22

de-a pururi spleen

…e una dintre cele zile în care nu am chef să fac nimic. da’ nimic. nici măcar să tastez ca să vorbesc cu prietenii, darămite să mai discut subiecte, ştiri sau main-uri în redacţie. tot ce aş face ar fi să stau acasă, în linişte, sub pătura mea moale şi călduroasă, şi să ascult cum trece timpul pe lângă mine.

aş putea să mă şi gândesc la una-alta, dar parcă nici asta nu îmi vine să fac. e ca şi cum, după petrecerea de vineri din diesel (mai exact, charleston party – jazz interbelic, costume din 1920, şampanie etc. – unde m-am simţit ca şi când m-aş fi întors acasă, în timp), nu aş mai avea niciun pic de chef de viaţa actuală. e cam de plict pe aici, prin jur.

bănuiesc că baudelaire la starea asta s-a referit când vorbea de spleen. şi, dacă mă iau după vechii greci, aş putea presupune că am niscaiva probleme cu bila. doar că nu am, din câte ştiu. am eu alte probleme pe care oricum nu mi le tratez (cum ar fi borelioza vieţii pe care am lăsat-o baltă), dar cu bila nu ştiu să sufăr.

orşicât, acum am treabă cu spleenul. nici nu ştiu cum se spune corect, că nu am folosit cuvântul ăsta prea des, dar cred că expresia încetăţenită e ”sufăr de spleen” şi nu alta. că ”sunt spleenică” nu prea puşcă. iar ”am spleen” nici atât. şi cred că spleenul ăsta e ceva mai mult decât melancolie sau tristeţe. fie ea şi iremediabilă.

acum că am identificat ce bai am, întrebarea e cum naiba scap de spleenul ăsta? stau, pur şi simplu, şi aştept să treacă sau fac ceva pentru asta (în afară de a scrie)? cum gestionau situaţia demoazelele de pe la 1800 or când o fi fost el, spleenul, inventat? cu săruri, batiste, lacrimi şi poezii? multe lacrimi şi multe poezii, bănuiesc.

da’ parcă nu-mi surâde chestia asta. chiar defel. aşa că aştept să dispară de la sine. da’ de nu mă ţine mult.



47

întrebarea zilei

…chestia următoare mi-a trecut prin minte cu ceva vreme în urmă, într-o discuţie cu ana. am uitat-o, dar ieri s-a reactivat. habar nu am de ce. întrebarea e aceasta: dacă v-aţi face nişte analize de rutină şi, în urma lor, aţi afla că mai aveţi de trăit cel mult trei luni, ce aţi face?

v-aţi trăi viaţa în continuare, cât aţi mai putea, ca şi când nimic nu s-ar fi întâmplat? v-aţi teme de moarte sau nu v-aţi teme? aţi spune cuiva că sunteţi bolnav sau nu aţi spune? aţi renunţa la job? v-aţi sinucide? aţi umbla la toţi vracii posibili şi imposibili? aţi pleca în lume să vedeţi tot ce nu aţi văzut până acum sau aţi petrece tot timpul avut cu cei dragi? v-aţi retrage în pustie? ce aţi face? spuneţi-mi. sunt chiar curioasă.

23

invizibila de mine

ana îmi dă bătăi de cap. mă pune să spun ce aş face dacă aş fi invizibilă. o chestie extrem de jucăuşă şi faină, recunosc, dar oare n-ar trebui corelată şi cu o altă putere? spre exemplu, aceea de a da timpul înapoi sau de a schimba lucrurile în bine. că parcă nu e suficient doar să afli lucruri, invizibilă fiind, nu? dar cum nemulţumitei i se ia darul, hai să nu mai despic firul în patru şi să vă spun cum aş folosi eu chestia cu invizibilitatea.

a. m-aş duce aţă la baza americană de la roswell să aflu ce e cu extratereştrii ăia despre care se spune că au picat prin zonă. iar dacă nu aş găsi nimic acolo, aş bântui prin NASA şi alte locuri de acest fel, da de, da de, descopăr şi eu adevărul.

b. aş sta o vreme prin atelierele şi laboratoarelor marilor case de modă ca să văd cum creează noile colecţii şi parfumuri. procesul ăsta mi se pare atât de fascinant încât nu cred că m-aş plictisi prea repede, cu atât mai mult cu cât fiecare designer sau parfumier are un alt mod de lucru. ar fi o vacanţă continuă.

c. aş face o listă cu toate producţiile cinematografice la care se lucrează în momentul respectiv, şi aş da o tură pe platourile de filmare să văd ce şi cum. de la sine înţeles că aş sta mai mult pe-acolo pe unde ar fi greii cinematografiei. nu ştiu însă ce aş face dacă, invizibilă fiind, m-aş îndrăgosti de unul dintre ei. probabil aş încerca să îi atrag cumva atenţia. aş găsi eu o cale. 🙂

d. aş merge la o întrunire a grupului celor 8 ca să îi aud pe mai marii lumii cum îşi împart pământul. sunt foarte curioasă cum vorbesc ei între ei când cred că nimeni nu-i aude. aş avea grijă să iau un reportofon cu mine (care ar fi tot invizibil), i-aş înregistra, după care aş scrie un super reportaj. şi aş repeta experienţa asta ori de câte ori ar fi vreo întâlnire la vârf între politicienii lumii.

e. aş intra în toate camerele secrete ale marilor biblioteci şi aş scotoci după documentele rare şi importante. numai cât să văd ce scrie pe ele (asta presupune şi că aş cunoaşte toate limbile pământului, mai ales cele demult uitate. dar dacă tot ajung invizibilă, bănuiesc că ajung şi deşteaptă, aşa că nu îmi fac griji că nu m-aş descurca).

f. aş sta pe rând, câte o săptămână, în vizită la curţile regale ale europei. asta ca să văd cât de strict (sau nu) respectă fiecare eticheta şi cum se poartă ei în intimitate. asta nu înseamnă că aş sta peste noapte, când se bagă în pat. partea asta nu mă interesează, sinceră să fiu. (dar recunosc că, pentru acest ”amănunt nesemnificativ”, aş trage o fugă până la ana, care s-ar găsi în vizită la angelina şi brăduţ. acolo clar aş avea ce vedea 🙂 )

g. mi-aş petrece o bucată de vreme în redacţiile the washington times, new york times, chicago tribune, los angeles times, wall street journal, the sun, el pais, international herald tribune, liberation, le monde diplomatique, le figaro, le monde, l’express, france soir, the sun, daily mirror, times, the quardian, reuters, financial times… să mai zic? nu mai zic. aţi prins ideea. şi ştiţi şi de ce, sper.

h. şi da, aş fura bijuteriile coroanei britanice, iar după vreo douăzeci de ani, le-aş duce înapoi. ar rămâne un mister nerezolvat şi m-aş distra foarte bine citind ziarele şi speculaţiile făcute.

cred că mă opresc aici. îmi dau seama că aş face ENORM de multe lucruri dacă aş fi invizibilă. chiar şi din ălea mai puţin nobile, precum mi-aş urmări iubitul atunci când nu aş fi sigură că se duce unde spune. na, că acum chiar îmi doresc să fiu invizibilă. :))))

ps: tocmai mi-am amintit că trebuie dată mai departe. ca urmare, aştept să văd ce scrie muntele, leti şi fumi (ei, aici am un dubiu că se va materializa jocul ăsta. om vedea 🙂 ).

36

în căutarea duşmanilor adevăraţi

…aţi observat că, în ziua de azi, nici duşmanii nu mai sunt ce-au fost?  nu mai există duşmani de moarte. adică din ăia pe care să-i urăşti din toate puterile odată ce ţi-au făcut un rău şi care să te urască la rândul lor. duşmani pe care să-i mănânci de vii din priviri când îi întâlneşti undeva, pe care să vrei să-i aduci la sapă de lemn şi să-ţi faci un scop în viaţă din asta.

duşmani pe care să-i eviţi tacit şi, în acelaşi timp, demonstrativ, iar prietenii comuni să ştie şi să nu vă invite în acelaşi loc niciodată. iar dacă o fac (dintr-o gravă eroare, evident) să stea toată lumea cu sufletul la gură pentru că sigur se va lăsa cu vărsare de sânge. duşmani atât de adevăraţi încât să ajungi să îi respecţi tocmai pentru că ştii foarte sigur că nu îţi vor fi niciodată prieteni şi nici măcar nu se vor gândi să încerce asta, căci ar fi sub demnitatea lor de duşmani.

după cum ziceam, astfel de duşmani nu mai există. astăzi până şi vrăjmăşiile stau sub semnul postmodernismului ăsta tâmpit. duşmăniile de azi sunt manelistice şi se consumă la un pahar de vin sau într-un cântec de doi bani. le treci cu vederea pentru că ”e cool” să fii bun la suflet şi iertător, pentru că ”dă bine” să îţi ierţi duşmanul de moarte. astfel pari un intelectual rafinat, nu doar un ţăran primitiv şi needucat care visează răzbunare.

în ziua de azi ajungi să fii cel mai bun prieten al tipului care îţi fură iubita, să socializezi şi să schimbi informaţii de culise cu noua soţie a fostului tău soţ sau să întinzi o mână de ajutor femeii care te-a înşelat pe faţă cu alţii, ori de câte ori a avut ocazia. nimeni nu mai urăşte pe nimeni. am şi uitat cum se face. toţi suntem o mare şi iubitoare familie.

or asta e o porcărie. o imensă porcărie. pentru că dacă nu avem duşmani adevăraţi, se va dovedi că nu avem nici prieteni adevăraţi. căci dacă nu ştim, nu putem, nu vrem să urâm cu putere, nu vom ştii, nu vom putea, nu vom vrea să iubim cu patimă. sunt legate una de alta cum e legată noaptea de zi. pricepeţi voi asta?

aşa că, NU întoarceţi şi celălalt obraz. ţineţi minte greşelile oamenilor şi plătiţi-le cu aceeaşi monedă, ba chiar şi cu ceva în plus! căutaţi să aveţi duşmani de moarte! învăţaţi să urâţi din toate puterile! faceţi planuri de răzbunare şi ţineţi-vă de ele!

o să vă placă. mai ales când o să ajungeţi să iubiţi.




13

o seară pe cinste

..s-a întâmplat în felul următor. erau puse la bătaie trei bilete la meciurile din ligă, pe ”cocină”*.  s-a tras la sorţi şi nu am câştigat niciunul. nu m-am prea mirat de ghinionul meu, sunt obişnuită, deşi, tre’ să recunosc că mi-a părut un picuţ rău. nu am fost la niciun meci de fotbal până acum, pe stadion, zic, şi mă gândesc că ar fi fost cel puţin interesant.

dar cum meciul trebuia văzut, am ajuns în insomnia (ca de obicei în astfel de situaţii). s-a dovedit cel mai bun loc unde puteai vedea un meci, până la urmă. mulţi prieteni, super atmosferă, minunat vin fiert. ne-am hotărât greu dacă să ţinem cu naţionala, care era în galben, sau cu ăia în vişiniu, dar am zis ”treacă de la noi, hai să ţinem de data asta cu ăia care cică ar fi unguri”. 🙂

am strigat, am închis ochii la fazele mai fierbinţi, am aplaudat de mi-au puşcat câteva capilare mici de la degete, am râs cu lacrimi, am înjurat ori de câte ori a fost cazul (şi a fost) şi am răsuflat uşurată când s-a ”suflat” încheierea partidei. minunat meci, zice o profană în ale fotbalului. câtă vreme am trecut prin atâtea stări şi m-am simţit extraordinar, pot să spun că a fost minunat.

nu s-a terminat însă aici. după, a fost şi mai perfect. ştiu, nu există termenul ăsta de comparaţie, dar trebuie inventat. pentru că ”după”, nişte nomazi exotici şi fascinanţi din uruguay şi america, cu un acordeon, o chitară şi o cană de tablă ce le ţine loc de drums, au pus de o cântare.

de la canţonete la muzici ţigăneşti, au trecut prin aproape toate limbile pământului. era normal, de fapt, dat fiind că în insomnia era plin de francezi, români, unguri, englezi şi alte naţii şi fiecare cerea altă piesă. a fost un festin muzical. mi-a tihnit peste poate.

şi, din nou, nu s-a terminat aici. cum alţi prieteni erau în janis, am dat o fugă şi până acolo. unde era plin ochi de fani englezi. dar nu de-aştia tineri, cum ai crede, ci de-aia de pe la 45 de ani în sus. toţi cu halbe de beri în mână şi cu feţe fericite. şi foarte comunicativi. ca să nu mai spun că tapetaseră tot clubul cu steaguri de-ale lor pe care scria ”chelsea” şi ”road to moscow”.

ne-au explicat într-o engleză care nu părea engleză că suntem nişte oameni foarte prietenoşi şi se simt minunat în cluj, după care au început să cânte. sincer, ţi se ridică părul pe mână când auzi un bar întreg urlând ”blue is the colour, football is the game, we’all together and winning is our aim, so cheer us on through the sun and rain, cause chelsea, chelsea is our name”.

de bună seamă nu am pierdut nici noi vremea, doar că în loc să băgăm ”tu ai nume şi renume, forţa forţa cfr!, ca toţi ardelenii-n lume, forţa forţa cfr!”, noi am ieşit în faţă cu ”deşteaptă-te române”. nu mă întrebaţi de ce, că habar n-am. poate pentru că suntem încă în clujul lui funar. dar a fost bine şi aşa. a fost o seară de excepţie, ca să citez un clasic în viaţă. şi a fost prima dată când am simţit că trăiesc într-un cluj care e în europa. aşa, târg şi amărât cum e el.

—–

* mă foarte amuză paradoxul numelui ăsta – ”cocina”. mă bufneşte râsul de fiecare dată când îi aud pe fanii u cum numesc cu pasiune ”templu”- stadionul ăla al lor, ce stă să cadă, şi ”cocină” – stadionul de liga campionilor al cfr-ului. e şi asta o formă de dragoste.

7

filme de vreme ploioasă

…de data asta e vorba de filme. vechi, mai ales. de pe vremea când cinematografia era ”altfel”. (de fapt, nici cărţile de pe lista dinainte nu erau tocmai ”prospături”. ce să fac dacă sunt mai de modă veche…) e drept că am văzut o grămadă de filme noi şi minunate, dar nu-s pentru zile ploioase.

în zilele ălea, în care nu ai scoate un câine afară, m-aş cuibări în pat, cu o cană imensă de ceai cu lapte în mână şi o farfurie plină cu chec lângă, şi m-aş uita la ”vechituri”. spre exemplu, oricare din ăstea de mai jos. (şi, gata, asta e ultima listă pe care o mai fac anul ăsta).

1. once upon a time in america (sergio leone)

2. amadeus (milos forman)

3. once upon a time in the west (sergio leone)

4. the good, the bad, the ugly (sergio leone)

5. ben hur (william wyler)

6. quo vadis (mervyn le roy)

7. hoţii de biciclete (vittorio de sica)

8. vrăjitorul din oz (mervyn le roy)

9. cum să furi un milion (william wyler)

10. vacanţă la roma (william wyler)

11. mrs. miniver (william wyler)

12. jezebel (william wyler)

13. the best years of our lives (william wyler)

14. all about eve (joseph l. mankiewicz)

15. the man who played God (john g. adolfi)

16. what ever happened to baby jane? (robert aldrich)

17. moarte pe nil (john guillermin)

18. iisus din nazaret (franco zefirelli)

19. spartacus (stanley kubrick)

20. un pod prea îndepărtat (richard attenborough)

21. rebecca (alfred hitchcock)

22. hamlet (lawrence olivier)

23. lawrence al arabiei (david lean)

24. doctor jivago (david lean)

25. marile speranţe (david lean)

26. podul de pe râul kwai (david lean)

27. butch cassidy şi sundance kid (george roy kill)

28. cold hand luke (stuart rosenberg)

29. pisica pe acoperişul fierbinte (richard brooks)

30. lunga vară fierbinte (martin ritt)

31. la nord prin nord-vest (alfred hitchcock)

32. omul care ştia prea multe (alfred hitchcock)

33. să prinzi un hoţ (alfred hitchcock)

34. strangers on a train (alfred hitchcock)

35. arsenic şi dantelă veche (frank capra)

36. poveste din philadelphia (george cukor)

37. my fair lady (george cukor)

38. unora le place jazzul (billy wilder)

39. pe aripile vântului (victor fleming)

40. little women (george cukor)

41. lumina de gaz (george cukor)

42. anatomia unei crime (otto preminger)

43. o viaţă minunată (frank capra)

44. woman of the year (george stevens)

45. mr. smith goes to washington (frank capra)

46. ghici cine vine la cină? (stanley kramer)

47. bătrânul şi marea (johns sturges)

48. tatăl miresei (vincente minelli)

49. procesul maimuţelor (stanley kramer)

50. procesul de la nurnberg (stanley kramer)

51. regina africană (john huston)

52. a avea sau a nu avea (howard hawks)

53. casablanca (michael curtiz)

54. comoara din sierra madre (john huston)

55. sabrina (billy wilder)

56. mic dejun la tiffany’s (blake edwards)

57. război şi pace (king vidor)

58. cum a fost cucerit vestul (john ford)

59. 12 oameni furioşi (sidney lumet)

60. fort apache (john ford)

61. fructele mâniei (john ford)

62. meet john doe (frank capra)

63. doamnă pentru o zi (frank capra)

64. pentru un pumn de dolari (sergio leone)

65. pentru câţiva dolari în plus (sergio leone)

66. un om pentru toate anotimpurile (fred zinnemann)