…în mod clar, nu sunt genul sportiv. nu am făcut absolut niciun fel de sport la viaţa mea. nu joc tenis, nu înot, nu schiez, nu alerg, nu fac gimnastică, aerobic, fitness sau mai ştiu eu ce. şi nici nu mi-au plăcut niciodată orele de educaţie fizică de la şcoală. de altfel, de când am terminat liceul (iar asta înseamnă cu muuuulţi ani în urmă) nu am mai făcut niciun fel de efort în direcţia asta.
de ce? pentru că nu am simţit nevoia să fac astfel de activităţi. nu sunt grasă (pentru cei care nu mă cunosc), totdeauna m-am învârtit pe la 48-49 de kile, indiferent de cât, când şi ce mâncam (chestie de metabolism, bănuiesc. cel puţin ăsta e cuvântul magic pe care îl aud vehiculat în cazul oamenilor slabi). 49 de kile înseamnă nr. 28 la jeansi, ceea ce e rezonabil, zic eu.
asta până acum câteva luni când, încercând să cumpăr o pereche de jeansi, am constatat cu uimire că eternul 28 nu mi se mai potrivea. 29 în schimb era numa’ bun. am venit acasă şi m-am pus pe cântar (lucru’ pe care îl fac din ani în Paşti) şi am văzut – cu şi mai mare uimire – cum acul trece, discret, de 50 de kile. adăugasem vreo 3 kile în plus la clasicele 49.
habar nu am când, cum şi de ce. mă rog, am o vagă impresie de ce, dar nu o fac publică pentru că mi-aş pierde proaspăt obţinuta aură de târfă (cititorii consacraţi ştiu la ce mă refer). mama mea însă, genu’ de persoană care nu ştie să mă mintă niciodată, mi-a spus zâmbind: „ai îmbătrânit!”. ei, nu mai spune! chiar?!? şi eu care credeam că e vorba de sex.
evident, în afara faptului că am constatat schimbarea, nu am făcut nimic ca să dau jos cele 3 kile noi. au trecut zilele ca şi înainte. în secret însă, creierul meu lucra. pesemne nu era mulţumit de ceva, altfel nu-mi explic de ce m-am trezit că mă gândesc tot mai des la cuvântul „sport”. şi nu numai că m-am gândit, dar am mai şi cerut de la milena, împrumut pentru o lună, bicicleta ei de cameră. aşa, să văd cum funcţionează, nu că aş vrea să slăbesc.
asta cu adusul bicicletei s-a întâmplat duminică. de atunci am pedalat câte 10 minute în fiecare seară. după primele 5 am vrut să renunţ, nu mai puteam mişca un centimetru de pedală, dar mi-era jenă de maică-mea, sinceră să fiu. de-abia aştepta să-i spun câţi kilometri am străbătut. nu puteam renunţa după primii 500 de metri. aşa că, m-am străduit din greu şi nu mi-a fost simplu deloc, recunosc (accept demnă laudele voastre).
cireaşa de pe tort a venit însă ieri din partea corei, o altă prietenă de-a mea (constat că am multe prietene şi toate sunt importante. poate ar trebui să încep să le numerotez ca şi pe bărbaţi, în ordinea în care le-am cunoscut, ca să nu existe discuţii de ierarhie sentimentală). deci, după cum spuneam, cora a venit cu ideea să mergem să facem nici mai mult, nici mai puţin decât pilates!!
i-am explicat frumos că am de vreo juma’ de an două dvd-uri cu pilates şi doar m-am uitat la ele 5 minute după care le-am pus nici nu mai ştiu pe unde. cora a insistat. i-am zis atunci că habar nu am unde e strada pe care zice că e sala. a zis: „nu-i nimic. ne întâlnim la flip şi te duc eu”. am încercat să mă fofilez spunându-i că 65 de lei şedinţa mi se pare mult. mi-a replicat: „n-ai înţeles bine. 65 de lei 8 şedinţe. plus că vine şi simona (o prietenă de-a ei) şi dacă mergem mai multe ne face reducere. şi apropo, prima şedinţă e gratis”. ce să mai spui la chestia asta? am cedat şi ieri seară la 8 am fost la pilates.
crimă şi pedeapsă! primele minute au fost cum au fost că m-am hlizit tare bine (şi nu numai eu) de incapacitatea mea de a face măcar un exerciţiu ca lumea. după care mi s-a făcut ruşine de fete şi am încercat să exerciţionez cât de cât. nu m-a ţinut mai mult de 30 de minute, cu pauze dese între ele. la 8.30 m-am ridicat de pe izolir, ameţită şi cu picioarele tremurând, şi am decis că mi-a ajuns.
m-am retras la vestiar, dar nu înainte de a le spune fetelor că le aştept să mergem la bere după ce-şi termină pilates-ul. asta a oripilat-o pe antrenoare care m-a întrebat uimită, ridicându-şi corpul de pe propriul izolir: „la bere??”. am liniştit-o spunându-i că glumesc şi că vom bea ceai. ceea ce am şi făcut, mai apoi, în insomnia.
şi habar nu am de ce, după această experienţă cu totul nefastă, i-am zis corei că mergem şi joi. tot de la 8. poate pentru ca să obţină ele reducere la abonament. sau poate de ruşine. sau poate am o doză de masochism în mine pe care tocmai mi-o descopăr. dar cuvântu-i cuvânt. mâine seară la 8 voi fi la pilates. oricum, tot nu am apucat să mă uit în toate revistele de modă care erau în vestiar. 😀
[friday update]: mda… mai am de lucrat la partea cu ţinutul promisiunilor. nu m-am dus ieri la pilates. nu am avut chef. ploua şi eram şi sictirită din diverse motive profesionale. am stat acasă şi am citit.
revin si spun atat: eu?
doar ca eu fac acasa;)
Bravo!
de ce? pt că am făcut, gâfâind, juma’ de oră de pilates? :))))
Pentru ca ai inceput 🙂 E f. important sa faci miscare si daca nu vrei sa slabesti.
tu crezi că mă ţine? :))) mă cam îndoiesc. chiar nu-mi place să fac sport. da’ noah, aşa de fun o zi-două, merge. :))))
Ca bine zici, SPORT!
BRAVO!
foarte bine! si acuma ca e soare si vine primavara, poti incerca si chestii out-door.
dar, sa vezi ce sincronizare, si mie mi-o venit ieri sa fac miscare…..
inebunisem de atata stat in casa si bolit.
Ma rugineam la oase deja:((
Am riscat si am imprumutat rolele lui frate-mio. Si am luat-o gafaind un pic (din cauza gatului, nu a efortului… de cand is ne-viciata ma simt mai bine per total) pe strazile kolosvarului.
Si tare bine m-am simtzit apoi, s-au mai eliberat endorfinele si s-o facut skimbul de energii si un pic de oxigenare.
Plus ca ma simtzeama iara ca al 16 ani:D
singura dezamagire e ca mi-i frica sa mai fac scheme…
:))) este absolut incredibil cum se extaziază lumea când îi zici că faci sport. reacţia asta îmi aduce aminte de mamele care îşi laudă copiii că stau pe oliţă. :))))
com’on, leti. doar mă cunoşti! NU e stilul meu. NU o să mă ţină. NU dau nici doi bani pe sport. mă amuz şi eu un pic pe tema asta, nimic mai mult. nu o lua în serios :)))))
licu, pilates nu e chiar sport..e mai mult! e respiratie si sport! ah, cum ai putut sa compari:(
scuze, comentariul asta nu-i despre pillates:)) ci despre Obama: ar trebui sa-i asculti discursurile (TOATE libere!) – cand a bagat prima oara faza cu „yes, we can!” mi-a venit si mie sa sar de pe canapea si sa scandez dimpreuna cu entuziastii aia – si, retine, nu-s genul – n-am fost nici la cenaclul Flacara, nu-s nici acum. (N-am sarit, ca e mai greu sa topai cu o bere in mana:)) Ieri, a bagat alta buna: We are the ones we were waiting for!
e tare! Si vorba unui prieten (Zbengu): ce tot zic astia ca-i negru? ca-i tot pe atat si alb?!? (Si Hillary e barbat:)
PS Te-am pomenit in viitorul comentariu din Money Express:)
PPS Inteleg ca ti-a trecut flama cu laptopul rosu?
monica: eşti singura care mă înţelege :))))
fumi: eşti scuzat :))) da’ libere în ce sens? nu i le scrie nimeni în prealabil sau le învaţă pe de rost şi nu le citeşte? oricum ar fi, e absolut bestial. hillary nu ne place DELOC!
şi, apropo, vezi că am gusturi la bărbaţi? fie ei şi politicieni :)))))
PS: sunt vedetă, cum ar veni? UAU! mulţumesc! :)) da’, ca de obicei, nu cred că mi-ai dat numele. ai fi zis „o prietenă” or something… 🙂
PPS: NU mi-a trecut flama!! cum poţi crede asta??? vezi mail.
cine e pilates ăsta? ceva jucător de fotbal?
eu una nu am auzit de el. am auzit doar de pilat din pont, ăla ce l-o judecat pe isus.
nu, e un jucător de baseball, de fapt. 🙂
Fumi draga, numa’ fan Obama nu ma gandeam c-ai sa ajungi. Welcome to the girls club! 🙂
Nu ne cunoastem, din greseala am ajuns pe aici(de pe la ana) .. dar as vrea sa-mi exprim un punct de vedere ..
Faptul ca tu porti 28.. pardon .. mai nou 29 😮 la jeansi (in cazul in care 26 e cel ami mic) si nu ai facut vreodata un sport, e periculos… faimosul „metabolism” daca doamne fereste ai vreo raceala mai grea sau ceva si ti se deregleaza …te-ai ars(e reversibil bineinteles).
A, si ca sport recomand sa faci un SPORT nu craceala .. ca e de cu 50% mai eficient.
😀
„crăceala” fiind pilates-ul, să înţeleg? :)))
29 e periculos în ce sens? sunt grasă? :)) eu mă văd slabă, sinceră să fiu.
dar îţi mulţumesc de recomandare chiar dacă ştiu că nu o să fac sport veci. şi nici pilates 🙂
Craceala – drace! Haiducie pe-aici, nu gluma.
Io am scuza cu n-am timp, am copii, tra-la-la, ca m-as craci un pic. 🙂 Da’ abia astept sa-mi creasca asta micu’ mic si sa ma duc cu bicicletele cu baietii mei. Si tat-su cred ca o sa stea la computer 🙂
1. Eşti slabă.
2. Pilates e o futere de timp aiurea.
3. Nu îmbătrîneşti.
4. Fă cît mai mult sex în picioare.
:))
A.lef: mda. aşa se întâmplă când nu cenzurezi comentariile. dacă am ales să fiu democrată, suport consecinţele. da’ de data asta nu a fost cu rea intenţie, cred 😉
dendria: te-ai scos cu copiii. deşi nu ar trebui să se pună :)))
jinxx: mulţumesc! apreciez!! şi, la momentul potrivit, am să ţin cont de ultimul sfat :)))
am uitat sa-ti spun partea cu FUN-ul din partea cu sportul 😛
oricunde iesi la o minge/bila/arc e imposibil sa nu fie si distractie .. acum intervine timpul .. pe care .. daca vrei ti-l faci 😛
ps: vad lumea indignata de cuvantul „craceli” imi cer scuze daca e deontologic.. dar mi se pare ce-a mai buna explicatie la ceea ce inseamna „fitness” „yoga” .. si alte shit`uri de genu`.
mă gândeam eu că nu înţelegi prin ”crăceală” altceva decât pilates 🙂
@Alex, dar observ ca vii cu argumentul stiintific cand vorbesti despre yoga si Pilates…nu am vazut niciun ” eu consider ca…” in enunturile tale.