…astăzi am primit o lecţie de patriotism pur. de altfel, nu e singura dată când mi se întâmplă asta, de când am în departament ”comandoul” de basarabeni, cum îmi place mie să-i spun.
despre ce este vorba. colegul denis a fost pe teren pentru un reportaj despre ce se întâmplă în cluj de ziua naţională. trebuie spus că denis este moldovean din republică, mai exact din oraşul drochia, dar cât de curând va jura credinţă româniei, lucru de care este extreeeem de încântat.
am asistat cu uimire la manifestările lui de bucurie în ziua când şi-a văzut numele în monitorul oficial, pe lista cu viitorii cetăţeni români. a fost fascinant să-i urmăresc reacţiile. pur şi simplu, aveai impresia că toată lumea e a lui. noi, ”românii” din redacţie, nu am priceput ce atâta bucurie şi ne-am râs de el. titus i-a şi spus că ”peste vreo 150 de ani o să-ţi treacă”. perspectiva asta însă nu i-a tăiat elanul, evident.
în timpul ăsta, o altă colegă, patricia, tot din republică, asista cu mare tristeţe la efuziunile lui, supărată fiind că de zece ani încearcă să-şi obţină cetăţenia română şi nicicum nu reuşeşte. mai că nu-i dădeau fetei lacrimile când îl vedea pe denis cum se bucură. iar el nu se putea abţine să nu ţopăie cu gura până la urechi. şi, nu, nu era bucuria că de-acum poate circula liber prin europa. era mai mult de atât.
dar să mă întorc la întâmplarea de azi. după ce a revenit în redacţie de la depunerea de jerbe şi de la defilare, i-am spus să scrie un main, adică vreo 3.500 de semne, despre evenimentul în cauză. cum mă trăgea aţa acasă şi vroiam să editez repede, din 15 în 15 minute îl întrebam: ”denis, ai terminat?”. ”nu, mai am un pic”, răspundea el invariabil.
după vreo 45 de minute îi zic: ”hai, denis, odată. ce naiba poţi scrie atât de mult?”. „păi, sunt multe chestii importante şi nu vreau să le scap”, zice el uşor iritat de stresul meu. ”maxim, ce poate fi aşa important? se întâmplă acelaşi lucru în fiecare an”, continui eu. ”chiar, mă, denis. ce e aşa important? e o zi ca oricare alta, nu vezi că noi suntem la lucru?”, comentează şi tibi.
denis se uită la noi, dă să spună ceva, dar se abţine, continuă să scrie şi în câteva minute îmi predă textul. încep să-l editez, dar simt că tânărul coleg nu e în starea lui obişnuită. mă uit la el şi îl văd mocnind. întreb curioasă: ”care-i problema, denis?”. şi atunci basarabeanul nostru izbucneşte ca un vulcan:
”păi, mă enervează tibi ăsta!!! cum adică vine el şi-mi zice că e o zi ca oricare alta?!? NU e o zi ca oricare alta. e ziua când a avut loc Marea Unire. numa’ ruşii ăia de la noi mai aveau atitudinea asta a lui tibi şi îmi spuneau să plec la mine în ţară dacă sunt român, că nu am ce sta în moldova. am crezut că am scăpat de ei”.
la avalanşa asta de cuvinte spuse pe un ton vehement şi cu atâta patimă, m-am blocat. şi tibi la fel. ne uitam la el şi tot ce am putut spune a fost: ”tibi, dacă mai zicem ceva, ăsta ne ia la bătaie”. denis, de treabă, ne-a asigurat că nu ne bate, dar că am face bine să nu mai vorbim aşa de Unire. după care a plecat acasă.
am editat apoi textul, care avea în el următoarea declaraţie luată de la un clujean membru al pnţ-cd: ”patriotismul românilor e unul de conjunctură”. şi atunci m-am ruşinat de toate dăţile în care am făcut glume pe seama moldovenilor din republică.
şi m-am întrebat cum am ajuns noi, ăştia din românia, să fim atât de blazaţi şi să nu ne mai iubim cum trebuie ţara asta? şi ce mai înseamnă astăzi patriotism pentru noi? aveţi habar?
pe mine ma emotioneaza Denis, Patricia, Vitalie al meu si Maia. Si chiar mi se face rusine de mandria lor de a fi romani care, in cazul meu, vai ce dizolvata in blazare e.
uff, dar chiar mi-i ciuda, Patricia ce cusur are ca nu primeste hartia?
Un motiv cred ca e frica multora de a afisa orice fel de patriotism, de teama de a nu fi asociatzi cu Funar, Vadim si altzii de gen. Plus coministii care au creat un fals si gretzos patriotism, care a l-a erodat pe cel adevarat si sanatos.
In State, continua sa ma surprinda manifestarile reale si sincere de patriotism ale oamenilor. De exemplu, inaintea fiecarui meci, oricat de neinsemnat ar fi, un meci de fotbal dintre echipele a doua licee, se canta imnul tzarii si lumea isi pune mana la piept si isi scot caciulile din cap si canta din rasputeri. De la asta si pina la faptul ca ei sunt mandri ca sunt americani si mandri de tzara lor, neconditzionat.
monica: chiar nu ştiu de ce patricia nu primeşte cetăţenia. şi acum e de vreo trei săptămâni acasă pt viză, deoarece a început o nouă facultate şi ăştia de aici au ”uitat” că fata e de zece ani în românia şi o tratează ca şi nou venită. îşi cam bate statul român joc de ei. de-aia nu înţeleg eu de ce ei iubesc ţara asta.
ana: drept, dar ei au şi un imn frumos, nu ca noi :))) na, asta a fost o mostră de patriotism claaar din partea mea. :))
diferenţa dintre algerile de la noi şi alea din republica moldova e ca în timp ce la noi cineva câştigă, la ei biruieşte.
Doamne, cum o fi biata Moldova, daca unii ajung sa iubesca Romania? Mi se face mila si de ei, si de noi, si de toate zilele noastre nationale care sunt la fel. Apoi mi se face rusine: si de ei, si de noi, si de toate zilele noastre nationale care sunt la fel.
Uite un exemplu de moldoveni adevarati!
ca in schimb eu m.am enervat acum cateva zile, intr-o statie de autobuz (aici in Italia) ca auzeam niste tineri vorbind ruseste…
Apoi suna telefonul si una dintre ele vorbeste romaneste (cu accent moldovenesc, dar tot romaneste) apoi continua sa vorbeasca ruseste.
Intre timp o alta – interlocutoarea principala – da un telefon si o aud vorbind tot romaneste.
Adica intre ei vorbesc ruseste, iar cu altii, probabil romani sau moldoveni de limba romana, o iau pe romaneste…
Asta m-a cam intristat, adica de ce nu vorbeau romaneste de la bun inceput? apoi m.am gandit ca macar e bine ca mai stiu romaneste sa vorbeasca la telefon.
Probabil ca si ei se satura de romanii de acasa daca noi insine dovedim o totala lipsa de consideratie pentru evenimentele nationale.
Dar trebuie sa intzelegem si reactzia noastra, care este una extrema, dar tot o reactie, la intoxicarea cu false patriotisme si monopolul exercitat de PRM si alte agentzii politice post.securiste si post PCRiste asupra valorilor nationale.
acum o sa imi sara destui in cap dar va spun sincer ca a fost o zi de munca. Chiar frustranta pentru mine.
Afara era superb, am facut un mini reportaj, toata lumea normala, de varsta mea, expiratii adica, cu copiii, frumos, la plimbare.
Eu..la munka.
Asa ca sorry Denis, te apreciez foarte mult, te inteleg, stiu cum e in Republica Moldova ca am fost, intelege sentimentul tau national dar nu il pot impartasi. Trebuie sa recunosc ca jumatate sunt si maghiar, deci partea asta m-a facut sa fiu mai retinut. Si sunt regionalist convins, as fi dorit ca Bratienii sa nu se p.. pe Parlamentul Regional care era in trecut Proclamatiune ca va functiona… in fine,polemica e complicata, am fost la munka si asta mi-a displacut dar mi-am facut treaba solicitata. Si cu asta basta!
Denisel, Patricia si Svetlana sunt niste oameni deosebiti, iar eu nu ii vad ca pe niste moldoveni sau ca pe niste straini, ci mai degraba ca pe colegii si prietenii mei. Ma bucur ca inca mai exista sentimente de patriotism in inima cuiva…:)
genial…:) m-ai facut curios. Se poate un link spre text? Sau orice alta posibilitate prin care sa citesc si eu cele 3.500 de semne?:D
intră pe ziuadecj.ro şi caută „politică şi concerte de ziua naţională”
Întradevăr,Denis e un băiat deosebit. Pot spune asta deşi îl cunosc de puţin timp. Am avut ocazia să-i simt bucuria la vestea că va avea cetăţenie română şi am fost plăcut surprinsă să-l văd foarte mândru de noul său buletin.