…am o întrebare. ce aţi face pentru dragoste? nu, nu îmi veniţi cu poveşti frumoase, gesturi romantice şi chestii de bun simţ. eu vreau să ştiu ce lucruri rele (după normele sociale, evident) aţi face în numele iubirii? până unde aţi merge? aţi minţi, aţi fura, aţi înşela, aţi ucide? care vă este limita?
vreţi să ştiţi limita mea? de bună seama că vreţi. de altfel, aşa e şi cinstit din partea-mi. întâi să dau, ca mai apoi să primesc. să vă spun, deci, ce am făcut eu pentru dragoste. întâi de toate, am iscodit. am vrut să ştiu tot ce nu era de ştiut şi pentru asta am căutat prin toate cotloanele posibile şi imposibile.
m-am strecurat noapte târziu din pat, de lângă iubit, şi i-am citit mesajele de pe telefon. de la altele, nu ălea de la mine. avea, nu zic nu, chiar prea multe decât era necesar, dar mi-a folosit la ceva că le-am citit? parţial, da. mi-au făcut bine? categoric, nu. aş mai face? nu ştiu sigur. depinde cât de mult voi mai ajunge să iubesc şi dacă mă voi mai simţi înşelată.
am spart apoi adrese de mail. ale altor femei, nu ale lui. ”spart” e mult spus. mi s-a întâmplat să aflu o parte din parolă şi să fac apoi conexiuni. e caz penal violarea corespondenţei altora, veţi zice. ştiu, dar nu mi-a păsat. mai târziu mi-am recunoscut vina şi mi-am cerut scuze femeii în cauză. cum e un om de o mie de ori mai bun ca mine, m-a iertat. ba chiar mi-a zis că în locul meu probabil ar fi făcut la fel. de-aia mi-e foarte dragă azi.
m-a ajutat gestul meu la ceva? parţial, da. dar am suferit ca proasta în toate lunile ălea în care am citit mailurile fetei şi viaţa mea s-a dovedit un chin. aş mai face asta vreodată? în mod clar, nu. e singura chestie pentru care bag mâna în foc că nu aş mai repeta-o. ştiu că nu e bine să spui niciodată, niciodată, dar asta ştiu sigur că nu aş mai face. mi-a fost mult prea ruşine mie de mine, din cauza asta nu aş repeta gestul.
tot în numele dragostei ce i-o purtam, am urmărit persoana iubită după ce ne-am despărţit. nu singură şi nici cu detectivi, ci cu ajutorul prietenilor. mă rog, a unuia singur. grindean, mai exact, ca să fim cinstiţi până la capăt. 🙂 s-a dovedit un acrobat desăvârşit. genul care se poate sui pe garduri sau pe geamurile oamenilor şi se uită în casă fără jenă, după care îţi spune: ”relax. e singur. citeşte”. 🙂
n-a avut loc decât o singură dată această ”expediţie”, dar a fost extrem de amuzantă. în mod sigur aş mai repeta-o ori de câte ori aş putea. mi-a făcut foarte mult bine pentru că am râs cu lacrimi eu de mine şi de ce tâmpenii pot pune oamenii să facă, iar asta m-a ajutat să trec mai uşor peste tot. râsul vindecă, să ştiţi.
de ucis nu am ucis şi nu aş face-o. nu m-aş certa cu ”rivala” în piaţa publică, nu aş înşela, şi nu aş rămâne gravidă intenţionat ca să îl leg pe veci pe bărbatul iubit de mine. şi, foarte ciudat, nu aş face nici chestia cea mai simplă care se face în astfel de cazuri: nu aş ascunde adevărul.
indiferent de ce am făcut sau de ce am simţit, nu am putut să ţin lucrurile în mine şi, mai devreme sau mai târziu (de obicei, mai devreme), le-am spus. în felul ăsta m-am simţit absolvită oarecum de păcate (e şi asta o formă de ipocrizie până la urmă, dacă stau să mă gândesc bine).
cam asta am făcut eu. voi cum staţi?
iar dacă vă întrebaţi ce naiba mi-a venit, răspunsul e simplu. am văzut un film, married life, care m-a făcut să îmi pun întrebare asta. bune şi filmele ăstea la ceva, nu? 🙂
Eu vreau sa contribui doar cu o concluzie personala: in love, knowing doesn’t make you any happier/safer.
Asta am invatat eu de-a lungul timpului. 😀
ştiu şi eu… depinde.
Le ciel bleu sur nous peut s’effondrer
Et la terre peut bien s’écrouler
Peu m’importe si tu m’aimes
Je me fous du monde entier
Tant que l’amour inondera mes matins
Tant que mon corps frémira sous tes mains
Peu m’importent les grands problèmes
Mon amour, puisque tu m’aimes…
J’irais jusqu’au bout du monde
Je me ferais teindre en blonde
Si tu me le demandais…
J’irais décrocher la lune
J’irais voler la fortune
Si tu me le demandais…
Je renierais ma patrie
Je renierais mes amis
Si tu me le demandais…
On peut bien rire de moi,
Je ferais n’importe quoi
Si tu me le demandais…
Si un jour la vie t’arrache à moi
Si tu meurs, que tu sois loin de moi
Peu m’importe, si tu m’aimes
Car moi je mourrai aussi…
Nous aurons pour nous l’éternité
Dans le bleu de toute l’immensité
Dans le ciel, plus de problèmes
Mon amour, crois-tu qu’on s’aime?…
…Dieu réunit ceux qui s’aiment!
HYMNE À L’AMOUR
(M. Monnot / E. Constantine)
Edith Piaf (France)
ei, da. piaf a fost o Doamnă care a dat tot din ea pentru dragoste. nu ştiu dacă aş putea trăi doar pentru a iubi, totuşi 🙂
Poemul francez e de fapt inspirat de un poem de Violetta Szabo.
–––––––––-
The life that I have
Is all that I have
And the life that I have
Is yours.
The love that I have
Of the life that I have
Is yours and yours and yours.
A sleep I shall have
A rest I shall have
Yet death will be but a pause.
For the peace of my years
In the long green grass
Will be yours and yours and yours.
–––––––––-
Nu-tzi stric placerea de a afla cine a fost Violetta Szabo.
Mie mi-a dat fiori povestea ei.
Pentru Alef:
Eu am gasit cel putin 3 povesti despre 3 Violette. Care dintre ele era poeta?
Of, doamne!
Am facut intrerupere de sarcina, ca sa nu creada ca vreau sa-l leg, desi imi doream un copil cu el.
Mi-am neglijat prietenii si familia ca sa stau in preajma lui.
Mi-am schimbat firea si caracterul, mi-am mulat gusturile dupa ale lui.
Ani de zile nu m-am rugat decat Doamne, da-mi-l, in fiecare zi in genunchi la biserica. Sfanta Rita stie!
Ani intregi nu am vorbit decat despre el, agasandu-mi anutarjul care nu avea chef de palavrele mele.
Acum ma racoreste o astfel de marturisire si mi se face o mila… Am suferit de tinerete ca de-o boala grea, zicea inteleptul.
S: cred că tipa care era spioană şi a fost prinsă şi torturată de nazişti.
iana: a te ruga nu cred că poate intra la fapte rele sau reprobabile. 🙂 nu ai făcut nimic meschin, răutăcios sau cu iz de mahala. ai fost doar un pic obsedată . asta se iartă 😀
:)…
uite un rind tare cliseu si truism si cum vrei, dar pe care il simt pana la ultima urma de sens:
„Love means not EVER having to say you’re sorry” (desigur din carticica si mai cliseu „Love Story”:)). caps-urile imi apartin, desigur )
si asta poate constitui o „scuza”, ca aia cu „totul e permis in dragoste si in razboi” etc samd.
dar eu chiar o simt tare pregnant cand sunt in situatia cu pricina. si de aceea, uneori, dupa ani, ajung sa reprivesc cu drag oameni:).
hmm… dacă e aşa, înseamnă că nu am iubit chiar de chiar pentru că eu, uneori, simt nevoia să-mi spun: ”îmi pare rău pt toate căcaturile pe care le-am făcut în numele dragostei”.
şi, de fapt, îmi dau seama că nu cred nici în faza cu ”orice e permis…” o înţeleg, pt că şi eu am folosit-o, dar acum mi se pare patetic că m-am ascuns după ea. nu e permis chiar orice în dragoste. 🙂
ce vreau să spun e că iubirea ar trebui să fie atât e curată, de ambele părţi, încât să nu fii nevoit să faci chestii naşpa pentru ea. dacă se întâmplă asta, probabil nu e dragostea aia mare, frumoasă şi adevărată. e doar o obsesie. sau un surogat.
eu cred ca esti in stare sa treci peste normele sociale si peste toate chestiile gen bun simt sau legi 🙂 tocmai cand iubesti for real. eu nu vad iubirea aia mare ca pe o chestie solara si senina si cu atitudini de-alea super ireale cu „tot ce vreau e sa fii fericit. daca nu cu mine am sa inteleg asta”.
My ass! Cu mine! Acum!:))
uite, apropo de „curatzenie”… mi s-a zis o singura data cand am iubit:
„daca ma iubesti nu imi vei face rau. chiar daca te va rani ce se va intampla”.
mai pervers de atata nu se poate. inca ma abtin 🙂
a, eu nu vorbesc de iubire neimpartasita la modul declarat, ci de o situatie in care omul pe care il iubesti traieste cu tine si iti arata zi de zi ca esti tare importanta pentru el. si la un moment dat iti spune ca te iubeste si vai si ioi ce moare sa fie cu tine, dar… nu se poate din, evident,un motiv extrem de important. si imposibil de eliminat. 🙂
in rest ma refeream la desincronizari, cand ei ma iubeau, eu nu tare, apoi eu plecam. apoi eu ii iubeam si ei parca nu mai. sau ceva de genu’ 🙂
hai ca am bagat filosofie de garsoniera la kil.
dar eu nu vorbesc de iubirea unilaterală, în care faci orice ca el să fie fericit, inclusiv îl laşi alteia. nu asta e iubirea în care cred. există o iubire (mă rog, sper că există pt că încă nu am dat de ea 🙂 ), în care lucrurile se îmbină precum roţile dinţate. şi chiar dacă uneori trebuie unse ca să nu scârţâie şi să meargă uşor mai departe, ele tot se îmbină pentru că aşa le e dat, să se potrivească. 🙂
iar tipu’ care ţi-a zis asta e really smart, dar egoist. 🙂
Eu consider (pentru a cata oara ma simt prost ca scriu acest lucru??)ca nu mai am ce raspunde aici, intrucat tocmai ai enumerat dumneata mai sus ce am ajuns sa fac, din mare iubire, evident. si acum chiar imi pare rau ca nu ne-am cunoscut si poate ca rar mai avem sanse. La crima nici eu nu as fi ajuns, dar am fost cat pe ce sa ajung la ceva intre pace si razboi, intre zen si furtuna, hai sa spun ca, in gand doar, desigur, am ajuns la mutilari corporale. dupa care mi-am revenit, har Domnului! Shhht
poate că ajung eu vreodată pe tărâmurile tale şi ne vom cunoaşte.
cât despre post, chiar îi spuneam muntelui mai înainte că văd că lumea se sfieşte să-mi răspundă la întrebare şi puţini sunt cei exhibiţionişti sentimentali ca mine. 🙂
şi nu pot să nu remarc că toţi cei care au recunoscut că în trecut au făcut unele răutăţi în numele iubirii, acum spun ”bine că am scăpat”. e trist, de fapt, nu? doar atunci când făceai tâmpeniile erai convinsă că te lupţi pentru marea ta dragoste. să ajungi acum să spui ”nu era ce credeam şi ce idioată am fost” e îngrozitor de trist….
eu mi-am schimbat unele planuri si mi-as fi schimbat si domiciliul.
momentan nu mai sunt dispusa la flexibilitatzi de planuri, adica alea misto nu mi le mai schimb nici pentru Clive Owen sau Clooney:D
daca unu e barbat si indragostit te cauta si pe taramul celalalt.
Daca nu exista de-ala, nu ma intere. Baietzi cu juma de masura si tot felu de pitici si probleme. No thanks.
In numele iubirii pot fi dragutza si pot sa fiu „mono”. Adica, atunci cand imi fug ochii, sa ii tzin totusi doar in cap. consider ca ajunge.
Dar nu e bine pusa problema:
A. in numele unei iubiri care FUNCTIONEAZA ce ai face?
ORI
B.IN NUMELE UNEI IUBIRI pe care o doresti cu disperare dar e si nu prea de cealalta parte?
ca daca e versiunea A, poate fac mai multe compromisuri.
Daca e doar o fantoma care nu mai mishca de partea LUI, chiar daca ma doare, vafanculo.
esti sigura ca doar just marriedul Grindean o facut jocuri de 007?
poate nu e ok inca sa iti dezvalui complicii
candva, eram convins ca as putea muri in numele iubirii. mai credeam ca sunt rational si imi dadeam seama ca oricum eu nu voi fi pus intr-o astfel de situatie. dar tocmai in realismul meu stiam si ca daca ar fi sa se intample, da, as fi murit. in numele iubirii. dracu stie cum, dracu stie de ce. dar as fi facut-o. traiam intr-o lume paralela. tot in numele iubirii.
acum ma sperii de perioada aia, aproape pana la oboseala. si inca fug de asa ceva. dracu stie pana cand…
leti: ba e corect pusă întrebarea. că era vorba despre iubirea pe care, în acel moment, tu o crezi iubirea vieţii. şi nu mi-ai spus ce RELE ai făcut pentru ea. că de fapte bune mi-e plin podu’ :))))
şi nu doar grindean, evident. dar grindean poate fi spus :))))
muntele: se moare din iubire doar în cărţi. trust me. 🙂 dar e minunat să poţi simţi asta. te invidiez 🙂
nu stiu, nu cred. ar fi fost minunat doar daca s-ar fi terminat cu happy and. asa, exact cum spui tu, este totul ingrozitor de trist. e cumplit de trist sa simti ca poti da totul, intr-un anumit moment, sa simti ca primesti totul, sa consideri asta desavarsirea, ca apoi sa te trezesti izbit de toti peretii. sa faci totul in numele iubirii poate fi atitudinea suprema intr-o viata de om, dar pretul e mult prea mare, mult, mult prea pare pentru cazurile in care totul se destrama ianinte de vreme.
pe de altă parte, dacă nu plăteşti măcar o dată un preţ de-ăsta, nu ai ce povesti nepoţilor. 🙂
ca să nu mai spun că funcţionează de minune legea compensaţiei. cu siguranţă altcineva înainte a suferit la fel pt tine şi ai avut de echilibrat balanţa. şi cu siguranţă, la un moment dat, vei fi răsplătit că ai suferit atât. nu-i frumoasă viaţa asta, până la urmă? 🙂
Nu se moare din iubire numa-n cartzi. O persoana pe care am cunoscut-o bine shi-a parasit sotzul in 1942, cind acesta a fost declarat disparut la Cotul Donului in timpul celui de-al doilea razboi mondial. S-a recasatorit cu domnul numarul doi. In 1946, primul sotz a reaparut. Un an mai tirziu, ea s-a intors la primul sotz, in ciuda faptului ca numaru’ doi o implora disperat sa ramina. Numaru’ doi, un tip car nu bea inainte, s-a apucat de baut – si a murit rapid.
Iata deci, se moare si din iubire. In plus, povestea, petrecuta in judetzul Cluj, are si un aer local. Omul nu s-a aruncat de pe vreo stinca romantica, ci a coborit intr-o sticla (foarte mare) de tzuica neaosha de prune. (Sint convins ca tzuica avea margele de dimensiuni onorabile.)
As face orice as considera ca „mi se va ierta, ca mult am iubit” 😉
alef: dacă nu era predispus la ciroză, nu murea :))))
hector: 😀 şi cine să-ţi ierte? ăl de sus sau noi, ăştia de jos? 🙂
licurici:
Daca bei o sticla de tzuica (sau jinars, cum e numita local) pe zi, ciroza vine cu repejune. In numele dragostei (de prune).
La doze mai mici de dragoste, nu shtiu exact. Poate ca berishtii d’antan, care beau la Televizor contemplind calul lui Matyas, o faceau din acelashi motiv.
Ce să faci pentru dragoste? Eu ştiam că dragostea se face. Ori ai înlocuit „pentru” cu „ca să”-ul, ori ai pus în plus „pentru” (şi nici aşa nu e bine), ori nu ştiu…
eu cred că nu ştii :))
disparusesi. practic sint un dinozaur. greu
impresionabil si hirsiit. citind, insa, ce scrii, mi-e mai bine.
Imi place ca a venit toamna pe blog, poza e superba, dar pacat ca a venit asa de repede…
morea: drept. am dispărut cam o lună. mă plictisisem. dar mă foarte bucur că te mai binedispun. aşa, ca de la un dinozaur la altu’ 🙂
S: hai că e o toamnă frumoasă. deocamdată… :)))
total offtopic: ziarista ratat as in ana e in drum spre planurile natale? sa stiu si eu sa dau in semn, ca-s prin cluj, poate ne cunoastem. nu de alat da ea pe blog nu mai zice nimic…
da. trebuie să apară cu ipodu’ meu de vis 🙂
ia zice-ti-mi sau zi-mi si mie cand, poate stabilim o intrunire. stii unde ma gasesti 😉
ok. facem cumva şi ne vedem. să dau de ana întâi 🙂
eh, ce tineri şi frumoşi eram.
mai ales eu :))))
pentru că am avut eu grijă să te pun în evidenţă, de-aia.