Blogul Licuricei

…m-a lovit dorul. rău de tot. de vacanţele de vară de trei luni de pe vremea când copilăream la propriu. ce poate fi mai perfect decât să ai atâta timp la dispoziţie încât tot ce ai de făcut e să te gândeşti cum să-l umpli şi unde dracu’ să mai mergi?

de trezitul dimineaţa într-un cort încins, transpirată, cu gâtul uscat şi cu ochii umflaţi de somn, bâjbâind după o sticlă de apă rece şi negăsind-o, căutând apoi periuţa şi pasta de dinţi pe sub sacii de dormit şi lenjeria aruncată de-a valma, în speranţa că reuşesc să dau de ele şi să mă spăl în râul aflat la 10 metri de cort.

de lenevit cu ochii închişi la soare, pe marginea lacului de la tarniţa sau de la beliş (sau oricare alt lac, treacă de la mine), şi de ascultat amuzată toate inepţiile şi poveştile băieţilor care stau şi pescuiesc fără să prindă vreodată nimic, dar care golesc beri după beri cu determinare şi abnegaţie.

dor de mersul cu maşina la drum lung, cu o droaie de prieteni alături. de oprit pe unde nici nu te aştepţi, de schimbat traseul în ultimul minut, de interacţionat cu localnicii şi de cântat fals şi tare ori de câte ori prinzi ocazia.

doar că parte din dorul ăsta mi-l voi potoli în weekendul următor. la gărâna. va fi drum lung, vor fi prieteni, vor fi corturi, va fi cald (am zis!), va fi veselie şi va fi mult jazz. şi, la un moment dat, va fi şi mike stern. de vis. 🙂