micii mei einstein

…astăzi voi vorbi puţin despre autism. probabil că nu e un subiect “la modă” şi nu va aduna zeci de comentarii, dar am eu o afinitate specială pentru copiii care sunt diagnosticaţi cu autism şi cred că a venit vremea să povestesc despre asta.

când eram mică nu mă închipuiam niciodată mireasă, dar mă gândeam că, la vremea potrivită, voi înfia câte un copil din fiecare rasă. nu s-a întâmplat aşa şi din acest punct de vedere pot spune că angelina jolie îmi trăieşte viaţa. şi nu doar din punctul ăsta de vedere, de fapt :)))

dar revenind la ale mele. după o vreme, copiii din mai multe rase pe care ar fi trebuit să-i adopt s-au transformat în mintea mea într-unul singur, mult mai special. fără să ştiu precis de ce şi fără să ştiu precis când, am început să-mi doresc să am un copil cu autism. ciudat, nu? ştiu, dar nu am nicio explicaţie pentru asta.

tot ce pot spune e că mă fascinează şi mă intrigă mintea lor, felul în care îşi trăiesc propria lume, modul în care fac conexiuni, inadaptabilitatea lor socială şi geniul care stă într-unii din ei. ştiu că e bine să ai grijă ce-ţi doreşti, cu atât mai mult cu cât nu e deloc simplu să creşti un astfel de copil, dar… ghinion! dorinţa asta ciudată o am undeva în ascunzişurile creierului meu şi nu o pot nega.

până acum nu mi s-a arătat să am un copil al meu, “propriu şi personal”, dar am găsit o cale de-a intra în contact cu copiii cu autism. fac voluntariat la “asociaţia autism transilvania“, un fel de grădiniţă pusă pe picioare de prietena mea, milena. am vrut de mai multă vreme să fac asta, dar nu a fost să fie. acum, însă, asociaţia funcţionează într-o parte a casei mele şi mi-e foarte la îndemână să mă duc acolo.

cât despre copiii aceştia… probabil că multă lume are o imaginea deformată despre ei. e suficient însă să citiţi acest articol ca să înţelegeţi puţin de ce mă fascinează pe mine autismul, în speţă sindromul asperger. dar despre acest subiect mai povestim. promit.

47 thoughts on “micii mei einstein

  1. Sindromul Asperger e patologie si e un domeniu activ de cercetare in neurobiologie si in genetica. Insa eshti sigura ca Einstein a avut Asperger? Asta mi se pare a fi o legenda urbana.

    Mai era si un link pentru in articol in care Einstein iar era saracu pomenit – ca scriind formule matematice pe partea laterala a unei carutze cu coviltir! Asta suna taman a legenda, mai putzin urbana de data asta. Prezentza carutzei indica mai degraba imaginarul agroindustrial roman si est-european (pe shosea dinspre Budapesta vezi destule carutze, iar apropierea granitzei cu Romania poate fi dedusa -cu o satisfacatoare corelatzie statistica- din frecventza carutzelor intilnite), asezonat de poveshti ad-hoc pe masura.

  2. 🙂 nu ştiu dacă a avut asperger, aşa cum nu ştiu nici dacă newton a avut, pt că şi despre el se spune asta. erau ceva studii la un moment dat, dar personal cred că e imposbil să stabileşti o boală de genul ăsta după ce omul a murit.

    eu am folosit numele lui mai degrabă cu sens de substantiv comun, sinonim cu “geniu”. puteam pune şi mozart, ce-i drept, pt că majoritatea copiilor cu care milena lucrează excelează în matematică şi muzică.

    leti: sunt extratereşti. eu asta cred :)))

  3. @licurici
    si despre Mozart se crede ca ar fi avut Asperger, asa cum e la moda sa ii atribui o pecete fiecarui geniu ca sa ii gasesti justificarea/secretul geniului sau:))

    eu nu prea subscriu la teoria asta.

    @A.

    Cand ziceam ca nu stiu daca Asperger e patologie NU INSEMNA ca nu stiu ca e definita ca atare, de-aia se numeste si SINDROMUL ASPERGER. Ca daca nu ar fi, nu s-ar povesti.

    Mi-am permis sa lansez insa o observatie cu tenta ironica si intrebatoare (e intr-adevar Asperger patologie), dat fiind ca stim atat de putzine chestii despre psihicul uman, despre functiile si disfunctiile cerebrale.

    Si am dreptul sa imi pun inca intrebari, nu sa lucrez doar cu chestii clasate si puse sub eticheta.

    Altfel nu ar mai exista cercetare.

  4. mymistral:

    Nu intzeleg de ce tzi-a sarit tzandara.

    In primul rind, am crezut ca erai nesigura daca e patologie sau nu si am incercat sa dau o lamurire, cu atit mai mult cu cit lucrez in domeniu (nu pe Asperger, insa tot neurogenetica).

    In al doilea rind, in ciuda a ceea ce scrii tu, notziunea de sindrom nu e implica in mod necesar patologie. Asta e doar unul din sensurile cuvintului. Alt sens la fel de corect e acela (mai larg) de colectzie de trasaturi.

    A bon entendeur, salut!

  5. A. hehe, asta e problema mediului virtual: dacă nu auzi tonul folosit şi nici nu cunoşti omul cu care povesteşti, poţi crede că strigă sau se înfurie sau îşi bate joc sau… sau… după caz. însă nu te speria. leti/mymistral e mai năvalnică ea, aşa, şi pătimaşă, dar nu se ceartă cu oamenii. ţi-ar fi foarte simpatică dacă ai cunoaşte-o, crede-mă. 😉

    apropo, cu tine m-am ciondănit pe tema doctorilor mai demult? :)))

  6. licurici:

    Sigur nu cu mine te-ai certat (deshi si eu pot sari la cearta…).
    Eu am dat de blogul tau doar saptamina trecuta si am comentat numai la ultimele trei postari.

    Parca spuneai ca mergi uneori la Insomnia. Aia seamana cu ce-mi inchipui eu despre MusicPub, pe care nu l-am apucat. Acum vreo doi ani am cunoscut vag la terasa Banffi pe un domn sculptor care avusese acest MusicPub; cred ca tot el l-a redeschis. Si el arata ca om care ar frecventa Insmonia. Ei bine, intrebarea e daca MusicPub semana cu Insomnia ca atmosfera, demografie. Asta intreb ca sa shtiu daca viitoare cind trec prin Cluj merita sa ma opresc si la MusicPub.

    Cit despre leti/mymistral, dupa descrierea ta, nu-mi ramine decit sa ridic (cu repejune adecvata) palaria mea virtuala.

  7. ştiu că ai zis că doar recent ai descoperit blogul, dar cu ceva vreme în urmă, la un post de-al meu cu medici, comentase cineva care semna tot A. şi am crezut că poate, poate… :))

    da, chiar şi aseară am fost în insomnia. seamănă în spirit cu vechiul music pub, e drept, dar nu e chiar la fel. :))) în insomnia nu se dansează ca în vechiul pub, dar pseudo-filozofii se dezbat în continuare, ca pe vremuri. 🙂

    dar vechiul pub e greu de înlocuit, deşi au mai fost oareşce încercări. după ce s-a închis, lumea care mergea în pub s-a mutat pe timp de noapte în gazette, apoi in fire, iar mai nou în janis. şi, în tot acest timp, bântuiau în insomnia. cluju-i mic şi viaţa lungă, vorba letiţiei. 😉

    so, te poţi opri în music pub, aşa ca, încercare. locul e mai “spălat” acum şi spaţiul pentru concerte e mai cool. dar erno, sculptorul pe care l-ai cunoscut, e de părere că music pub-ul “nu mai are suflet”. asta poate şi pt că l-a vândut el însuşi odată cu pub-ul şi terasa banffy (noi îi spunem terasa muzeu).

  8. mi-o sarit tzandara dar nu am nimic personal cu dl A.:)))

    M-am iritat doar la gandul ca nu imi mai pot permite pe blogul licuricei sa ma exprim si-n vant sau relativ, doar pentru ca exista oameni care ma “amendeaza” si despica firu-n patru la orice perla scot.

    Insa, dat fiind ca A. este pe domeniu, se explica. Adica e normal sa doresti sa clarifici notziunile daca oamenii-tzi calca in propria ograda.

    @A. fac si eu “cu repejune” o reverentza virtuala. Oare trebuie rochie sau se accepta si in jeansi? 😀

  9. Nu se duce o teorie pe apa sambetei cu prima aplicatie in context gresit. Oricum, s-au publicat si articole in reviste de psihologie pe tema “certurilor” online, deci nu poti sa spui ca e “a ta”. 😉

  10. @ A.
    Nu era vorba despre Einstein, ci despre Ampère. Si nu era o caruta cu coviltir, ci un fiacru: “Toujours absorbé par ses méditations, même au milieu du bruit et du mouvement de la capitale, il réfléchissait un jour sur la solution d’un problème important. Aviser un omnibus qui se trouvait là en stationnement, tirer de sa poche un morceau de craie, fut pour lui l’affaire d’un instant. Le voilà couvrant d’x, de plus, de moins, de multipliés par, un panneau qu’il prenait sans doute pour l’amphithéâtre de la Sorbonne. Il était sur le point d’arriver à une solution depuis longtemps cherchée, quand le sifflet donnant le signal du départ, le véhicule emporta l’équation ébauchée.” Vezi si Pierre Larousse : GDU (Grand Dictionnaire Universel du XIX’ siècle), article Ampère.
    Titus Filipas, blogideologic.wordpress.com

  11. măi blogideologic,

    de ce nu îţi pui linkul cu blogul la website? îl găseşti pe ăla la profilul meu pe utilizatori la dashboard, pardon panou 😆

    o să am o bere din partea ta 😉

  12. @ mymistral

    Potzi sa vezi ca si flatant ca ia cineva in serios ce scrii…

    Alt lucru e ca asha functzioneaza neuronii mei. Imi aduc aminte ca in dimineatza zilei de 22 decembrie 1989 eram la o demonstratzie in Cluj. Clar eram fericit de ce se intimpla, chit ca mi-era si frica de soldatzii aia cu pushti. Eram acolo impreuna cu un coleg, Stefan Bajcs, care vreo doi ani mai tirziu a murit intr-un accident stupid de mashina (doua zile mai tirziu, prietena lui l-a gasit la morga din Oradea cu fatza mincata de shobolanii din dotare).

    Cu toata starea de fericire data de sentimentul ca “in sfirshit, se intimpla”, tot am perceput notele false, chiar fara voia mea.
    La un moment dat (pe la 11 dimineatza, cind multzimea se mutase din Piatza Mihai Viteazul in piatza de alaturi) multzimea
    a inceput sa scandeze (repetat), cu puterea a zeci de mii de oameni, pe treptele catedralei ortodoxe: “Exista Dumnezeu”. Multzi ishi faceau cruce iar preotzii din catedrala erau pe trepte. Unul m-a atentzionat (in grai local) : “Domnishor, da di ce nu
    te-nchini?”
    Am simtzit atunci: iata nota falsa, chiar si aici e singuratate.

    Povestea asta e ca sa intzelegi ca despicarea firului in patru nu e de azi de ieri.

    Cit despre reverentza, se poate si in jeanshi… nici eu nu port zdrentze mai simandicoase.

  13. a. şi leti,

    voi iar aţi început cu discuţii faine?!

    licurici, să nu cumva să ştergi offtopicurile, că mâine după examen când o să am timp vin să le citesc numaidecât.

    v-am pupat oameni buni. o seară bună!

  14. licurici:

    Sint de acord ca A. nu e o semnatura grozav de originala. Ar fi trebuit sa semnez Alef (sau Alef-zero, sa fie si mai specific…).
    In plus eu nu sint medic, ci genetician (deci PhD, nu MD).

    Erno mi s-a parut un tip fain. Ca stil imi aducea aminte de vremea veche si oamenii cu care umblam creanga pe la festivalurile de jazz, la 2 Mai dormind pe plaja, prin Fagarash cu rucsacul. Vremea aia a trecut si prietenii cu care mergeam asha s-au cam risipit prin lume. Insa mi-a placut cum era el si cei prin care l-am cunoscut, si ca in continuare exista astfel de oameni acolo. Asha ca o sa dau o geana pe la MusicPub data viitoare. In felul asta mai vad si altceva decit dughene, praf si ‘baietzi de baietzi cu fetitze si mashini super’ – asta e limbajul curent, nu? Si multzumesc si de celelalte nume, n-am auzit de niciunul.

    Apropo de vremurile vechi: prin 2002 am trecut pe la Croco, cafeneaua proletar-universitara pe care o cautasem si in ianuarie. Nu mai fusesem acolo de vreo zece ani. Atmosfera parea cam aceeashi, am recunoscut figuri perene – intre care si Borodi, care pe vremuri comenta geopolitica (cu voce tare, citind din ziar) impreuna cu prietenii. Asta era un tip care la-nceputul lui ’90 ishi cumparase un megafon, la care tzinea adesea la balconul de la Biblioteca Universitatzii sau la Matyas prin 1990-91 (shtii, multa lume avea atunci cite ceva de zis, iar daca se putea si de la balconl si mai bine). Uneori luam o sticla de vin de la magazinul de linga Arizona, ne ashezam (cu altzi doi prieteni) intre soldatzii de piatra din garda lui Matyas, si beam vinul in timp ce-l ascultam pe Borodi, care tzinea discursuri incoerente (nu-shi termina niciodata frazele, toate sunau cam asha: “Voi!… cei care!… timp de patruzeci de ani!… v-au mintzit si v-au inshelat!… o sa-i lasatzi iar sa va minta si sa va-nshele?!…” etc.) dar pline de energie si negreshit antitotalitare. De ziua regelui, Borodi facea ture pe Napoca intre Croco si Matyas – in costum alb, si cu doi juni discipoli cu barbi mistice, in smocuri, ascultindu-l cu laure-aminte.
    (Tot in zona aia mai era o doamna mai in virsta care urla in unele zile, neclar exact cui, animal ori om, “Fekete kommunista kukia!!!…”).
    Ei bine, l-am recunoscut imediat pe Borodi. De data asta, in 2002, interlocutorii nu mai erau mistici cu capu-n nori, ci aratau mai degraba a jmekeri semi-urbani care la o adica ar shti sa minuie o ranga si care poate ca aveau si marci-forintzi in giaca de blugi imblanita. Iar subiectul discutat nu mai era geopolitic, ci despre ceva ‘spatziu comercial’ pentru renovarea caruia erau necesara o drujba si-un camion.
    Trecuse timpul, cazusera si norii – ca-n elegia lui Rilke, in care cad frunzele, cade si mina lui…

  15. ce fain ca blogu asta s-o transformat in spatiu virtual de taifasuri reale si faine:)))))))

    ce bine se scrie pe aici!

    @A.lef
    io o sa ma semnez atunci cu T. de la TAV:)

  16. machiavellian: evident că nu-i teoria mea. era doar un fel de a spune 🙂

    blogideologic: mulţumim de precizare. bune şi cărţile ăstea la ceva 🙂

    fanitza: cum să şterg? nu şterg nimic. baftă la examen.

    A.: e o semnătură ok, nu-ţi bate capu’. şi noi credem că geneticienii sunt mai simpatici ca medicii :))

    iar erno e un personaj, într-adevăr. un old timer. mai sunt câţiva ca el şi dacă treci pe aici nu ai cum să nu-i cunoşti. după cum spuneam, nu-i aşa de mare oraşul asta. în două seri i-ai cunoscut pe toţi aproape. :)))

    nu-mi amintesc de borodi, dar de tanti aia da. m-am speriat de câteva ori de ea pt că o apuca strigatu’ chiar lângă urechea mea. ce vremuri… le îngropasem undeva în minte şi credeam că au murit cu totul.

    auzi, nu te-ai gândit să-ţi faci blog? ai poveşti faine care se cer scrise. deşi mai bine nu. că atunci nu mai scrii aici :))))

  17. sigur va cunoasteti dar nu stiti.
    adica cel putzin o cunostinta comuna aveti.

    stiti chestia aia cu 6 degrees of separation:D

    e faina si adevarata.
    intre fiecare si oricine de pe pamant exista un lantz de maxim 6 intermediari (numa ca nu stii mereu conexiunile).
    intre mine si bill gates de ex, is vreo 2-3 (ma gandesc eu) dar nu stiu acuma si de ce calitate is ca sa il conving sa imi lase 0,05% mostenire:D

  18. @mymistral

    Iata si o semnatura mai lunga pentru a mai taia din ambiguitatzi (da nu chiar pe toate). Iar pe sistemul asta tu ai putea semna cu mem (mymistral) sau lamed (leti).

  19. @machiavellian

    M-ar interesa referintza pentru certurile online. E clar ca asha ceva poate fi cuantificat, plus ca articolul trebuie sa fie distractiv de citit.

    Din cite shtiu se face ceva neurogenetica si la Cluj dar, ca de obicei, minim – nu de proasta calitate (ash zice decent) ci extrem de putzini oameni si prea putzin facut pentru o unitate de cercetare. Dar stiu care sint conditziile, plus ca shtiintza se face mult mai greu in izolare. Dar si informatziile mele sint vagi, intrucit am plecat de peste 15 ani si ajung in Romania cind-cum, totdeauna doar pe citeva zile.

  20. @licurici

    Nu-mi fac blog, n-am timp. Lunile urmatoare am de scris vreo patru articole (shtiintza, al caror scris itzi cam seaca maduva). Si nici n-ash shti in ce limba sa-l fac. Asha mai vorbesc si eu in romana, ca-n rest apuc romana aproape numai cu parintzii mei pe Skype. Asha parazitez blogul tau, unde rezida figuri ardente, cu minia iute si mina ushoara la scris…

    Si se poate intr-adevar sa ne shtim din vedere.
    Pacat ca nu-l shtiai pe Borodi la Croco, era foarte prezent acolo.
    Eu am stat de vorba cu el doar o data vreo citeva minute, dar era clar ca mushcam din timpul lui pretzios, invirtea megafonul nerabdator (mai tirziu in ziua aia a ieshit de-o balconada).

  21. @mymistral

    6 degrees of separation:

    P. S. Dodds, R. Muhamad, and D. J. Watts. An experimental study of search in global social networks. Science, 301, 827-829 (2003).

    Milgram, Stanley. “The Small World Problem”. Psychology Today, May 1967. pp 60 – 67

  22. multzumesc frumos, A.lef

    tot despre 6 degrees…

    potrivit experientzei mele, se gaseste calea si veriga lipsa ca sa dai cam de oricine pe pamant daca te intereseaza si chiar vrei.

    Dar de unde ne scrii A.lef? de peste mari shi tzari sau de peste ocean?
    daca esti cercetator cinstit mai degraba peste ocean te-am vedea:)

    semnat:
    Mem, Lamed sau chiar si Sameh (sau Sin) :)))))

  23. De gasit se gaseshte, insa lungimea caii e variabila. Aia spune articolul din 2002, care e experimental. Lungimea medie a caii e 6, insa exista o variabilitate asociata. De-aia dai de unii ushor (2-3) si de altzii greu (10).

    De peste ocean. Dar asta nu era obligatoriu, cercetare (de mina-ntii si cu o masa critica de cercetatori) exista si mai aproape (7-8 tzari din Europa, Israel, etc.).

    Sin e cel mai interesant…

  24. @A.lef

    păi fă-ţi blog 😆

    nu tre’ să scrii tot timpul, doar când ai timp şi chef. nu contează că odată pe lună, sau odată pe semestru. e un fel de: “ţinem legătura”.

    dacă îţi faci eu sunt primul care te trece la blogroll 😉

    numai să scrii în română 😀

  25. fanitza: las că e bine să “ţinem legătura” cu A.lef aici. e mai amuzant :))) (ca să vezi ce posesivă devin peste noapte. mă transform într-un fel de smeagol 😀 )

    A.lef: nu ştiu dacă ne ştim, dar poate avem prieteni sau cunoştinţe comune. de fapt, cu siguranţă avem dacă ne luăm după teoria cu pricina. pe erno l-am bifat deja. şi pe dan stoleru prin lavinia. 2 din 6. 😀

  26. @licurici

    De fapt 6 legaturi inseamna altceva – se refera la nodurile intermediare. Tu pentru tine, fatza de tine insatzi, ai numarul 0. Erno are numarul 1 pentru ca il cunoshti si e distantza de 1 persoana de la tine la el. In acest sistem, eu am pentru tine numarul 2.
    (Daca ai socoti pe celalata cale, ar fi Lavinia n=1, Stoleru n=2, eu n=3.)

    Cit despre scris eu blog, nu-i cazul. Si asha cind scriu poveshti pe-aici abia am timp (mai ales din motive profesionale). In plus, imi fac placee discutziile vii si urbane de aici.

  27. Pingback: sunt un adult indigo :) « licurici

Leave a Reply

Your email address will not be published.