Blogul Licuricei

Prin 1945, la o petrecere dată de Jack Warner (proprietarul studiourilor Warner Bros), Salvador Dali a făcut cunoştinţă cu Walt Disney. Mustăciosul îşi dorea, de altfel, de mult timp să-i cunoască pe Disney, pe Hitchcock şi pe fraţii Marx, pe care îi considera asemeni lui – suprarealişti. Întâlnirea a fost de bun augur, iar prietenia cu Walt Disney a făcut ca, anul următor, pictorul să înceapă un proiect pentru studiourile Disney Burbank. Proiectul, bazat pe o baladă mexicană compusă de Armando Dominguez, se numea „Destino“, iar Walt Disney l-a descris drept „o simplă poveste de dragoste, în care băiatul întâlneşte fata“.

Timp de opt luni, Dali a realizat 15 de tablouri şi 135 de schiţe pentru „Destino“. A lucrat umăr la umăr cu desenatorul John Hench, colaborând atât de bine împreună încât, se spune, nimeni, în afara lor, nu putea să-şi dea seama care desen îi aparţine lui Dali şi care lui Hench. Proiectul a fost abandonat din diferite motive. Unul dintre acestea se pare că a fost critica negativă primită de ultimul film Disney, „Fantasia“, Walt nemaidorind să forţeze nota în direcţia suprarealismului.

Hench, însă, a luat câteva din desenele lui Disney şi a făcut un test de 18 secunde animate. După mai mult de 50 de ani, cele 18 secunde au fost descoperite în arhiva studiourile Disney. Roy E. Disney, nepotul lui Walt, le-a cerut producătorului Baker Bloodworth şi directorului Dominique Monfery să termine filmuleţul lui Dali. „Am petrecut mult timp încercând să ne dăm seama ce avem de făcut. Nu exista un scenariu original pentru film, aşa că echipa a trebuit să fixeze desenele pe o tablă mare pentru a găsi sensul poveştii”, scria Roy Disney în revista europeană de artă Tate Etc.

Folosind tehnicile moderne, dar şi puţin ajutor de la Hench în descifrarea vechilor desene, echipa celor 22 de animatori de la Disney a realizat în 1999 un film de 6.47 minute, în care au păstrat şi cele 18 secunde ale lui Hench. Premiera a avut loc în iunie 2003, dar pe DVD am citit că va fi lansat oficial anul viitor, împreună cu un documentar despre prietenia dintre Dali şi Disney.

Am văzut „Destino“ prima oară în vară, când luasem o pauză de blog. Acum câteva zile mi-am amintit de el. Şi chit că Dali a fost mereu pentru mine o enigmă, pe care nu mă dau în vânt să o rezolv, combinaţia Dali-Disney o găsesc fermecătoare. Dacă nu aţi apucat să vedeţi „Destino“ până acum, bucuraţi-vă de el!

ps: Cele 18 secunde ale lui Hench sunt cele cu ţestoasele. 🙂