Într-un sfârşit, cu ajutorul colegei mele Zoriana, „Proiectul Laura“ e definit emoţional şi cromatic. Mai exact, pentru fiecare starea de-a mea, culorile de pe pagina de început a blogului se schimbă.
Am căutat ceva vreme nişte combinaţii pe placul meu şi care să puşte cu schimbările mele interioare, a fost greuţ, dar am răzbit. Aşa că, atunci când veţi deschide blogul şi veţi vedea că nu e cum l-aţi lăsat ultima oară când l-aţi citit, veţi şti clar în ce ape mă scald. Sau m-am scăldat când am scris ultimul post.
Dar cum „cititorul nostru, stăpânul nostru“, puteţi de bună seamă să nu rămâneţi ancoraţi în starea aleasă de mine, ci să vă jucaţi cu emoţiile. Pentru asta e suficient să apăsaţi pe butonul numit, cum altfel?, „Stări“ şi să setaţi ce doriţi.
În timp, probabil că voi mai face mici schimbări de culoare şi emoţie. Deocamdată, însă, asta e. Iar azi am fost cam ursuză. Nu ştiu de ce.
Foarte, foarte fain blogul cu stari :). Cat despre jucatul cu starile, n-ar prea fi frumos. Poate doar daca te scoatem la o bere :D. Placea starea de liniste 🙂
Foarte mulţumesc. 🙂 Hai să înlocuim berea cu vin fiert, o vreme. 😉
Roger that :D. Poate prin decembre. Dau de stire 🙂
…off, laura-balaura – ca blogul asta e mai organizat decat esti tu pe dinlauntru:)
alin: tocmai că nu 😀 da’ ce mă enervează că nu semnezi „fumi”. că tot stau să mă gândesc „care alin?” 🙂
Zoriana Kovacs -Tsukornik care e prietena cu buna mea prietena si colega Andreea? sa fie lumea chiar ATIT de mica?? :)))
Da, ACEA Zoriana. Cluju-i mic şi viaţa lungă, vorba Letiţiei 🙂
:)) Buna vorba are Letitia! Asa sa fie! Asta imi aminteste de povestioara cu un sah persan care i-a cerut inteleptului curtii sa inventeze o vorba care sa se potriveasca in absolut orice situatie, ca de nu… unde-i stau picioarele acolo ii va sta si capul! Si inteleptul curtii a emis urmatoarea vorba: „This too shall pass…” (bine, in limba lor, da mere).