…una din obligaţiile mele, câtă vreme am fost la adr, era să îi stabilesc şefului întâlnirile cu terţi. nimic complicat, de regulă, cu atât mai mult cu cât cu o parte dintre persoanele în cauză mai vorbisem şi pe când eram în presă şi ştiam că sunt de bun simţ. în plus, aproape toţi erau interesaţi de dezvoltarea strategică a regiunii, poli de competitivitate şi alte aspecte de acest gen.
cu două excepţii, însă: primarul nost’ emil boc şi finul său, alin tişe. după cum am văzut eu, aceşti domni au interes doar la nivel declarativ vizavi de posibile strategii de dezvoltare regională, iar în realitate preocuparea lor e doar să tragă cât mai multe sfori politice. altfel cum s-ar explica, spre exemplu, faptul că boc preferă să se ducă să planteze copaci în loc să se întâlnească cu primarul din bari, venit special în cluj pentru a lua parte la un seminar în care zona metropolitană bari propunea proiecte comune firmelor şi instituţiilor clujene?
evenimentul a fost anunţat din timp şi a avut loc în sala mare a primăriei. evident că la el a fost invitat şi boc, dacă tot vorbeşte atât despre viitoarea zonă metropolitană a clujului. vorbele sunt însă una şi faptele alta. domnul boc nu a venit la seminar decât cât să-l întrerupă vreo oră ca să îşi poată ţine în sala cu pricina o conferinţa de presă – fulger pe tema nokia, după care a plecat rapid să planteze copaci. era mai important să fie văzut cu sapa în mână, că doar era luna martie şi alegerile băteau la uşă.
nici finul nu s-a dovedit mai dedicat acestui gen de activităţi. în mod normal, fiind nou numit în funcţia de preşedinte de consiliul judeţean, domnul tişe trebuia să aibă nişte prime discuţii cu toate organismele în care consiliul judeţean era implicat direct. în afara faptului că o astfel de atitudine e o dovadă de profesionalism şi, în acelaşi timp, o obligaţie de serviciu, mai e şi o chestiune de bun simţ, zic eu. nu şi pentru tişe.
timp de vreo patru săptămâni am sunat de circa 2-3 ori pe săptămână la cabinetul „preşedintelui” să obţin o întâlnire pentru directorul adr. de fiecare dată am fost pasată cu diferite pretexte. ba că „domnul preşedinte” doar ce se familiarizează cu noul loc de muncă, ba că nu se ştie deocamdată cine îi va fi asistenta, ba că este foarte ocupat, ba că nu poate vorbi că e în şedinţă, ba că voi fi eu sunată când se va stabili data, ba că…, ba că…
de vreo două ori l-am sunat direct pe mobil în speranţa că reuşesc să îl „înduplec” să-şi facă datoria de preşedinte de consiliu judeţean. a refuzat de fiecare dată să discute pretextând că „nu are timp”. ultima mea discuţie cu el a avut loc într-o luni dimineaţa, pe la 9.30 -10.00, când am vrut să-i fac legătura telefonică direct cu directorul adr.
supriza mea cea mare a fost că ”domnul” tişe s-a apucat să strige pur şi simplu la mine că el nu poate să vorbească acum la telefon pentru că are „un mort în familie”. mă aşteptam ca un deces (de care habar nu aveam în momentul în care am sunat) să întristeze omul şi să-l facă să folosească un ton ceva mai jos, nu să urle ca un apucat. nici nu am ştiut ce-i să spun. m-am mărginit la un sec: „bine. mulţumesc” şi am închis telefonul.
săptămâna următoare însă, am sunat din nou la cabinetul măriei sale pentru a vedea ce şanse sunt de a stabili, totuşi, întâlnirea vieţii. nu mică mi-a fost mirarea să o aud pe noua asistentă lui tişe, în persoana ligiei câineanu, nepoată din partea nevestei, că îmi spune:
– dumneavoastră sunteţi cea care aţi avut nesimţirea să îl ţineţi pe domnul preşedinte la telefon?
a fost momentul în care am văzut negru în faţa ochilor. m-am abţinut cu greu din a nu îi trânti telefonul în nas şi am răspuns strângând din dinţi:
– nu, eu sunt cea la care „domnul preşedinte” a avut nesimţirea să strige, deşi e într-o funcţie publică plătită ŞI din banii mei.
– îl cunosc pe domnul preşedinte şi ştiu că dânsul nu strigă la doamne, a zis ea.
– şi eu îl cunosc pe „domnul preşedinte” de când lucram în presă şi ştiu cum reacţionează la întrebările care nu-i plac, am zis eu.
– oricum, vă pot spune că l-aţi sunat în timp ce era la înmormântare, a insistat nepoata a cărui ton s-a înmuiat totuşi uşor la auzul cuvântului magic „presă”.
– din câte ştiu, la o înmormântare se vorbeşte în şoaptă, am replicat eu suficient de pornită cât să nu cedez niciun milimetru de conversaţie. (şi, pe de altă parte, de ce naiba nu-şi ţine telefonul închis la o înmormântare??)
discuţia s-a oprit însă aici, nepoata-asistentă promiţându-mi a n-a oară că mă va suna pentru a-mi spune când va avea loc întâlnirea. evident, nu m-a sunat. probabil că domnul tişe îşi închipuia că sunt suficient de naivă cât să credem că el chiar nu avea timp să stea de vorbă cu cei de la adr şi că nu mi-am dat seama că interesul lui în situaţia dată era cu totul altul. ei bine, nu sunt. iar dacă insistam să-l caut nu o făceam pentru că îmi plăcea în mod deosebit să vorbesc cu el sau asistenta lui, ci pentru că ăsta era jobul meu la momentul respectiv.
nu ştiu dacă tişe a avut bunul simţ ca, până la urmă, să se întâlnească cu directorul adr, pentru că am plecat de acolo şi nu m-am mai interesat. ce m-a deranjat însă pe mine, simplu cetăţean plătitor de taxe şi femeie pe deasupra, este mitocănia de care au dat dovadă atât el, cât şi nepoata-asistentă. mi se pare inadmisibil ca o persoană publică să aibă o astfel de atitudine. şi mă întreb cum ne vom descurca în următorii patru ani cu acest personaj? şi ce naiba caută el acolo, de fapt?
Laura Reloaded! Yesss!!!!!
Mda, tare mare pacat de tandemul Boc Tise. Mai bine era Boc Nicoara, ca se mai balansau un pic printre intepaturi si ghionturi…
ana: ţi-era dor? :))))
S: să vedem ce aduc alegerile din toamnă şi după aia urmărim cu atenţie evoluţia celor doi domni.
Normal ca mi-era dor!!!
”dumneavoastră sunteţi cea care aţi avut nesimţirea să îl ţineţi pe domnul preşedinte la telefon?”
”îl cunosc pe domnul preşedinte şi ştiu că dânsul nu strigă la doamne”
‘ai di capu’meu!
atitudine specifica functionarimii din romania. primitiva, de clan, desi expertii in management ar spune ca femeia doar si-a aparat seful.
din experienta pe care am avut-o cu angajatii la stat, cat am fost reporter, am inteles ca reactiile astea de supraprotejare a sefilor vine din partea unor oameni care traiesc cu frica somajului.a pierderii unui post cald. sunt cei care au ajuns in joburi pentru care competenta este o chestiune relativa si care le ofera protectie. si au, la randul lor, sentimentul ca trebuie sa intoarca aceasta protectie. ceea ce si fac. sunt caini de curte autodresati.
in concluzie, Laura Reloaded! -partea a doua.
reactiile vin, ca, na, tot e vremea tuicii.
da’ de ce să şi-l apere? că doar eu nu i-am făcut nimic. a fost obraznică gratuit, doar pentru că ştie că e nepoata lui tişe şi nu păţeşte nimic indiferent de atitudineape care o are.
ca să nu mai spun că dacă ne luăm după mentorul lui tişe, domnul boc, cel care în 2003 propunea o lege împotriva nepotismului în instituţiile publice, tânăra nepoată-asistentă nici nu ar avea ce căuta în postul ăla. doar că demagogia e cât casa în pd-l, la ce să te aştepţi?
cum la ce sa ma astept? sa te apuci de publicat, nu-i clar? 🙂
simtz ca tine iar, cum nu!
eu sunt cea care a avut nesimtirea, intr-o pauză de presă petrecută tot printre funcţionari, să-l pună la punct, printre alţii, şi pe musiu Florin Georgescu. Ha! Limba română la pământ şi eu dând indicaţii de folosire:) şeful meu nu m-a certat, din nou ha!
muntele: :))) stai să-mi reintru în mână.
monica: eu zic să umbli cu câteva exemplare de gramatici la tine şi să le distribui unora şi altora. că nu le strică 😉
stire pe agentii:
Consiliul de Dezvoltare Regională (CDR) Nord-Vest şi-a ales, joi, o nouă conducere, funcţia de preşedinte fiind preluată de preşedintele Consiliului Judeţean (CJ) Bistriţa-Năsăud, Liviu Rusu, iar cea de vicepreşedinte, de preşedintele CJ Cluj, Alin Tişe. Liviu Rusu şi Alin Tişe vor îndeplini aceste atribuţii timp de un an, conform regulamentului-cadru al CDR, elaborat de guvern.
Şedinţa CDR a fost găzduită de CJ Bistriţa-Năsăud, ocazie cu care au fost primiţi şi noii membri, adică preşedinţi de consilii sau primari care şi-au început mandatul abia în urma alegerilor din iunie.
CDR Nord-Vest are în componenţă preşedinţii consiliilor judeţene ale celor şase judeţe din regiune (Cluj, Bistriţa-Năsăud, Maramureş, Satu Mare, Sălaj şi Bihor) şi câte un reprezentant al consiliilor locale municipale, orăşeneşti şi comunale, desemnaţi din fiecare judeţ, pe durata mandatului.
În cadrul şedinţei de joi s-au discutat şi probleme legate de proiectele ce urmează a fi depuse spre finanţare pe programul Phare 2006, privind dezvoltarea regională.
crezi ca macar inainte de a se instala in functia asta o fi avut timp de intalnire?
😀 eu cred că da. deşi nu mă încântă că e vicele cdr. nu are el nimic în comun cu strategiile. din păcate
Ştii ce mă sparie la acest Tişe? Că se aseamănă cu Boc până la identificare. Discursul, fondul de cuvinte folosit, gestica, topica şi construcţia frazei, tonalităţile folosite, inflexiunile vocii, durata pauzelor dintre cuvinte, totul este tras la indigo. Numai că Boc avea la început o privire mai vie. Tise, deşi abia a urcat in caruselul puterii, are niste ochi de guvide pictat într-o lucrare artistică pentru cadre didactice medii
hah, a revenit licuricea, constat cu bucurie. si la mai mare!
in ceea ce priveste subiectul postului, nu pot sa spun ca ma surprinde. cam la fel e peste tot.eu daca as avea buletin de cluj, ceea ce mai am vreo cativa ani pana obtin, nu l-as vota pe boc. desi, pana la urma, nu ai cu cine vota ca toti is la fel. oricum nici purtatoarea de cuvant, raimonda boian, sau cum o fi chemand-o nu e mai breaza, fiind cam din aceeasi tagma de nesimtire cu nepoata-asistenta..
elena: eu zic că tişe e genul de şmecheraş de la ţară pus pe căpătuială.
schumitza: nici nu ar trebui să se voteze primarul. ideal ar fi ca la conducerea primăriei să fie un manager, ales prin concurs, pe durată determinată, şi care să fie dat afară când nu-şi face treaba ca lumea.
cât despre raimonda – eu nu am avut niciodată divergenţe cu ea şi întotdeauna m-a ajutat în timp cu util cu orice informaţie, aşa că nu o pot asemăna în niciun fel cu asistenta lui tişe.
oyoyoy să vezi acu, după ce meri la ziua şi după ce citeşte postu ăsta al tău, că-i şi el băiat dăştept, cum a mai tremura tătătăt..
a, şi get a bloody room cu muntele!
😀 😀 da, cu siguranţă tişe îmi citeşte mie blogul şi se va speria de moarte. hai că eşti amuzant :)))))
Femeie, la varsta ta credeam ca intelegi ceva. Si get a bloody room cu muntele cum zice ochelaristu’
Iar se ascunde Tişe după pseudonime!
boc: aşa îs eu mai proastă şi nu înţeleg nimic, chit că am o vârstă. dar mă bucur că înţelegi tu. poate îmi spui şi mie ce e de înţeles.
cât despre room – depăşiţi faza asta şi încetaţi pt că încep să mă deranjeze textele voastre.
UnCopilutz: 😀 tişe nu cred că foloseşte netu’ aşa că nu are cum ajunge aici.
La câte cereri de prietenie aşteaptă răspuns în profilul lui pe hi5, înclin să îţi dau dreptate…
ăla era profil de campanie electorală :)))
A, deci prietenia noastră e, de fapt, una pe interes? 🙁
păi, da. te-a cam fraierit 🙂
Dacă stau şi mă gândesc, cu toată durerea din… suflet pot spune că mai tare au fost fraieriţi cei care l-au votat :).
eu am zis mereu ca tragi-cacatii aia sunt niste prosti. dovada vie e faptul ca au blocat piezisa chiar cu cateva zile inainte de vot(prietenii stiu ce si de ce).
dar cert e ca si clujenii sunt niste prosti. pentru ca i-au votat! 😉
adevarul e acum ca nici ceilalti, oricare ar fi fost ei, nu cred ca ar fi facut o treaba mai buna!
apropo… ce e cu leti ca nu posteaza nimic? fa-i o portie de morala ca nu de aia are laptop, ca sa nu mai scrie nimic pe blog! 🙂
leti e la ceva festival de film la locarno şi nu cred că îi stă ei gândul la blog 🙂
o, ia stai, ia stai.
ligia cîineanu asta .. ţie ţi se pare ok să-ţi mănînce banii? că văd că nu te-ai legat de chestia asta şi nu pot decît să deduc că nu ţi se pare nelalocul ei impostura.
în ce sens să-mi mănânce banii? nu înţeleg…
adică femeia e plătită din bani publici, pe o fncţie publică pe care a ajuns „pe preteşuguri”, din cîte observ.