Blogul Licuricei

…de la celebrul moment în care aveam de ales între iliescu şi vadim, nu m-am mai dus la vot. nici atunci nu am fost pentru că nu puteam pune ştampila pe niciunul dintre ei. m-am dus în schimb astăzi, deşi ieri, pe vremea asta, eram absolut convinsă că nu voi vota. de regulă, votez cu liberalii, dar cei doi din colegiul meu nu îmi ziceau nimic. de sebastian moga nu am auzit până acum, iar aurel neţin nu mi-a mers la suflet. aşa că, lucrurile erau clare: voi sta şi acum acasă.

asta până când muntele mi-a dat link-ul cu varujan pambuccian. m-am apucat să citesc şi mi-am dat seama că omul ăsta e chiar ok. în plus, aveam dintotdeauna o simpatie aparte pentru armeni, dat fiind că ai mei se trag din orăşelul în care a existat prima şi cea mai închegată comunitate armenească din transilvania.

cum pe pagina lui de campanie scria că are nevoie de 7.000 de voturi şi sunt doar 1.800 de armeni în românia, am început să mă gândesc tot mai mult la posibilitatea de a-l vota. nu era în colegiul meu, evident, dar fiind minoritate poate fi votat de oricine, din orice parte a româniei.

spre seară am mai citit două posturi care m-au mobilizat. primul a fost al lui mihnea. scris cumva romantic şi paşoptist, textul m-a emoţionat. iar când am văzut din comentarii că generaţia aşteptată (cei de 25 de ani, cum ar veni) se trage pe cur şi spune că nu merge la vot, m-am răzvrătit în mine. la 25 de ani eram mult mai vie decât ei.

după care am dat de postul lui bucurenci. nu îmi place mie personajul în mod deosebit, dar ce a scris acolo a fost de bun simţ. şi m-a convins definitiv că merită, de data asta, să mă duc să votez. aşa se face că, la 10.30, imi dădeam buletinul la secţia de votare. am privit lista străzii mele şi am zâmbit. doar trei oameni votaseră până atunci, iar unul dintre ei era maică-mea.

mă uimeşte de fiecare dată femeia asta. împlineşte 80 de ani la vară, dar este la fel de în formă ca la 60. şi nu-şi lasă principiile deoparte orice ar fi. este apropiată sufleteşte de ţărănişti, iar dacă nu-i găseşte pe listă, automat se orientează spre liberali. mi-a şi zis aseară foarte serioasă: ”dacă mergi la vot, sper că votezi cu dreapta”. ”da, mamă, cu dreapta”, am zis convinsă, de fapt, că asta voi face.

doar că, odată ajunsă în cabina de vot, lucrurile nu au stat chiar aşa. după ce am votat pambuccian la deputaţi, buletinul cu senatorii m-a blocat. dacă mergeam pe partid, puneam ştampila pe neţin. dar nicicum nu am putut face asta pentru că nu mi-a plăcut de el. l-am prins vreo 10 min la ultimul interviu în redacţie şi nu mi-a zis nimic-nimicuţa.

aşa că nu am luat în considerare sigla şi am pus ştampila pe om: ioan bolovan. îl ştiu de câţiva ani, stă prin vecinătatea mea, e de bun simţ şi chiar crede în ce face. da, e de stânga şi nu îmi vine să cred că am votat stânga. maică-mea o să fie extrem de dezamăgită de mine când îi voi spune. şi nici eu nu sunt prea mândră. dar ce pot face? nu am vrut să anulez buletinul şi chiar cred că, spre deosebire de restul de pe listă, bolovan e un tip ok.

şi, uite-aşa, m-a făcut pe mine uninominalul să trec, pentru o zi, de partea cealaltă. o fi bine, o fi rău?

later update: YES! varujan pambuccian a intrat în parlament. cum ar veni, nu mi-am irosit votul. foarte tare mă bucur. 🙂