în căutarea rădăcinilor

…bunul meu prieten puşu este un iubitor înfocat al ţării haţegului. atât de pătimaş se dovedeşte a fi încât a completat pe wikipedia o pagină cu informaţii despre această “privelişte de poesie a pământului românesc” (am citat din ovid densuşianu). fotografiile de pe pagina cu pricina le-a făcut tot el, anul trecut, într-o vacanţă de unul singur prin locurile cu pricina.

mai mult de atât, puşu (care, trebuie spus, pe linie maternă este nobil român cu rang de cavaler, neamul lui fiind înnobilat pe la 1609 de gabriel bathory), e fascinat şi de acea ştiinţă numită genealogie. aşa se face că îşi cunoaşte foarte bine rădăcinile, ba are chiar şi o copie după diploma de înnobilare a străbunului său, şerban de la cerneşti, şi pe care o ţine la loc de cinste.

deşi ştiam chestiile astea de mai demult, aseară m-a lovit invidia. şi nu pentru că e el nobil, ci pentru că îl ascultam cum povesteşte despre trecut şi strămoşi şi mi-am dat seama că eu habar nu am din cine mă trag. nu-mi cunosc defel rădăcinile. în afara faptului că ştiu cine îmi sunt bunicii, mai adânc de atât nu am mers cu căutările.

aşa că, azi-dimineaţă mi-am stabilit un nou ţel: vreau să aflu de unde mă trag. tot ce ştiu în acest moment e că bunicii au trăit în zona transilvaniei saxone, într-un mic orăşel situat pe târnava mare şi care pe vremuri era plasă de judeţ.

locul cu pricina avea liceu (un foarte bun liceu, de altfel, pe nume “timotei cipariu”, unde au învăţat tot felul de personalităţi transilvănene), tribunal, închisoare şi, la un moment dat, a avut şi sere de flori şi legume. acum a decăzut total şi ţi se rupe sufletul când îl vizitezi. nici măcar canalizare nu are.

ştiu că pe vremuri, orăşelul ăsta se numea ibaşfalău sau eppershdorf în dialect săsesc (oraşul elisabetei). în timp, nu ştiu prin ce mijloace, a ajuns dumbrăveni. şi mai ştiu că, pe la 1700, aici exista o puternică şi înfloritoare comunitate armeană care a ridicat o biserică minunată în centrul localităţii.

biserica există şi azi, chit că nu mai are un turn, dar armenii au cam dispărut. mai sunt maxim 20 de familii. se spune, de asemenea, că în colegiul armenesc din roma există o monografie despre dumbrăveni scrisă în limba armenească. n-am verificat încă.

altceva însă nu ştiu nici despre dumbrăveni şi nici despre rădăcinile mele. cine ştie de pe unde vin. auzisem la un moment dat de la mişu, un văr de-al meu din partea lui tata, că avem niscaiva rădăcini italiene, de prin localitatea laurentium. cică de-acolo ne-ar veni numele laurenţiu. habar nu am dacă e adevărat, dar am să încep să mă interesez. oi vedea peste ce o să dau…

16 thoughts on “în căutarea rădăcinilor

  1. cam asa sunt eu cu numele meu, muntele, care nu e deloc un nume de scena. ce ma intriga cel mai mult e ca bunicii mei nu erau deloc niste oameni inalti. de la o varsta icolo chiar aveam probleme cu usa de la bucataria de vara si care devenise suspect de mica.
    eu sunt singurul care a intrecut masura, pe care o pun mereu pe seama celor 6 luni in care-sanchi- am facut handbal.

  2. Haaa, chiar că arăţi a mix de armeancă cu italiancă. Armencele sunt toate fascinant de frumoase, eu una n-am văzut una să nu fie faină, şi săptămânile trecute am avut prilejul să întâlnesc o droaie…

  3. Haaa, chiar că ai şi trăsături armeneşti, şi italiene. Armencele-s toate fascinant de frumoase, eu nu am văzut până acum una să nu fie faină, şi am avut prilejul să întâlnesc o droaie săptămânile trecute…

  4. da, da, da!!! iata o mostra de fastaceala masculina.
    licurici, iti dai seama ce vartej e in sufletul omului. sa nu-l certi. 🙂

  5. :)) bănuiesc că lumea înţelege că hector/eliza a avut ceva probleme cu netu’ de a repetat commentu’…

    şi nu de grăbi să faci conexiuni între prima ei propoziţie şi următoarea. trăsături armeneşti oi avea, dar până la “fascinant de frumoasă” mai este… :)))

  6. cică io am avut o stră-străbunică bulgăroaică, ceea ce ar explica oarecum ceafa mea 🙂
    şi mai am un străbunic care se pare c-a incendiat un conac pe la 1907, pe care motiv a trebuit să-şi schimbe numele şi să se-ascundă.

  7. ametitule,
    strabunicul ala al tau, la 1907, dupa ce o incendiat conacul o pus bazele echipei de fotbal cfr cluj. abia dupa aia s-o ascuns, de rusine.

  8. Howard Stern, intrebat cindva de un ziarist mieros daca se trage din bancheri sau rabini faimoshi, a raspuns ca se trage dintr-o nobila linie de gunoieri si (cei mai rasaritzi) inspectori de canalizare.

  9. ameţitul: aspru străbunic. şi flămând :)))

    zoo: las’ că nici ăia care au înfiinţat U nu cred că stau mai bine cu ruşinea. 😛

    a.lef: bine-i şi dacă-s gunoieri ai mei, numa’ să o ştiu şi eu 🙂

Leave a Reply to licurici Cancel reply

Your email address will not be published.