de-a pururi spleen

…e una dintre cele zile în care nu am chef să fac nimic. da’ nimic. nici măcar să tastez ca să vorbesc cu prietenii, darămite să mai discut subiecte, ştiri sau main-uri în redacţie. tot ce aş face ar fi să stau acasă, în linişte, sub pătura mea moale şi călduroasă, şi să ascult cum trece timpul pe lângă mine.

aş putea să mă şi gândesc la una-alta, dar parcă nici asta nu îmi vine să fac. e ca şi cum, după petrecerea de vineri din diesel (mai exact, charleston party – jazz interbelic, costume din 1920, şampanie etc. – unde m-am simţit ca şi când m-aş fi întors acasă, în timp), nu aş mai avea niciun pic de chef de viaţa actuală. e cam de plict pe aici, prin jur.

bănuiesc că baudelaire la starea asta s-a referit când vorbea de spleen. şi, dacă mă iau după vechii greci, aş putea presupune că am niscaiva probleme cu bila. doar că nu am, din câte ştiu. am eu alte probleme pe care oricum nu mi le tratez (cum ar fi borelioza vieţii pe care am lăsat-o baltă), dar cu bila nu ştiu să sufăr.

orşicât, acum am treabă cu spleenul. nici nu ştiu cum se spune corect, că nu am folosit cuvântul ăsta prea des, dar cred că expresia încetăţenită e ”sufăr de spleen” şi nu alta. că ”sunt spleenică” nu prea puşcă. iar ”am spleen” nici atât. şi cred că spleenul ăsta e ceva mai mult decât melancolie sau tristeţe. fie ea şi iremediabilă.

acum că am identificat ce bai am, întrebarea e cum naiba scap de spleenul ăsta? stau, pur şi simplu, şi aştept să treacă sau fac ceva pentru asta (în afară de a scrie)? cum gestionau situaţia demoazelele de pe la 1800 or când o fi fost el, spleenul, inventat? cu săruri, batiste, lacrimi şi poezii? multe lacrimi şi multe poezii, bănuiesc.

da’ parcă nu-mi surâde chestia asta. chiar defel. aşa că aştept să dispară de la sine. da’ de nu mă ţine mult.



22 thoughts on “de-a pururi spleen

  1. 1. Trebuie sa tina si vremea cu tine ca sa scapi de spleen. O zi insorita, calda, care invita la iesit din casa.
    2. Si apoi o activitate sociala exterioara casei. Whatever it is.

    De obicei functioneaza. Doar daca nu e soiul acela rau de spleen, care trece greu si cu descantec.. (glumesc, dar e Sf Dumitru cu trecut prin foc si alte cele si nu m-am putut abtine sa nu pomenesc nimic si de ceva mai mistic…)

  2. sfântu dumitru e domnul care-i patronează pe păstori? mioritic personaj, cum ar veni 🙂 dar sper să nu am nevoie de descântec. dar, mărturisesc, aşa mi-e dor de o răceală care să mă ţină la pat şi să nu pot ieşi din casă :)) da, ştiu, ai grijă ce-ţi doreşti…

  3. uof tu bacovio de cluj. asa ma doare-n spleen cand te aud, mai ales ca-i o ceata aici pe la mine prin andre muresanu/buna ziua, de nu vad pana in oras. si asa as sta acasa cu tot cu spleenul meu…

  4. eu sper ca asta e rasul tau, ca nu te tine spleenu’ ala ostatica prin vreo pivinta din cluj si ca nu tastezi dupa cum iti dicteaza el. ca daca-i asa, apai are sa aiba de-a face cu mine.

    na, ca m-am enervat atat de tare nici nu-mi mai vine sa fac nimica. asa de tare m-am enervat.

  5. daaaaaaa
    si eu sufar de spleeenn
    mi-e dor sa trag o raceala care sa ma tina 5 luni in pat, sa stau sub patura sa beau cai fierbinte de fructe si lamaie.

    De aia mi-a si placut Cioran cu fazele lui, “cel mai bine e sa nu faci nimic etc etc” dar din pacate e utopic…ce ar fi lumea fara activitate…poate vorbim si despre asta.

    Oricum, toamna asta superba m/a uns pe suflet. Sunt foarte indragostit de toamna, e absolut cand e caldut si sunt muuulte frunze pe jos, bestial, bestial

  6. mi-a trecut, că n-am avut încotro. şi m-aş duce în diesel, că este ceva pe acolo, dar realizez că nu am costum. şi nici nu cred că mai am acum de unde lua 🙁

  7. helău!! te mai ţin minte pt că ai un nume greu de uitat. şi nişte ochi albaştri imenşi 🙂

    văd că aranjezi grădini. minunat!! păcat că nu eşti în românia că aş avea nevoie de tine la primăvară 🙂

  8. Tu draga Laura,

    da sunt landscape designer, aici in NY. Acum 8 ani si juma ani m-am hotarat sa renunt la munca de ziarist. Dani m-a influientat in treaba asta asa ca uita-ma aici…”aranjez gradini” in NY si CT. Pe Dani am intalnit-o la o intalnire de motociclisti de la Cheile Turzii, in 1999, unde amandoua statea la un pahar de rom puturos…si de atunci am ramas amice. Sotul meu are blog: http://www.viridium.ro si eu am site-ul meu cu ceva gradini pe care le-am designed: http://www.viridium.ro/poliana/

Leave a Reply to Poliana Cancel reply

Your email address will not be published.