…astăzi e ziua aia în care mă simt ratată. pe toate planurile. „adică te simţi bărbat”, mi-a replicat un amic. nici măcar n-am zâmbit, atât de ratată mă simt. e ca şi cum am pierdut peste 30 de ani de-a lela pe pământul ăsta.
dacă bate doamna cu coasa azi la uşă şi mă pune să trag linie înainte de a mă lua cu ea, rezultatul va fi un zero absolut. n-am făcut nimic, da’ nimic remarcabil. nici măcar nu ştiu dacă am plantat vreun pom vreodată (probabil că nu, dacă nu-mi amintesc), darămite altceva. să le luăm în ordine alfabetică.
carieră – n-am. am job, de bună samă, da’ nu carieră. nu m-am prea înghesuit la aşa ceva. după cum spuneam mai demult, m-am eschivat de la a pleca la bucureşti unde existau oareşce şanse de evoluţie, iar pe plan local nu am făcut cine ştie ce mare brânză.
casă – n-am. voi avea doar când vor muri ai mei, ceea ce nu vreau să se întâmple prea curând, aşa că n-am. locuiesc în continuare cu ei şi nu m-am agitat să iau credite de la bănci pentru a-mi face mansarda deoarece mi-am tot adus aminte de vorba lui bunico-meu care spunea că „în avocaţi şi în bănci să nu te încrezi niciodată”. ca urmare, nu m-am „încrezut”.
copii – n-am. nu s-a întâmplat să fie şi nici nu m-am agitat prea tare să fie. am eu un pitic cu starea de graviditate, nu mi-e pe plac, iar de înfiat copii nu am înfiat pentru că nu mă simt chiar atât de responsabilă încât să pot să-i cresc.
iubit – n-am. sunt o maestră în a-mi rata relaţiile şi, de fapt, am şi uitat cum e să ai una. iar dacă mi s-ar ivi ocazia acum, cu siguranţă mi-aş da cu stângu-n dreptu’ şi aş ieşi tot în pierdere. bună atitudine, nu? de-asta îmi ies lucrurile atât de bine, de altfel, că mai tot timpu’ gândesc pozitiv.
lista se încheie aici pentru că nu ai ce altceva să iei în calcul atunci când tragi linie. mă rog, prietenii îi mai poţi adăuga pe listă (asta e cam tot ce am, de altfel), dar maxim cât pot trage ei la cântar? cu atât mai mult cu cât, până nu treci printr-o situaţie limită care să-i cearnă, nu poţi ştii exact care ţi-s, de fapt, prietenii adevăraţi. or de astfel de situaţii limită n-am avut parte, să bat în lemn. sau să nu bat în lemn? 🙂
noah, bun. avem o situaţie, cum o rezolvăm? păi, în primul rând scriem un post pe blog, ca metodă terapeutică. un fel de lamentare, confruntare şi acceptare a realităţii. ceea ce tocmai am făcut. apoi suni o prietenă cu care să ieşi pe o terasă şi să bei o bere sau ce-o fi, în speranţa că ziua de azi trece cât mai repede şi că mâine de trezeşti cu soarele în ochi şi te vei simţi ceva mai mult decât o ratată.
sau mai poţi să îţi pui următoarele întrebări la care trebuie să răspunzi cât se poate de sincer:
îţi pare rău că nu ai carieră? – nu ştiu. uneori da, de cele mai multe ori nu.
regreţi că nu ai casa ta? – un picuţ, dar e tare comod aşa cum e acum.
îţi doreşti copii? – nu neapărat. depinde cu cine i-aş face.
ai chef de iubit? – uneori da. alteori nu.
şi, uite-aşa, ai rezolvat şi problema ratării. de ce să te simţi o ratată când, practic, totul e exact aşa cum îţi doreşti? :))))))
incearca totusi sa zambesti 🙂
păi, cred că o să o fac. că altceva mai bun…. 😀
La pian cintzi? Daca da, asta-i perfect. Lasa degetele sa te duca unde vor ele, fara partitura – si uitzi de orice si oricine. E ca un drog, insa fara mahmureala.
Lucian Blaga
–––––––––––
Epilog
Îngenunchez în vânt. Mâne oasele
au sa-mi cada de pe cruce.
Înapoi nici un drum nu mai duce.
Îngenunchez în vânt:
lânga steaua cea mai trista.
la pian am încercat să învăţ să cânt acum un an. şi mă descurcam cât de cât, dar nu am mai atins clapele între timp. poate e vremea să o iau de la capăt.
şi, apropo de blaga, unele drumuri duc totuşi înapoi… 🙂
Hei, ce-i cu atitudinea asta? Nu te uita ca ploua afara, maine va fi soare. Promit.
Daca toti am fi asa de pesimisti………..
Asa ca, ZAMBESTE!!!!
🙂 gata. am zâmbit.
şi, oricum, nu mă va ţine mult atitudinea asta neagră. doar sunt schimbătoare ca orice Geamăn adevărat :))))
mai degrabă ‘r’ de la rară 😉
Cum ziceai, esti geamanul perfect 🙂
Nu iti imaginezi, sper, ca cineva le are pe toate alea de mai sus, exact cum si le-a dorit. Cariera, de cele mai multe ori, inseamna 70 de ore de munca/pe saptamana, cu sacrificarea altor parti (familie, prieteni etc). Casa, copii, relatie inesamna foarte multa munca si ele. E drept ca si satisfactiile sunt pe masura.
Asa ca problema e cam asa: esti dispusa sa faci atatea eforturi pt toate astea sau preferi mai lejer si mai comod?
Si aici, ar fi momentul sa-ti amintesti de ce zicea Fumi, cu epiderma si cu viata… 🙂 – chestie cu care pareai destul de impacata in urma cu ceva vreme.
A.N.O’Nimous: da, mai rar aşa ratată :)))
ana: nu ştiu pentru ce sunt dispusă. cert e că atunci am avut o zi proastă şi ăsta era feelingu’. oricum, trăitul la epiderma vieţii nu înseamnă să nu ai măcar o casă a ta şi, eventual, un iubit. 🙂
noah, dar acum că lumea mi-a mângâiat piticii (lucru pentru care sunt recunoscătoare), feelingu’ naşpa a trecut. 🙂 vezi, (şi) la asta e foarte bun un blog. ai parte pe el de un fel de pseudo-terapie de grup. 🙂
bun, acu ca piticii fac hora bucuriei, sa nu uiti sa si scrii,totusi,zic. eu.
am înţeles, să trăiţi! 🙂
opaaaa, deci, din atata jazz, unora le place clandestino. asa, hai, fa-ma sa-mi para rau in fiecare zi de ce-am zis eu prima oara cand am venit aici.
stiu ca poti.
…şi unde mai pui că unora le plac şi chitările fender. categoric este un loc plin de surprize acest blog. în locul tău aş fi foooarte precaut :)))
A fi ratat nu cred ca inseamna sa-ti lipseasca ce zici ca-ti lipseste tie (deocamdata!!!), ci sa traiesti fara sa intelegi sensul vietii si apoi sa incerci sa-L urmezi. Mi se pare ca tu Il cauti, dar ca sa-L gasesti trebuie sa pleci de la ipoteza ca El exista si, apoi, sa fii deschisa sa-L recunosti si sa-L urmezi daca L-ai gasit. Si atunci in fata ti se deschide o perspectiva nebanuita. Succes!!!
dar cine poate spune că înţelege sensul vieţii?
foarte mulţumesc pentru gând, deşi mie mi-e imposibil să plec de la ipoteza că El există.
nu te supara daca iti spun ca eu cred ca esti inca virgina, dupa cum scrii si gandesti
păcatul meu să fie :))
şi nu am de ce să mă supăr. e loc pentru toţi sub soare, nu? partea amuzantă e că, nu demult, tot pe blog şi tot pe baza aceloraşi criterii, unul mă făcea târfă. hotărâţi-vă, oameni buni! 😀
adevarul e ca poti fi si tarfa si virgina in acelasi timp
deci n-as mai face pe desteapta cand nu pot, sa ma ierti ca iti pun in fata acest adevar. nu intuiesti de unde, dar eu te stiu foarte bine
mă tem că nu mă ştii prea bine dacă afirmi că fac pe deşteapta. şi nici nu înţeleg de ce îţi ceri atâtea scuze dacă şi aşa vrei să mă jigneşti (e evident că asta încerci). descarcă-te şi treci mai departe. 🙂
Draga domnisoara,
cauta-ti entuziasmul. cauta lucrurile pe care le faci cu entuziasm. fa-le!
e la fel de simplu precum e sa scrii un articol pe blog.
foarte mulţumesc de îndemn. cred că mi-am regăsit entuziasmul între timp. 🙂 da’ poate şi pentru că sunt în vacanţă :))))