…chestia următoare mi-a trecut prin minte cu ceva vreme în urmă, într-o discuţie cu ana. am uitat-o, dar ieri s-a reactivat. habar nu am de ce. întrebarea e aceasta: dacă v-aţi face nişte analize de rutină şi, în urma lor, aţi afla că mai aveţi de trăit cel mult trei luni, ce aţi face?
v-aţi trăi viaţa în continuare, cât aţi mai putea, ca şi când nimic nu s-ar fi întâmplat? v-aţi teme de moarte sau nu v-aţi teme? aţi spune cuiva că sunteţi bolnav sau nu aţi spune? aţi renunţa la job? v-aţi sinucide? aţi umbla la toţi vracii posibili şi imposibili? aţi pleca în lume să vedeţi tot ce nu aţi văzut până acum sau aţi petrece tot timpul avut cu cei dragi? v-aţi retrage în pustie? ce aţi face? spuneţi-mi. sunt chiar curioasă.
nu stiu ce as face… probabil ca m-ar cuprinde o criza severa de panica pentru o vreme… ce mi-ar place sa fac? sa ma las de fumat, sa-mi gasesc un job:D si cu banii castigari ca cumpar cadouri memorabile. sa ma tina bine minte lumea.
Eu, dupa ce am aflat, am luptat si iata-ma-s!
Am cunoscut pe cineva care a aflat acelasi lucru, s-a intristat rau de tot, a slabit, a cazut in depresie, dupa care a aflat despre diagnostic ca fusese pus gresit.
La mine, a fost un pic diferit: nu stiam cand, dar s-ar fi putut oricand. Dupa ce treci de soc, faci pace cu tine, cu lumea, te duci sa-ti vezi prietenii si familia, iti faci ordine in viatza (acum dintr-o noua perspectiva 🙂 ) si te bucuri ca te trezesti in fiecare dimineata, sa vezi cum rasare soarele.
Adevarul e ca atunci nu eram mama. Asta schimba evident toata situatia.
:))
opţiunea aia, „te-ai sinucide?” sună atît de stupid !
:))
eu…pfff…as face multe excursii, mi-as da demisia si m-as duce in portugalia sau maroc sau caraibe. asta dupa ce mi=as confirma diagnosticu. si mi-as trai ultimele momente impacata.
funny ca ai zis asta, ca eu tocmai de dimineata am fost la medic. nu-s pe moarte, dar nici tocmai bine, si m-o certat putin doamna doctor de o bagat sperietii in mine
ah, apropos, licurici, anu asta vii la Jazz?
dan: ai avea chef să îţi iei un job? bună treabă. da’ de ce să te laşi de fumat? presupui că ai muri de cancer la plămâni or what? 🙂
monica: aici am tăcut o vreme. nu mă aşteptam să spui asta. şi mi-e şi groază să întreb ce ai aflat. oricum, FELICITĂRI!
ana: acum am conştientizat brusc de ce eşti mai înţeleaptă ca mine. 🙂
prodan: nu sună. pt că ai putea avea o boală care să îţi provoace enorm de multă suferinţă fizică. or eu asta nu aş suporta.
schumitza: 🙂 păi, bine ţi-a făcut că te-a certat! poate eşti mai atentă cu tine de-acum înainte. şi, da, vin la jazz, cum altfel? 🙂
dar văd că nimeni nu spune că s-ar teme de moarte. ciudat, nu?
noah bine, ne vedem pe-acolo, eu o sa fiu aia care urla la voluntari. poate ne cunoastem si noi pana la urma, ca tot stam in acelasi oras.
(raspuns foarte offtopic)
ne vedem de bună seamă 🙂
Motto:
Life is hard, and then you die.
Cred că mi-aş duce viaţa cam tot aşa cum mi-aş fi dus-o şi pînă atunci. Aş urma partitura, atîta cît m-ar asculta mîinile şi nervii. The show must go on!
Poate aş da doar niţel zor să ordonez mai bine arhiva foto. Nici acum n-am terminat de digitizat clişeele. Altfel, bagajul pentru lumea de dincolo e demult gata. Încă de la primul culcat!, făcut în faţă la Dales. Eh, acuma, o mică spovedanie la predarea gestiunii, pe ultima sută de metri, nu strică.
Eu zic ca ajungi sa gandesti altfel decat prea-crudul domn Prodan (vai, se poate?)abia dupa ce unul apropiat tie sau tu insuti treci prin buba. Cat despre buba mea, mie mi-a rezultat ca era ca a Anei. Si incerc si eu sa fac ca ea. Daca as fi mai matura as reusi pe deplin. Cica merge din mai multe incercari, asa ca nu dezesperez.
Eu as cere mai intai o a doua si o a treia si o a patra parere. Iar apoi as asculta de majoritate. Daca tot ar fi negativ verdictul, cred ca in cele 3 luni le-as spune la oameni ce nu am vrut sa le spun pana acum (si bune si rele), dar in rest nu as schimba nimic din rutina zilnica.
poate as vrea sa vorbesc cu tine live
marius: şi cui ai face spovedania? că eu la aşa ceva nu mă gândesc niciodată. sigur ajung în iad, dacă se întâmplă şi el există…
monica: ai să reuşeşti. sunt convinsă. şi dacă crezi că te pot ajuta vreodată cu ceva, să-mi spui. nu degeaba suntem la fel, nu? 🙂
S: uite un om normal, fără fluturi în cap. bravo!
morea: ăsta e cel mai simplu lucru. şi chiar nu trebuie să ajungi în situaţia aia ca să se întâmple. 🙂
„Draga domnule Gheorghe, in cel mult 3 luni veti muri”… verbul cheie „a muri” poate declansa o mica si nesemnificativa panica severa:P
vreau un job pentru ca sunt si anume jobless… dar e doar un moft de moment… cred :-s
job? hm… nu e aşa greu de găsit, cred. ştiu o tipă care asta face. le găseşte oamenilor joburi. dacă vrei, te pun în legătură cu ea. 🙂
Licurici, în viaţă, de obicei le regretăm pe cele nefăcute, iar nu pe cele făcute. Metanoia adevărată vine odată cu conştiinţa morţii. Iar pentru o moarte completă e nevoie să-ţi descarci tolba de păcatele făcute, reale, sau imaginare, ca să poţi trece Styxul măcar înot, dacă nu cu luntrea. Oi găsi eu un inginer termotehnist, sau cel puţin un preot budist, care să mă asigure că durata de incinerare va fi scurtă.
dan, nu vrei jobu meu? dar evident sa incasez eu banii ca tu oricum mori in 3 luni si nu-ti mai trebuie. imi iau si eu o vacanta prelungita si ma mut in portugalia.
dar sa revenim. chestia cu panica cred ca m-ar cuprinde si pe mine dar n-as recunoaste-o. sunt prea mult „a control freak”
interesant raspuns am primit. mai mult decit speram.
schumitza… ba da, dar depinde in ce domeniu… ca daca nu-mi place ma razgandesc si nu mai mor… ca sa nu mai mergi in portugalia:P
licuriciule… tanti aia probabil ca ia bani pentru munca ei:)… eu sunt un „amarat” de tanar care a terminat anul asta facultatea (ghilimelele sunt puse intentionat)… totusi, apreciez gestul:)… multumesc… I’ll let you know;;)
morea: crede-mă, nu aş lăsa pe nimeni să îşi petreacă ultimele trei luni bătâdnu-şi capul cum să dea de mine. ar fi păcat. ar avea lucruri mai bune de făcut în lunile ălea 🙂
dan: nu cred că ia bani de la persoane, ci de la firmele la care le găseşte angajaţi. o pot întreba 🙂
@dan in IT, normal, in ce alt domeniu? 😛 daca s-ar putea sa incepi de azi ar fi bestial ca m-as putea duce sa fac voluntariat.
licurici… vreau sa incerc singur, nu poate fii chiar asa de dificil… mai ales ca am terminat calculatoarele:)… promit ca apelez la tine… daca situatia devine mai disperata:)
schumitza… voluntariat? sunt ametit:P… parca vroiai portugalia:)
acum să nu crezi că trag de tine :))) da’ apropo, (dacă tot ai terminat calculatoarele) – cum să fac să îmi meargă laptopul mai repede? e sony vaio, e nou, are windows vista pe el şi se mişcă precum melcu’ 🙁
sunt cateva chestii pe care le poti dezactiva ca sa nu-ti mai manance atatea resurse…
eu as dezinstala windows vista si as pune windows XP :D… numai ca, cel mai probabil, va trebui sa cauti driverele pentru windows XP pe net (ca pe cd-ul cu care o venit laptop-ul sunt numai drivere pentru vista)
da-mi add pe messenger (dan_mac91)… daca need help:)
:))) de parcă aş ştii ce înseamnă drivere
:)). eu zic sa iti instalezi(-leze cineva) un xp pe laptop,ca vista e si cum s-ar spune naspa. in alta ordine de idei, fusei ieri la jazz? cum ti se paru? si dc vii azi, cauta-ma tuuu, cum ar zice taxi.. sunt in verde si raspund la apelativu de raluca, coordonatoarea de voluntari, dc intrebi pe cineva cu badge(ca sper ca ai mei toti or sa stie cum ma cheama :)))
între timp am rezolvat cu dan situaţia. mi-a dat ceva indicaţii preţioase pe mess şi acum laptopul merge mult mai bine.
iar la jazz nu am apucat ieri pt ca am stat în redacţie până pe la 20.30. dar mi-am propus să ajung azi şi mâine. şi te caut. strig eu pe acolo după tine, nu-ţi face griji 🙂
…asta a fost simpatica foc! – intrebarea adica. Cum vine asta: „ce-ati face DACA ati afla…?” Pai n-ati aflat inca? Murim! Eu mor, tu mori, el/ea moare… Peste trei secunde, trei ore, trei zile, trei luni, trei sau trei decenii – ce importanta are? Daca iti trebuie un diagnostic de la medic pentru a incepe sa te gandesti serios la asta e ceva wrong cu tine:) Am mai spus citatul asta, da’ iaca, il mai zic o data: Amintirea mortii e inceputul a toata intelepciunea – zic Sfintii Parinti (si-n general tind sa merg pe mana lor:)
păi, am aflat fumi, am aflat. dar am aflat că s-ar întâmpla ”la un moment dat”, nu ”în timp de”. e o mică-mare diferenţă, zic eu.
şi chiar dacă admiţi că se întâmplă (doar pt asta te-ai născut, ca să mori) tot e altfel când ştii precis că se va întâmpla în scurt timp. iar pe mine în timpul ăsta scurt mă interesa ce ai face.
tu licu, eu ma supar ca nu m-ai cautat pana acuma la festival, sau daca m-ai cautat nu m-ai gasit si uite ca acuma se termina. ia sa vii mataluta azi la jacky terrason si sa ma scoti si din gura de sarpe, ca eu m-am tot uitat dupa tine, da parca imi era cumva sa ma duc la toate sosiile tale(ca semanau multe cu tine cel putin ieri) si sa le intreb dc is licurice…
te-am căutat!! sâmbătă, la teodosii spasov! am întrebat trei (3!!!) voluntare de tine, dar au zis că nu eşti. şi ieri nu am mai apucat să merg pt că am stat în redacţie iar până târziu. dar azi SPER să ajung, că terrason mă interesează. ne vedem acolo (dacă eşti, evident 🙂 )
da, pai ma asteptam sa ma fi cautat sambata cand fix nu eram :((( ca sarbatoream cei 80 de ani ai bunicii. dar hai astazi, am inteles ca o sa fie super show. si in plus, ne urca pe scena ;;). o sa fiu binenteles acolo. of ce rau mi-ar parea sa te ratez!
:)) păi, eu o să ajung probabil după 20.00. sper să mai fie ceva la ora aia 🙂 dacă nu, probabil în diesel. vedem noi cum facem.
la cum s-a cantat si ieri, sigur este ceva dupa 20, ieri s-a terminat la 21.30 cam asa. da nu stiu daca il mai prinzi pe terasson. oricum eu o sa fiu pe-acolo probabil, la strans de chestii. si daca nu ma gasesti in fata sunt in spatele scenei.
(acuma ma gandeam ca doamne cat tam-tam pot sa fac, de zici ca nu stam in acelasi oras si ne=am putea vedea oricand. god i’m an idiot)
:))) hai că nu eşti.
da, da, inca nu, dar in curand :)))
n-ati pune si voi mana pe-o carte…
ei, nu. tocmai mi-am făcut ordine în bibliotecă 😉
schumitza: eu zic să ne vedem la un ceai, că altfel…
da, cea mai buna idee pe ziua de azi. oricum ma gandeam ca o sa ne ratam reciproc, eram pregatita pt asta :D, ma gasesti pe [email protected], ca sa nu facem 100 de off-topicuri aici 😀
1. ma duc sa imi vad totzi prietenii si dusmanii. la prieteni sau la cei dragi sau simpatici sa le zic cat ii iubesc si la dushmani ma duc sa le zic in fatza ce ma enerveaza si apoi facem pace.
2. as decide caruia dintre baietzii pe care i-am iubit ii las mostenire viorile mele. Mi-am schimbat pana acum „testamentul” de cateva ori in privintza asta. Poate ca aleg 2 (ca am 2 viori).
3. Le pup pe finutze si nepoate si le las un fel de „invatzaturi”, cate o scrisorica in care ma prezint si le zic ce am invatzat eu de la viatza.
4. si apoi as bea si as fuma.
5. Si apoi m-as duce si i-as zice in fatza medicului ca e un idiot si ca o sa traiesc pana la 90 de ani si o sa am o suta de nepotzi, directzi si de la fratzi si sora!!!
PS. spovedania e mai ales pentru cei cu viatza lunga, si da viatza lunga:D
e drept ca e bine ca pe ultima suta macar sa te pui fatza in fatza cu constiinta ta, ca asta te condamna si Acuzatoru, nu Domnul.
sa nu aiba ce comenta incornitzatu.
ce prostii zici, Licurici, ca ajungi in iad:D:)))
iadul este locul celor care se AUTO-EXCLUD de la mantuire.
Punct.
Asa ca numa daca vrei ajungi acolo:D
PS… si as juca la Loterie ca sa am ce lasa nepotzilor. Sigur as castiga.
Dar, in caz ca iau premiul inainte sa mor cu ceva timp, imi cumpar elicopter si barca cu motor si ii zic barbatului preferat (fie el si George Clooney) sa isi ia liber de la lucru si sa vina la plimbare.
dar nu cred ca o s fie celebritate ca nu am nevoie de barbat cu mofturi si paparazzi dupa el.
Oricum, nu cred ca moartea ar putea fi asa de „anuntzata”… o sa vina cu surprize Tanara Doamna…. Oare cine zicea ca „moartea e tanara”?
Cand eram mica nu-mi era frica de durerea mortzii ci doar de necunoscutul ei… acuma mi-i frica de durerea mortzii si „rupere”, nu neaparat de ce e dincolo, ca sigur e si e interesant.
eu nu mai dispar. pe bune:D
Ai două soluţii radicale. Una e să îi pui de patru ori mai multă memorie decît are acum. Cealaltă e să faci un downgrade la WXP, sau, şi mai bine, la W2K.
Ca regulă generală, calculatoarele „de firmă”, au întotdeauna ceva subdimensionat. Pentru că dacă ar fi perfecte, producătorul ar falimenta. Aşa, te mai prinde la o cotitură, ba, cu memoria, ba, cu bateria şi-ţi saltă banul.
Corolar: cînd cumperi un aparat electronic, bugetul trebuie ajustat încă dinainte de achiziţionare cu un factor specific de siguranţă.
…factor de siguranţă, mergînd de la 1,5 la calculatoare, pînă la 2,8-3,5 la imprimante. La camerele digitale pricopsite, factorul de majorare a bugetului poate ajunge şi la 4,5. Adică, dai 1000 de paraille pe aparat şi mai dai 3500 pe accesorii şi baterii de rezervă.
aha. foarte mulţumesc. am înţeles cam tot, mai puţin partea cu W2K. ce înseamnă? 🙂
Windows 2000.
Cred as incerca sa colind toate locurile si tarile pe care inca nu le-am vizitat…..