact, voi posta câte un text al oamenilor la care ţin şi care vor fi dispuşi să scrie pe blogul meu. despre ce vor ei şi când vor ei. dacă vor o singură dată, atunci o singură dată. dacă vor periodic, periodic. cum le cade lor bine.
modalitatea de lucru e simplă: ori îmi trimit ei textul pe mail, ori le dau eu parola şi pot posta direct. cum doreşte inima lor. pot chiar să pună fotografii la text (chit că eu nu fac asta) şi îşi pot alege şi culoarea cu care să scrie. superofertă! în felul ăsta, blogul trăieşte, iar eu scap de o grijă. evident, nu voi renunţa la invitaţi nici când mă voi reapuca de scris. va fi chiar mai minunat aşa. eu zic că o să vă placă.
şi cum sur a fost inima acestei acţiuni, ca să zic aşa, el va fi primul meu invitat special. am să-i pun textul un pic mai târziu, cum ajung acasă. până atunci, enjoy!