…una dintre cele mai amuzante relaţii pe care am avut-o a fost cea cu cel de-al optulea bărbat. habar nu am cum a ieşit aşa. poate şi pentru că era ca o permanentă vacanţă pentru mine, el locuind iniţial în olanda şi, mai apoi, în belgia, iar eu pendulând între cluj şi reşedinţele respective. sau poate pentru că era un tip cu simţul umorului şi care se supăra greu pe viaţă şi şi mai greu pe mine.
cert e că ne distram bine împreună. acum m-am mai potolit sau, mai bine spus, blazat, dar pe atunci îmi plăcea să pun la cale mici surprize şi nu mă dădeam în lături de la aproape nimic. aşa se face că, odată, după ce se mutase în leuven, l-am anunţat că îi trimit un cadou pentru noua casă printr-un prieten de-al lui care locuia tot în leuven şi care tocmai se întorsese din cluj.
darul urma să îi parvină mai spre seară, pentru că radu, prietenul cu pricina, nu avea când altcândva să-l ducă. în plus, al optulea bărbat trebuia să ajute la cărat pentru că era o cutie mare şi greuţă. zis şi făcut. cutia a fost adusă la destinaţie, al optulea bărbat s-a opintit să o ridice, să o bage în lift, să o aducă până în apartamentul cu pricina, dar nu s-a grăbit să o deschidă. avea chef de poveşti cu prietenu-so.
norocul meu a fost că radu îl tot zorea şi a deschis-o în timp util. altfel aş fi dat naibii ortu’ popii acolo. pentru că eram inside şi nu prea puteam respira ca lumea în cutia aia lipită foarte bine cu scotch. dar chit că nu am ieşit atât de spectaculos precum aş fi vrut (şi acum mă întreb cum naiba ies fetele ălea aşa de zâmbitoare din torturi?!), surpriza a meritat efortul.
mai ales că, apoi, am avut parte de cea mai înfocată partidă de amor din toate de până atunci. pentru a vă putea închipui partea asta trebuie să vă spun că al optulea bărbat nu se mutase de multă vreme în locul cu pricina şi apartamentul era în curs de amenajare. tot ce exista în el (în afara bucătăriei utilate) era o masă superbă de lemn pe care o cumpărasem împreună dintr-un magazin de mobilă asiatică, nişte scaune puţin cam joase pentru masa cu pricina, multe flori şi o saltea imensă în dormitor.
cam gol, e drept, dar eram romantici (mai mult el, decât eu) aşa că am pus pe lângă saltea o carafă cu vreo 40 de lalele portocalii şi multe lumânări aprinse. şi ne-am iubit cu foc. la propriu. pentru că la un moment dat, tot zvârcolindu-ne noi pe acolo, chestia care trebuia să ne acopere pe noi a ajuns pe lumânări şi a luat foc. până ne-am dat seama de ce se întâmplă, arsese aproape jumătate, suficient cât să o aruncăm la gunoi. salteaua a fost salvată cu apa din carafă.
iar asta ca să vedeţi ce înţeleg eu prin „hot sex” :)))
multi din noi cautam femeia care iese din cutie,fff frumos;acuma ai doar grija sa nu ramaii inchisa in cutia ta,ar fi pacat…
nu rămân, nu rămân. sunt chiar expusă, după cum se vede :)))
si din nou grija cat expui ca se pierde mult asa,ar zice al optulea barbat.dar raman aplauzele furtunoase de la noi astialalti
şi nu numai al optulea ar zice, probabil. 😉
dar vreau să cred că mă menţin în limitele bunului simţ când vine vorba de expus. sau nu? 🙂
eu zic ca nu exista limite aici.tu decizi cat pierzi si cat castigi.e f frumoasa povestea,gestul in sine,faptul ca am vz ca EXISTA…dar nu as vrea sa fiu in loc la al optulea,poate era doar povestea lui.numai bine!
nu ai cum pierde în cazuri de-astea. nu ai ce, practic. pe cel despre care ai scris nu îl pierzi pentru că îl cunoşti şi te cunoaşte şi te acceptă şi te-a acceptat deja, cu bune şi cu rele. dacă se supără înseamnă că nu e omul pe care îl credeai că e, aşa că nu e nicio pierdere pe viitor. amintirile oricum îţi rămân.
dacă te gândeşti că aşa poţi rata potenţiali admiratori care se tem că vor ajunge, la un moment dat, pagină de blog – iar nicio pierdere. oricum nu ai fi făcut casă bună cu oameni care nu te înţeleg şi nu văd lumea (şi) prin ochii tăi.
şi, la urma urmei, dacă lumea când se apucă de scris ar gândi în termeni de pierdut sau câştigat, nu am mai avea parte de memorii, romane autobiografice şi alte cele. (iar când spun asta nu mă aşez la un loc cu greii lumii literare ca scriitură – îmi cunosc totuşi vârful nasului – 🙂 , ci mă refer strict la partea ”tehnică” a demersului meu literar, ca să spun aşa).
ca să nu mai spun că nu era numai povestea lui. şi că, de fapt, eu i-am dat lui povestea asta pentru că eu am fost cu surpriza :))))
mare gresala o polemica aici in mediu virtual,pt o putoare ca mine care considera de la 3randuri in sus,mare osteneala.scuze dar nu pot sa rasp la atataaaa.ideea era simpla,sant lucruri,fapte,senzatii traite care odata expuse si chiar face to face,le ucizi,le scobori,le anulezi.poate nu era cazul,poate am luat-o eu un pic pe aratura,poate nu intelegi ori mai rau,nu simti.si e chiar aiurea(exceptand faptul ca blogurile is aiureli)ca fiind cu cineva sa te apuci sa scrii despre dansul,dupa mine e un motiv serios pt o ruptura,nu as vrea sa inteleg asa ceva-sa ma vad pe mine insumi prin ochii ei cum ma scarpin dimineata la cur.da,tu ai facut surpriza,dar ai facuto pt el,nu ca sa o imparti.in fine,devin virulent,scuze si decat sati pierzi vremea aici,mai bine mai scrie cateva pagini la cartea aia.succes!
”cartea aia” dacă aş scrie-o vreodată, ar fi probabil tot în stilul ăsta, tot despre mine sau trecutul meu, deci tot minimalizarea sentimentelor prin expunere şi, ca urmare, tot pierdere de vreme din punctul tău de vedere 🙂
de acord 100% cu spune
in plus nu e mare lucru, daca asta e „hot sex” ar fi vai de noi. deci as scrie cartea pe alte teme. raman la ideea de dincolo dar nu o mai repet.
brrr,tare rece,dupa ceva asa hot…asa faci pasul ala mic,in cartea aia,cand sari un picutz dincolo de expunerea ta si a trecutului tau si descoperi creativitatea momentului,cand vezi ca poti inventa fara sa expui,cand poti creea cu senzatia vie a unui pat in flacari,cand prind viata personaje care nu te expun ci doar te explica mai mult decat o expunere..etc si etc.astept cu nerabdare cartea ca se poate
bun. să le luăm pe rând.
1. sunteţi amândoi foarte viteji în făcut observaţii şi dat sfaturi ascunzându-vă după un emoticon, un pseudonim şi câteva adrese false de mail. asta spune multe şi nicidecum în favoarea voastră.
2. muntelemaimare: ţie îţi lipseşte complet simţul umorului. or cu oameni ca tine mie, una, mi-e greu să comunic. la revedere.
3. emoticon zâmbăreţ: parcă nu erai genul polemicilor virtuale. te-ai răzgândit? oricum, eu zic să nu stai să aştepţi cartea aia, ci să te bucuri pe cât poţi de ce vei citi aici. poate că, în timp, vei pricepe că dacă expun nişte sentimente nu le minimalizez deloc, ci din contră le scot din cotloane aproape uitate, le şterg de praf, le retrăiesc cu drag şi le reaşez apoi la loc, curate şi luminoase. ceea ce nu e chiar atât de rău. părerea mea.
bed „on” fire se zice in ingliş 🙂
true 🙂
Mie mi-a placut povestea.
A.lef: that’s the spirit! 🙂
discutiile de aici imi aduc aminte de o prietena care a vrut sa-i faca un cadou iubitului ei, si a pozat nud. iar ala cand s-a trezit cu pozele a facut un atac. de personalitate, evident. si s-a carat. spre norocul ei, as spune eu, pentru ca a scapat la timp de el, dar s-a ales cu niste poze foarte faine. si cu ceva mai mult sictir fata de barbati.
hai sa-ti zic si eu ceva
1. de unde stii ca sunt „viteaz” si nu „viteaza”. vezi ca habar n-ai de nimic
2. s-ar putea ca tu sa traiesti in cutia ta si sa nu mai stii ce e umor si ce nu e, uneori deplasat
in rest la buna revedere sa fie desi sunt si eram deja de multa vreme dezamagita. lasa ca ai destui sa te copleseasca cu „vai de mine ce desteapta, ce dulce, ce bine scrii”. traiesti la epiderma vietii draga mea cum bine spunea un amic comun
femeile fara umor sunt precum blogurile fara cititori. adica inutile.
muntelemaimare: ana are mere. evident că habar nu am cine eşti dacă te ascunzi după un pseudonim. din partea mea, poţi fi şi hermafrodit, tot atâta. te-am considerat bărbat pentru că ai folosit un pseudonim masculin. ai putea fi, de fapt, onorată că am crezut că eşti bărbat. :))
pe de altă parte, eşti extrem de agresivă aiurea. ai căutat mai mult să mă jigneşti, nu să mă critici. fă diferenţa dintre aceste două noţiuni şi mai discutăm. iar dacă eşti dezamăgită şi nu îţi place pe aici, nu sta. simplu. 🙂
muntele: uite aşa se separă grâul de neghină . cu nişte poze nud. nu-i un experiment rău. trebuie testat :))
si cam care ar fi „pseudonimul feminin” de la „muntelemaimare”, poate ne spui. cam vai de noi, cam vai de noi draga mea. intr-un singur loc ai dreptate, nu mai revin.
muntele lui venus,evident! 🙂
na, că mi-a luat-o adevăratul munte înainte :)) oare ai gustat gluma asta?
ps: ideea era că puteai folosi un pseudonim feminin, nu varianta feminină a munteluimaimare. pricepi diferenţa? I hope.
şi, te rog, nu mai fi atât de înverşunată. faci riduri. dacă ai ceva personal de lămurit cu mine, scrie-mi un mail. nu cred că ţi-e greu să-mi găseşti adresa. 🙂
pai da, muntele se prinsese de la inceput. pentru el numai pupici. tie ti-a trebuit o gramada draga de tine. stai linistita ca nu sunt inversunata. dezamagita, surprinsa ca in continuare te crezi mai mult decat esti. dar inversunata nu.
bine. cum zici tu. 🙂
Muntelemaimare:
That is sooooooooo lame!
nu stiu care din voi e mai patetica. doar ma cunosc si cu anutza draga de ea. care face pe americana. as pastra partea aia cu ooooooooooooo
corect. în noaptea asta toţi vom sparge multe ooooooooooooo. şi nu numai.
am vazut si eu odata doua matracuce iesind dintr-un tort, aratau lamentabil, le atirna frisca de diverse ornamente din (semi)vestimentatie. una era laura andresan si alta o alta… blonda, sa zicem asa. aratau asa rau cum isi scoteau cu greu picioarele din tortul pus pe tocuri, incit mi s-a facut mila de ele. la una ii iesise o tita din „rochie”… jalnic si umilitor.
iar tortul era la petrecerea unui actor de culoare care si-a tinut ziua de nastere in crystal glam club, acum vreo 4 ani.
sint convinsa ca nu te-ai simtit umilita, totusi… sa faci asta ca surpriza pentru EL e una, sa o faci pentru bani e naspa…
dintr-un tort cu siguranţă nu aş ieşi. de fapt, nu cred că aş mai repeta experienţa pentru nimeni. o dată a fost suficient 🙂
Acum imi pica fisa ca stiam de faza cu patul in flacari, dar n-am stiut niciodata de surpriza cu cutia 🙂
Hei! lasati prostiile de-o parte ! (chit ca ma distrai cetindu-le, iesit din post fiind:)
Hristos a inviat! Dumnezeu a iesit din cutie, Doamne iarta-ma! ‘Napoi la Steinhardt!
..muntelemaimare … 🙂 unele fise pica mai greu:)
fumi: Adevărat a Înviat! da’ oare cum se face că toţi ortodocşii te trimit la steinhardt de Paşte? tare mândri sunteţi de el. ia zi-mi, dacă nu era evreu era la fel de valoros? :)))
ana: ca să vezi că mai am şi eu ”secrete”. nici chiar mie nu-mi vine să cred:D