…după ce, acum vreo două săptămâni, am învăţat pe propria-mi piele o lecţie extrem de importantă pentru bunul mers al lucrurilor, şi anume ”supa reîncălzită nu-i de nicio treabă”, duminică a venit rândul unei alte lecţii bine de ştiut. m-am convins pentru totdeauna că proverbul „la pomul lăudat să nu te duci cu sacu'” e al naibii de realist.
totul a pornit de la obiceiul meu (aş putea să-l numesc de-acum ”prost”) de a citi zilnic ziarele, inclusiv cele locale. aşa am aflat că în 29 iunie, într-un sat pe nume cireşoaia, în judeţul bistriţa, va avea loc festivalul cireşelor. super fain! mai scria la ziar că, odată ajuns la festival, plăteşti un bilet de intrare modic, după care poţi mânca cireşe pe săturate. de vis!
în plină vară fiind, cu dor permanent de ducă şi cu poftă de-a dreptul nesătulă de cireşe, era clar că nu aveam cum să ratez un astfel de eveniment. ca urmare, am dat sfoară-n ţară, încercând să conving cât mai mulţi prieteni să vină duminică cu mine la cireşoaia. pentru că – nu-i aşa? – ce poate fi mai fain decât să te duci vara, la ţară, şi să mănânci cireşe pe săturate, aproape gratis?
iniţial, în excursia cu pricina, s-au înscris o grămadă de amatori. duminică dimineaţa însă, s-a dovedit că doar eu şi şughi am rămas pe baricade. mărturisesc că la faza asta, pe o parte din aşa-zişii mei prieteni m-am supărat şi am decis totodată să nu mai organizez niciodată nimic pentru că oricum nu am cu cine. această hotărâre este definitivă.
trecând peste această situaţie ingrată, m-am pornit cu şugar spre cireşoaia. drumul relativ ok, chit că era îngrozitor de cald. undeva pe lângă dej am luat-o la dreapta şi am început să urcăm dealurile. gândul îmi era doar la grămezi de cireşe roşii, negre, galbene, albe ce tronau în faţa fiecărei porţi din sat. de-abia aşteptam să mă desfăt!
şi am ajuns. pe prima stradă porţile erau închise şi fără de lăzi de cireşe în faţă. am zis „nu-i bai, cu siguranţă s-au adunat în centrul satului cu toţii”. aşa se şi întâmplase. doar că în loc de munţi de cireşe, mijlocul satului era împânzit cu tarabe cu chinezării şi kitschuri ordinare. nu mi-a venit să cred. ne uitam uimiţi în stânga şi-n dreapta, convinşi fiind că vom zări vreo cireaşă pe undeva. nimic.
ne-am tot învârtit prin sat până am ajuns în dreptul şcolii. acolo se pusese de petrecere. în curte era o scenă decorată cu cireşe, câteva mese de lemn şi nişte tarabe unde se vindeau mici şi bere. biletul de intrare era 5 lei şi, într-adevăr, se puteau mânca cireşe gratis. erau însă puţine lădiţe pe mese, vreo 4-5, şi aproape goale. n-am reuşit să ne atingem de ele că erau înconjurate de lume.
dezamăgiţi, ne-am dus să vorbim cu organizatorii să vedem unde putem găsi cireşe de cumpărat, dacă tot suntem la festivalul lor. „astăzi nu i-am lăsat să vândă cireşe în sat”, ne-a spus un jandarm, de treabă el, altfel. „da’ de ce nu i-aţi lăsat?”, am întrebat noi. „păi, e festival şi nu se poate”. măi, să fie. ceva îmi scăpa în imaginea asta. n-am mai insistat.
ne-am întors în curtea şcolii să discutăm cu ţăranii în speranţa că aflăm pe careva dispus să ne vândă nişte cireşe. nu aveam mari pretenţii. un kil-două acolo, de gust. nimeni, nimic. am aflat, în schimb, că sunt 36 de soiuri de cireşi în cireşoaia. la ce bun?? ne-am luat apoi şi ne-am plimbat pe uliţe, întrebând pe la porţi „nu aveţi cireşe de vânzare?”. acelaşi răspuns: NU. toţi vânduseră sute de tone cu o zi înainte. şi nu le rămăsese nici măcar un kilogram.
un ţăran şi-a făcut milă de noi şi ne-a dat un pumn de cireşe „de gust”. le avea într-un coş şi le ţinuse în caz că nimereau niscaiva musafiri pe la el. „haideţi mâine că veţi găsi câte vreţi, că-i zi de cules”, a învârtit el cuţitul în rană. mulţumim, dar noi am venit ASTĂZI la festivalul cireşelor. unde ar trebui să fie – ia ghiciţi ce? – CIREŞE! că doar de-aia e festivalul CIREŞELOR şi nu al chinezăriilor idioate!!!
sătui de plimbat, ne-am urcat în maşină şi am pornit spre casă. nu am mai avut chef nici măcar să mergem în livadă, cum plănuisem, să facem nişte fotografii. când am ajuns din nou în dreptul şcolii, am observat o ţărancă cu o lădiţă de cireşe la vânzare. 5 lei kilogramul. nu erau cele mai frumoase cireşe din lume. am plecat mai departe.
şi, cireaşa de pe tort, între două sate uitate de lume am făcut pană. era ziua în amiaza mare, iar soarele sus pe cer, necruţător. şi, nu, nu aveam roată de rezervă. şi, de bună seamă, nu exista nicio vulcanizare în satele cu pricina. norocul nostru s-a dovedit a fi un anume alex, genul care în urmă cu 5-6 ani vindea valută în faţă la diesel şi care acum cumpără maşini stricate de dincolo, le repară singur şi le vinde mai departe.
acest alex, prieten declarat de-a lui gore, s-a îndurat de noi şi ne-a dus la o vulcanizare din dej. ba chiar l-a trezit din somn pe proprietar şi l-a convins să ne vândă un cauciuc mai ieftin decât de obicei. aşa că, după vreo trei ore, am reparat pana şi am pornit spre cluj. însetaţi, murdari şi nemâncaţi. cum ar veni, o excursie pe cinste. nu v-o recomand.
pentru colegii de la clujeanul: profi era să faceţi un follow-up la materialul cu cireşoaia. dacă tot aţi dat idei la oameni cu festivalul vieţii…
ps. am o dilemă. mi s-a atras ieri atenţia că orice gurmand ştie că supa reîncălzită e mai bună decât cea originală. chimista din mine spune că prin încălzire, supa pierde apă şi devine mai sărată, ceea ce nu e tocmai bine. sau e? nu de alta, dar dacă supa reîncălzită e mai bună ca prima, tot castelul meu de cărţi de joc se năruie şi nimic din ce am crezut nu e valabil. şi iar o iau de la capăt…. 🙂
deci mor de ras (desi imi pare rau pentru voi) 🙂
oricum si eu asa as fi facut daca as fi citit despre festivalul asta (noroc ca nu citesc ziare)
acelasi lucru l-au patit niste prieteni cu festivalul ciocolatei si inghetatei de la iulius mall – s-au dus sambata seara (cu copiii) hotarati sa incerce toate inghetatele posibile
cand au ajuns acolo n-au gasit nimic si au aflat de la tipa de la info ca de fapt festivalul incepuse cu o zi inainte dar pentru ca au fost vanzari f mici nu au mai venit si sambata cei care aveau standuri „ca nu li se merita” 🙂
asta e – daca nu avem destui clujeni carora sa le placa inghetata sau ciocolata (not!)
eu zic ca trebuia sa incerci cu doua ursus.
natty: ar trebui să mă bucur că nu numai noi am muşcat-o, da’ mai tare mă enervez. 😀
muntele: dacă stau să mă gândesc bine, de-aia cred că am spart ălea două ursus. 🙂
opa… stai asa, ca lucrurile se leaga. sau abia de-aici se complica.
recunosti ca ai stat de vorba cu un nenea de la ciresoaia, iar in timp ce el bea golden brau tu erai cu sticla de ursus in fata? recunosti? recunosti, ca n-ai incotro.
pai parca ziceai ca nu e buna. ok, nu era alta mai buna, dar aveau si golden brau, nu? a, nici asta nu-ti place? e mai proasta decat ursus? inseamna ca ursus e mai buna decat golden brau. pai asta inseamna ca ursus e buna, deci te contrazici. pai, mai licurici, si daca e o bere buna, de ce s-o spargi tu pe caldurile astea, a?
e, acuma sa te vad.
NU era ursus!! era gosser de 330 :)))
mdea…
😀 da!
nu te contrazic, da nici te cred. prea era ţapănă teoria mea.
oricum, i m watching you.
(hăhă, asta chiar a fost o glumă buna.)
zău că era gosser!! nu beau ursus niciodată. crede-mă! cum teoria ta se bazează pe o afirmaţie falsă, rezultă că nu e bună şi n-are rost să te cramponezi de ea.
da’, pe de altă parte, recunosc: nu strică să stai cu ochii pe mine. nu se ştie niciodată ce surprize poţi avea 😀
zău că te-am crezut din prima. dar mi-era mie greu să recunosc că am dat’o’n beară cu teoria.
şi până nu mai închizi blogul iar, aici îs. cam 10 ore pe zi.
de fapt, am zis eu bine, i m watching you.
10 ore pe zi!?! da’ tu n-ai casă?? sau o viaţă să o trăieşti?… ,zise ea ducând al naibii de mult dorul redacţiei şi a nopţilor nedormite „ca să iasă ziaru'” :)))
una pentru revista presei dimineaţă, 8 la radio, una, mai pe seară, pentru bloguri, youtube and stuff.
asta în zilele bune. 🙂
şi cu restu de 14 ce faci?
tu când prindeai câte o zi bună, când lucrai la ziar, ce făceai? e, cam acelaşi lucru îl fac şi eu.
De stiam ce mult iti tre’ cirese, te trimiteam la bunicu, in gradina. Are vreo 15 ciresi de aia mari mari, de o suta de ani, si nimeni sa-i culeaga ciresele…
UAU! oare mai au cireşe în ei sau le-or fi cules copiii din sat?
poze or it never happened!
🙂
mai dă şi tu click pe cuvinte din text, precum şughi, şi ai să vezi şi poze 😀
He-he! Festival imbecil, la fel ca multe altele (mai toate) organizate pe picior de cate un primar ignorant si eventual o firma de smecheri. Ar trebui publicata o harta a acestor fiascouri, pt a putea ocoli zonele unde ele sunt in plina desfasurare (ca sa nu pierzi vremea in aglomeratie, ca sa nu te impregnezi cu mirosul de mititei, ca sa nu iti „pierzi” portofelul, ca sa etc. – go figure!). Din aceeasi categorie fac parte tot felul de zilele satului/orasului/comunei, targuri de boi, fete, masini agricole si carte, festivaluri mai mult sau mai putin folclorice si multe altele. Amatorism si prost gust. La un moment dat cineva ar trebui sa ia in mana problema si sa interzica manifestarile care mai degraba fac rau imaginii locului unde se desfasoara decat bine! Eu nu percutez din principiu la advertisingul unor asemenea manifesari, pt ca probabilitatea unei experiente penibile f ridicata. Tu, vad ca esti genul „optimistic”! :/
C.
p.s. surprinzator, ursus si-au mai revenit, probabil a scazut cererea si isi permit sa tina de reteta… btw, ai zis ca imi aduci bere din SK! unde-i??
am adus!! şi te-am şi sunat atunci. de două ori, chiar! dar nu ai ridicat şi nici nu ai sunat înapoi. so, am dat-o mai departe, ingrata de mine…. 🙁
wrong number, maybe!? conteaza insa intentia, asa ca merci beaucoup! da’ ce bere mi-ai adus? si cui ai dat-o? :-)))))
era kelt, la doză, şi am dat-o unui amic de aici, de la agenţie. de fapt, am adus vreo 15 feluri de bere (topwar, kelt, saris etc) şi le-am tot împărţit.
poate am gasit io prea tirziu blogul. sau poate nu. cert e ca stiu ezact cum poti repara senzatia pierduta la ciresoaia. la marginea clujului, de pe strada viile nadasel, se ezista o livada la care habar n-am cum ii zice da inca ii plina de cirese si goala de paznici.
1. te spargi de cite cirese vrei.
2. adrenalina maxima, faza cu paznicii lipsa am luat-o de buna de la bastinasi, da cind esti in virfu ciresului tot nu poti omite posibilitatea sa apara unul.
3. deci?
4. sau desele pasaje de vibrat pe lungimi identice cu muntele te opresc de la a comite supremul gest?
5. de distractice putem lua tot fostul club de lectura, daca la citit nu o venit poate vin la cirese.
oooo, ce veste bună!! negreşit vom merge, doar că de mâine până luni sunt la gărâna şi jumătate din club de asemenea. dar o putem comite marţi, ce zici? crezi că mai găsim cireşe?
iar vibraţiie muntelui nu mă opresc de la nimic. sunt o femeie independentă 😀
in principiu tre sa mai fie. am esperimentat chestia acum o saptamina si mai erau destule, nu s-or strica ele pana marti. oricum, o sa dau un telefon de verificare in zona. marti ramine.
da da-mi un mail de corespondenta ca sa nu-l sun pe grindean dupa numere si alte cele ca asta raspunde greu.
foarte bun principiu. mailul este [email protected]