…şi dacă nu demult am vorbit de borelioză, era vremea să o şi fac. că doar nu cobim degeaba!! pe scurt, acum trei săptămâni pe când inspectam grădina cu pirli, am achiziţionat o căpuşă la baza spatelui. am observat-o abia seara, am scos-o, după care am uitat de ea.
acum o săptămână locul cu pricina a început să se înroşească şi să am urticarie. nu am prea băgat de seamă chestia asta crezând că m-o fi pişcat vreun ţânţar. dar de vreo două zile, partea aia mă doare cumplit aproape tot timpul când stau jos, când mă mişc, când stau întinsă… e o durere de febră musculară atât de puternică încât mă oboseşte de-a dreptu’.
m-am tot gândit de la ce poate fi şi mi-am adus aminte de căpuşa vieţii. şi cum acum vreo 4 ani am scris de un tip care a făcut borelioză, am dat un check pe net să-mi reamintesc ce şi cum. ei bine, am simptomele perfecte bolii lyme. dacă aş ştii şi ce antibotice să iau, nici nu m-aş mai duce la medic. dar evident că o să mă duc în speranţa că o să spună că nu e borelioză, ci gripă sau mai ştiu eu ce.
şi, da, Dumnezeu nu bate cu bota, dacă la asta vă gândiţi cumva.
[update]: s-a dovedit a fi boala lyme cutanată. 🙁 mi s-a prescris o lună de dioxiciclină şi ceva medicament naturist, kombucha, pentru creşterea imunităţii. trebuie să fac miercuri nişte teste de sânge să văd de nu ştiu ce anticorpi, iar în funcţie de rezultat (care mi se dă într-o lună), intru sau nu pe alt tratament. şi mai trebuie să fac teste hepatice peste o săptămână. altfel, am o viaţă minunată.
darn…facem un forum de incurajare? *glumitza ca sa te mai razi.
am putea…
Si mama mea a achizitionat o capusa, si a luat doxi o saptamana… Inca asteptam efecte ulterioare…
Dar in principiu cu doxi ar trebui sa se rezolve si pentru tine.
am o prietenă care a făcut două tratamente de câte o lună cu doxi şi tot degeaba. da’ sper să fiu ceva mai norocoasă.
Si pe mine m-a muscat o capusa, in Romania, acum doi ani. Doctorul mi-a dat Doxiciclina si mi-a trecut in 2 saptamani. Dupa care n-am mai avut nimic.
Uite aici mai multe: http://www.cdc.gov/ncidod/dvbid/lyme/index.htm
la cât timp după ce te-a muşcat te-ai dus la doctor? am înţeles că asta contează în vindecarea rapidă a bolii. (mă distrează „muşcat” ăsta pe că de fapt îţi suge sângele de-a dreptu’, nu te muşcă).
da’ ştii ce sunt eu curioasă? ce naiba făceau ciobanii pe vremuri, că doar în jurul lor era plin de căpuşe de la oi? ei cum se tratau? sau nu se îmbolnăveau? sau habar nu aveau că s-au îmbolnăvit şi trăiau cu artrită şi dureri musculare o viaţă…
Pai m-am dus la doctor cam dupa 2-3 saptamani, dupa ce m-am intors in State.
Ciobanii de pe vremuri aveau alta imunitate…
cred ca se scapa din vedere un lucru foarte important: pirlo este bine?
ps. am trecut la o fractiune de decizie de a ajunge la garana. n-a fost sa fie, as risca un pronostic pentru anul viitor.
uite un om care ştie să pună punctul pe i. apreciem. :)))
şi, apropo, sunt foarte curioasă cum ai trecut pe lângă fracţiunea aia. detaliază-mi, rogu-te, mecanismul luării deciziei. 🙂
ei, tocmai mi s-a propus sa merg la garana. transport, cazare, voie buna. doar ca apucasem sa fac o alta promisiune. oricum, anul viitor nu-l scap.
ce să mai ştiu zice? cum ar veni, eşti un om de cuvânt. deşi eu cred că, de fapt, prima ofertă a fost mai bună decât gărâna şi nu ai putut renunţa la ea aşa uşor. 😀
pot spune doar ca imi pare rau.
las’ că la anu’ va fi mai fain.
da, dar anu asta va fi vreme buna. (sper! aoleu, ce mi-o iau daca n-o sa fie asa. mi-e si frica sa ma uit pe prognoza.)
no, poftim cum te amărăşti singur. :)))) uite, te liniştesc eu: NU va fi vreme bună. vineri, când ajung acolo, va ploua rău, iar în restul zilelor va sta să plouă. m-am uitat pe site. aşa că, BUCURĂ-TE că nu vii! :))
Nu aveau altă imunitate. Nu exsită imunitate pentru aşa ceva. Ciobanii aveau alte haine. Ceva mai urît mirositoare, dar protectoare. Cu toate astea nu erau scutiţi de pişcături, cu atît mai mult, cu cît căpuşa e atrasă de mirosul de acid butiric, prezent din plin în jurul mamiferelor.
Îmi pare rău pentru problemele tale, Licurici. Sper că la ora asta sunt deja rezolvate. Mă refer la cele de natură infecţioasă. 🙂
O vorbă despre konbucha. Descopăr cu surprindere că e promovat ca remediu naturist. N-aş vrea să-ţi stric un mîner de sprijin, dar cred că e mai cinstit să ştii exact ce poate şi ce nu poate natura. Încerc să văd cum poate un ceai de alge să îmbunătăţească imunitatea. Konbu e folosită şi în alimentaţie, datorită conţinutului de acid l-glutamic, (unul din componentele ce dau sapiditate supelor din plic) folositor mai ales atunci cînd, de prea multă muncă intelectuală ţi se umple creierul de amoniac. Acidul glutamic îl scoate din creier şi-l duce spre „rampa de deşeuri”. Acuma, acidul l-glutamic e prezent şi în glutenul din pîine, de unde şi numele. E aminoacidul cel mai consumat de om. Precum Vegeta, Konbucha conţine însă multă sare, ce-ţi provoacă sete, datorită căreia bei apă, fluidizînd astfel mediul intern. Poate doar prin scăderea viscozităţii sîngelui poate fi explicat efectul „imunizant”. Reacţia antigen-anticorp e mai rapidă în medii fluide. Alte componente pot fi niscai minerale, cum ar fi iodul, (hm!, nu cred că ajută mai mult decît sarea iodată) şi magneziul, care, oricum nu poate migra în organism pentru că rămîne fixat în structura polizaharidelor din konbu, altminteri nedigerabile în maţele hominidelor. Aşadar, nimic ieşit din comun cu konbucha. Chestii pe care le poţi asimila şi dintr-o dietă normală. A!, poate mirosul de mare să fie un stimulent. Cel de a-ţi trezi dorul de mare. Cu alte cuvinte, îţi sugerează un proiect, iar cînd ai un proiect treci mai uşor peste boală. Altfel, calitatea de aliment sau de medicament, depinde de timp şi de loc. În secolul al XVIII-lea pe atunci, exoticul, azi, banalul zahăr, se vindea la farmacie. Pentru dureri în gît.
––––
Puţină fonetică. Se scrie konbu, pentru că sunetul n, deşi pentru noi e consoană, în japoneză e gestionat ca o vocală. Ko-n-bu e un cuvînt trisilabic. Deşi se pronunţă m, se scrie n (ca în Istanbul) pentru că litera m nu există în japoneză. Japonezii au rezolvat altfel dilema. Cînd vine vorba de konbucha, îi zic simplu, kobucha, ca să-l deosebească de konbu-aliment. Aşadar, de vei scrie kobucha nu vei greşi.
şi aşa mi-am adus aminte că nu m-am mai dus după rezultate! am sunat de vreo câteva ori şi nu erau gata şi pe urmă am uitat total. adevăru-i că nici nu m-a mai durut nimic, aşa că nu am mai luat nici medicamentele. dar mâine am să sun să văd dacă au primit reactivi şi dacă au reuşit să ajungă la vreo concluzie.
şi mulţumesc frumos pentru mica lecţie de lingvistică şi medicină naturistă japoneză. foarte faine sunt chestiile astea. îmi plac. mai zi-mi când ai ocazia 🙂