…uite, asta mi-ar plăcea să existe în cluj: un swing cafe. nu vă gândiţi la prostii. nu mă refer la swinger club, ci la un club unde să poţi asculta şi dansa pe piesele lui benny goodman, django reinhardt, duke ellington, cab calloway (how about that? 🙂 ), artie shaw, louis prima, jelly roll morton (vă amintiţi filmul „legenda lui 1900”?) şi a multor altora. adică muzica anilor ’30 – cei mai frumoşi de până acum, zic eu.
iar clubul ăsta al meu să fie un loc făcut după toate regulile artei: ring de dans imens cu podea din lemn, mese rotunde şi scaune tot din lemn, în stil art deco, aşezate în semicerc pe marginea ringului, chelneri cu şorţuri lungi până la mijlocul pulpei, şi, evident, un band adevărat care să aibă de toate: pian, saxofon, clarinet, trompete, vocal etc. şi, să nu uităm, smoking-uri albe, papion negru şi STIL cât încape.
poate se găseşte careva să pună aşa ceva pe picioare. aş fi un client mai mult decât fidel. 😉
ai purta rochie inflorata si sosete albe in pantofi negri pentru asta?
Ce frumos scrii! Am dat din intimplare peste acest blog si am citit citeva ravashe. Ultima data cind am trecut in Cluj am citit citeva ore intr-o cafenea (afumata, dar cu un pian inauntru si sharm eclectic) aproape de Matyas, Insomnia se numea. Scrisul tau ma face sa ma gindesc la persoanele vazute acolo. Cautasem in acea zi o alta cafenea proletar-universitara de demult, Croco. Dar aia era inchisa, ca o frunza cazuta toamna pe caldarim (singura persoana prin apropiere, in acea simbata geroasa si plina de praf, era un taximetrist cherchelit dirdiind intr-o rabla galbena).
monica: :))) cred că aş face şi asta. nu-i o imagine chiar atât de rea cum pare pe hârtie. dacă ştii cum să le combini, arată chiar ok.
A.: foarte mulţumesc. îmi pierd timpul prin insomnia des, poate de-aia se simt oareşce influenţe. 😉
da-da, foarte proletar-universitara:))))))
@licu
asa cum ar trebui sa te gandesti cum sa deschizi swing-cafe’ul tau, asa mi se pare mie ca ar fi loc de un spatziu de inchiriat pentru CHEFURI!
Deci eu as vrea sa gestionez o retzea de sali (plasate strategic, central dar fara vecini crizati) in care sa se ogranizeze chefuri (tematice sau ghiveci) in sensu de CHEF.
Ca in lume se pierde institutzia chefului mai ales in tarile civilizate, oamenii sa tem de pagube si drogatzi etc. Dar e pacat ca nu semai fac CHEFURI!
si ar fi fain sa mai existe, nu party in cluburi si alte cele… chef de chef… cum s-o mai petrecut la Planwerk de ex..
Si mie mi-ar placea o cafenea swing!
Licurici, mergem la Berlin?
http://www.expres.ro/article.php?artid=338252
HA! ca să vezi coincidenţă! dacă mai lucram la evz puteai spune că ne-am înţeles, da’ aşa poţi spune că m-au copiat :))
şi evident că mergem!!! o luăm şi pe raluca şi pe cine mai are chef. numai să se mai încălzească un pic timpul să nu călătorim cu o mie de bagaje. de-abia aştept!!
de altfel, înainte de ww2 în berlin şi hamburg exista o mişcare swing puternică. se numea swingjugend şi era formată mai ales din tineri de 15-20 de ani. naziştii au avut grijă să-i înroleze în hitlerjugend sau să-i ducă în lagăre de muncă pe cei care nu puşcau nicicum cu nazismul. mă bucur că acum au reînviat-o!
leti: o să reapară şi chefurile precum swing-ul.
io cre’ ca daca apare swingu apare si razboiu, ceea ce e si mai probabil.. is faorte pesimista in ceea ce priveste viitoru planetei:D
da nu dpdv green, ci al politicii-economiei…
zi-mi ca nu am dreptate ca sa ma linistesc…
Oricum, si daca ar fi vorba de razboi, prefer sa MOR IN DEZERTARE… nu o sa lucrez niciodata la fabrici de gloantze si nici nu o sa fiu infirmiera:D
o sa ascund niste batrani in ceva bunkare si o sa imi iau talpashitza….
pai stiu de swing jugend, numai ce am vazut( acu doua seri) la tv swing kids! (uff, nu-mi citesti blogul;)
deci: SWING HEIL!
leti: NU ai dreptate! te-ai liniştit?
monica: a fost swing kids recent la tv? incredibil ce de coincidenţe :))) eu ascultam django zilele trecute şi aşa m-a apucat dorul de cluburi de swing.
şi îţi citesc blogu’!!! da’ nu zilnic că nu am vreme. :((
da a fost filmul la tvr 1, foarte frumos si trist (filmul)da si eu sunt pentru swing cafe-ul tau, dar daca ii imbraci frumos pe chelneri ar trebui sa ceri si din partea consumatorilor o tinuta obligatorie chiar a anilor 30 chiar ar fi tare.
Leti are dreptate! 🙂
angela: păi, va fi ca în berlin. se vor deschide magazine cu haine de epocă ca să poţi să te potriveşti peisajului 😉
ana: cum adică are drepate? şi tu crezi că swing-ul aduce război??? com’on
Are dreptate in privinta viitorului sumbru; swingu’ n-ar fi decat un refugiu binefacator 🙂
şi io vreeeeeeeeeeeeauuuuuuuu!
dar nu jazz cafe din ăla cum e pe bariţiu.
vreau un obsession nou, unul mai apropae de mine, adică la mine sub bloc.
Ce potzi shti despre viitor?
E greu daca vezi totul a posteriori, asha totul pare colorat in maro-Adolf. Dar in anii’30 nu era asha clar, si cum e adesea in istorie, nici luarea puterii de catre Adolf nu era inevitabila.
Mai aproape de timpurile noastre, cine shtie cum ar fi putut fi in Romania daca Vadim cishtiga in 2000. Am vedea atunci totul ca semne premonitorii ale unor dementzi cu chef de impushcat in ceafa pe stadioane. Asha insa, porcii friptzi in fatza blocului si carutzele fara lampa de pe shoselele prafuite se arata doar ca lucruri-in-sine, in toata splendoarea lor feudala. Nu ca semne premonitorii.
pana sa fie viitoru, rozaceu x sumbru, cel mai bine ar fi sa ne meritam un prezant ct mai bun…
apropo de viitor, cunosteam un preot foarte bun, prieten de familie si mentorul parintilor mei. el era un tip f luminat si avea o nevasta buna dar prin temperament prapastioasa. si cand pesimismul se intalneste cu credinta, se pot naste idei filo-apocaliptice. adica doamna tot se macina si se lamenta ce rau o sa fie la sfarsitul lumii pe care era sigura ca il apuca. si parintele i-o tot intorcea zicand „sfarsitul lumii nu stiu daca il apucam, da sfarsitu nostru personal sigur, si pentru asta trebuie sa fim pregatiti.”
in treacat fie spus, e haios cum majoritatea oamenilor au impresia ca vor fi martori directi la evenimente catastrofice, desi apocalipsa nu inseamna neaparat aia::::
dpdv crestin eshtologic, sfarsitul o inceput deja iar cartea apocalipsei e o prezentare in racursi, pe deasupra si metaforica. desigur, e o parere mai personala:°)))