…am avut o perioadă în care, în fiecare luni, cumpăram cărţile de la cotidianul în speranţa că ajung şi să le citesc. nu ştiu dacă am dus până la capăt 10% dintre ele. ori de cîte ori începeam una, dădeam în vreo libărie de o alta care mi se părea mult mai luminoasă decât alegerile fetei de la cotidianul. care, de altel, e o profesionistă în domeniu, din câte am înţeles de la mihnea. şi nu mă îndoiesc că e aşa. doar că mie, alegerile ei mi se par prea… gri. sau prea elevate, sofisticate, intelectualizate, dacă vreţi. nu cred că fac parte din ”acea” categorie de cititori. dar am perseverat în acţiunea mea şi am ajuns să cumpăr circa 50 de volume. le-am aşezat frumos în bibliotecă, după culori (am fixul ăsta de când eram mică şi îmi cumpăram cărţi din colecţia ”biblioteca pentru toţi” care erau la fel de colorate. pe ălea le-am citit. da’ asta cu aranjatul sună a comportament obsesiv-compulsiv, nu? 😀 ). designul lui tavi m-a ajutat în ordonarea mea, pentru că trebuie să recunosc un lucru: au coperţi de excepţie. mai ales cele vechi. ăstea noi, cu banda neagră peste tot, nu mă mai încântă aşa mult. no offense, tavi. 🙂 dar, după cum spuneam, la un moment dat m-am oprit. până săptămâna asta când am decis să cumpăr ultima apariţie, ”despre dragoste şi alte întâmplări”. aveam chef de citit altceva şi eram curioasă ce bucăţi au introdus în volum. ce pot spune? inedite alegeri, ca de obicei. m-am apucat să citesc cele trei ”cuvinte introductive” ale lui ioan t.morar, cristian teodorescu şi costi rogozanu. ultimul nu-mi place deloc. şi nu cred că o să-mi placă vreodată. singurul text scris de rogozanu care mi-a plăcut a fost un editorial în care îl susţinea pe zidane la faza cu materazzi. şi asta pentru că eu am aprobat reacţia lui zizou. 🙂 altfel, rogozanu e de plict, pentru mine. revenind. după ce am citit introducerile, prima poveste care m-a atras a fost ”fiica lui rappaccini” de hawthorne. apoi am închis cartea, am pus-o deoparte şi am început să cuget la o chestie. din multele cărţi de dragoste pe care le-am citit care sunt, până acum, preferatele mele? pe care le-aş citi iar şi iar fără să mă plictisesc şi, mai mult, aş şi îndrăzni să le recomand celorlalţi? ei bine, alegerile mele nu cred că vor intra vreodată în vreun top de înaltă clasă, dar poate că merită să aruncaţi un ochi peste. să le luăm pe rând, cu precizarea că nu ştiu foarte sigur care ”e cea mai cea”. adam şi eva a lui rebreanu e o poveste de dragoste aparte, distinctă, singulară în literatura noastră. nu-mi amintesc să mai fi scris vreun scriitor român ceva asemănător. de când am citit-o, în ’85, mi-am dorit să o văd ecranizată şi nu oriunde, ci pe platourile hollywoodiene. şi asta nu numai pentru că povestea se întâmplă în 7 locuri şi timpuri diferite şi e nevoie de resurse serioase pentru a o pune pe pânză, ci pentru că e absolut minunat construită. nu-i de mirare că rebreanu a considerat-o cea mai dragă carte din câte scrisese. nu v-o povestesc, însă. căutaţi-o voi, citiţi-o şi spuneţi-mi ce credeţi. cea pe care am citit-o de atâtea ori încât îi ştiu unele paragrafe pe de rost e mândrie şi prejudecată de jane austen. cartea asta mă binedispune de la prima până la ultima pagină şi cuprinde exact genul de poveste de dragoste de care mi-ar plăcea să am parte. să te îndrăgosteşti de persoana cea mai arogantă şi imposibilă din câte cunoşti sau de cineva mai prejos decât poţi accepta, mi se pare cea mai incitantă chestie în materie de dragoste. pentru asta trebuie să străbaţi o cale lungă şi anevoioasă în interiorul a ceea ce defineşti în mod obişnuit ca fiind ”tu”, să faci schimbări uneori radicale înlăuntrul tău, să descoperi lucruri pe care nici nu le bănuiai despre tine. ăsta e un drum pe care l-aş face oricând. ar fi apoi platforma lui houellebecq. am cumpărat cartea asta dintr-o librărie din constanţa, la recomandarea lui scripi, şi am citit-o într-o după-amiază, pe plajă. nu era cea mai izbutită vacanţă a mea, iar ziua respectivă se dovedise a fi cea mai tristă dintre toate. dar romanul francezului a salvat-o cum nu se poate mai bine. poate unora nu le va plăcea, am mai recomandat-o şi a fost primită cu reţineri. pentru mine însă ”platforma” înseamnă dragoste modernă, alienată, reală. în plus, e cea mai vulnerabilă poveste de dragoste pe care o ştiu. şi îmi place asta. lista continuă cu la răscruce de vânturi de emily bronte (chiar dacă sora lui emily, charlotte bronte, o desconsidera pe austen ca scriitoare, mie îmi plac amândouă). ca să înţelegeţi cum poate fi dragostea distructivă trebuie să citiţi acest minunat roman gotic. dar nu numai din acest motiv îmi place, ci şi pentru că a reuşit să surprindă atât de realist modul sălbatic, primitiv, rugos în care poate iubi un bărbat simplu, fără mari pretenţii intelectuale. e fascinant de-a dreptul, deşi dacă ar fi să pot alege, m-aş feri de o astfel de dragoste care sfârşeşte prin a te distruge. ăstea ar fi preferatele mele. repet, nu e un top, e doar o înşiruire. şi mi-ar plăcea să-mi spuneţi care sunt cărţile de dragoste care v-au uns pe voi pe suflet. cu siguranţă aveţi câteva. sau măcar una, de sămânţă (în cazul bărbaţilor) 🙂
eu as pune pe lista si „Dragoste in vremea holerei” a lui Gabriel Garcia Marquez
„Lorelei” (cartea ras-ras-ras-citita a adolescentei mele) 🙂
„The Sun Also Rises” (nu stiu pt altii, dar pt mine, cartea asta e una din cele mai cool povesti de dragoste; cea dintre Jake si Brett Ashley)
Erich Maria Remarque – Arcul de Triumf
Ernesto Sabato – Despre eroi si morminte
Marin Sorescu – Trei dintzi din fatza
Lev Tolstoi – Anna Karenina
Milan Kundera – Insportabila frivolitate a existentzei
Amos Oz – Sa cunoshti o femeie
Giorgio Bassani – Gradinile Finzi-Contini
Mihail Sebastian – Orashul cu salcimi
Francis Scott Fitzgerald – Marele Gatsby
Ernest Hemingway – Si soarele rasare
…Si, poate mai mult decit toate celelalte:
Boris Pasternak – Doctor Zhivago
Hmmm, si pe lista mea e „Lorelei”, si chiar observasem la un moment dat ca e pe lista de carti preferate a 99% din femeile romance. De pe lista ta, singura pe care n-am citit-o e „Platforma”, si-acuma iarasi o sa ma jur pe rosu ca ma reapuc de citit… si n-o sa-mi iasa, da-mi iau io revansa la pensie 🙂 Si cu sportul si cu cititul, o sa citesc pedaland la bicicleta de camera 🙂
… eu aş încerca „Cel mai târziu în noiembrie” a lui hans Erich Nossak, „Eu nu sunt Stiller – Max Frisch, sau chiar … „Prins” a lui Petru Popescu
văd că suntem o generaţie de clasici. 🙂
dintre preferatele voastre n-am citit cartea lui kundera pentru că nu-mi place de el, nu ştiu de ce, a lui amos oz am început-o dar nu am reuşit să o duc la bun sfârşit, a lui marquez a trebuit s-o reiau de vreo 3-4 ori ca s-o termin, iar sorescu nu m-a interesat şi nici nu m-am apucat de el. iar de erich nossak mărturisesc că nu am auzit 🙁
mă întreb însă de ce nu se lipesc de mine noii scritori. chiar povesteam recent cu o prietenă că nu ştiu dacă în ultimii ani am găsit mai mult de 2-3 cărţi pe care să vreau să le recitesc. oare ţine şi asta de vârstă? 🙂
doamne ce bine ai spus laura
si mai vad ca la opt dimineata nu ai somn si postezi comentarii..
se cheama asta fericire?
astept rapsuns …
v. Michel Houellebecq, „Particulele elementare”. „Platforma” e o incercare (neizbutita, apud me) de a repeta un mare si admirabil succes.
nu luni, miercuri.
clar de femeie de romain gary la 37 de ani
nunta in cer de mircea eliade la 17 ani
intre ele despre dragoste si alti demoni, elogiu mamei vitrege, pacientul englez
iana: luni luam enciclopediile, nu? le-am încurcat :))) şi zici că e în funcţie de vârstă? eu ştiu… am încercat asta cu ”femeia la 30 de ani” de balzac, am citit-o fix atunci şi nu m-a impresionat prea tare. 🙂
C.: am citit după aia ”particulele elementare” şi şi ”extinderea domeniului luptei”, dar tot ”platforma” mi-a rămas aproape. nu mă întreba de ce, că nu ţi-aş putea răspunde. da’ mi-am adus aminte acum de un alt roman de dragoste care mi-a plăcut: ”pădurea norvegiană” de murakami. foarte sexy carte 😉
clasicul din viaţa ta: adică, după mintiuca matale, fericirea se măsoară în orele dormite dimineaţa? :))))
oricum, apreciez că îmi urmăreşti blogul la nivel de detalii, inclusiv ora comentariilor. 🙂
Adam si Eva. O carte superba, care e sarita de fiecare data. Chiar ar merita o promotie serioasa. A fost cartea adolescentei mele „tarzii”/mature.. Dar o recitesc de fiecare data cu aceeasi placere… Best choice ever!
eu as da unele titluri alternative chiar din autorii de care pomeneatzi.
cu ocazia asta ma mir de gusturile mele, pentru ca imi dau seama ca am niste gusturi ciudate si preferintza pentru proiectzia literara a unor iubiri chinuite, absurde, improbabile si aproape fatale.
kundera: iubiri caraghioase (sau asa-ceva, dar asta e comica)
marquez: despre dragoste si alti demoni
mario vargas llosa: matusa julia si condeierul
bulgakov: maestrul si margareta
eliade: nunta in cer
v hugo: notre dame de paris
dickens: marile sperantze
paulo coelho (da, recunosc ca mi-o placut pe bune): la raul piedra am sezut si-am plans
jules verne: un bilet de loterie (e si poveste de dragoste intre sotzii aia tineri)
ernesto sabato: tunelul
dostoievski: jucatorul+sotzul etern
apoi mai ma „scutura” din rarunchi iubirile din cartile Isabellei Allende si ale lui Stefan Banulescu.
(si Sadoveanu are inserate cateva povesti de dragoste chiar misto intre toate alea ale lui……..)
si neeehhh, nu mai tzin minte… ar mai fi, clar, dar topul care imi vine in minte ar fi al de sus…
ahaaaa, si saint-exupery mi se pare un mare romancier al dragostei desi nu are nicio poveste explicita p asa-ceva
intre cartzile noi rar gasesti totusi povesti faine de iubire si care sa fie nebanale si ne-bolnavicioase totodata:D
PS. si un roman anti-dragoste total, e Madame Bovary. daca imi vine sa ucid incet vreun personaj in istoria asta, apoi ar fi 2: Madame Bovary&Madame Bovary…
asta nu o iubit pe bune deloc, era o idioata simulatoare care se plictisea tare atat cu ea insashi, cat si cu cu ai din jur…
PS. nu stiu cum e „rosu si negru”, ca si aia e de iubire, inca nu am citit, is curioasa.
PS2. nu este recomandabila psihanalizarea acestui comment, intrucat rezultatul ar fi irelevant:D:D:D
da, adam si eva e o carte maaaaaaaaare si sagetatoare…
si asteptam sa iasa curand si filmul dragoste in vremea holerei, tzin minte ca am citit volumu chiar de la tine imprumutat, licuriciule!
tocmai mi-am amintit de o carte superba de-a lui graham greene: sfarsitul unei iubiri (the end of the affair), care o fost si ecranizata cu acelasi titlul, avandu-i in rolurile principale pe ralph fiennes si julianne moore.
TARE!!!!!!!!
tre sa lansezi un post si despre filmele de dragoste
oare de ce aveam impresia că numai eu am citit adam şi eva? :))))
leti, spune-mi care e aia care îţi place cel mai mult, totuşi. :))) şi, între timp, apucă-te de scenariu ăla de care îţi spuneam în zorki 😉
o să scriu şi postul cu filmele mai încolo, dacă vrei tu
„Adam si Eva” da. Splendida.
La surorile Brontë fac alergie, insa! 😀
:))))) nu-i de mirare. bronte, austen sunt mai mult pt femei.
Adam si Eva – buna, dar nerealista in asumptia de baza. Tre’ citita la pachet cu Ion – nu glumesc!
Dragostea in vremea holerei – definetely!
L’insuportable legerete de l’etre – excelenta, dar nu neaparat ca roman de dragoste.
Dar, poate, cele mai frumoase povesti de dragoste NU sunt cele de dragoste ca eros ci dragoste ca filia – Despre Soareci si Oameni sau Flori pentru Algernon (n-am nimic in particular cu soarecii, nici o filie – da’ la astea cred ca m-am emotionat cel mai tare – poate (sigur) e si in legatura cu senzatia de ne-ajutorare pe care ti-o da un prost care stie ca-i prost si-si accepta conditia – astia ma fac sa ma simt tare mic…
ei, aici am nevoie de o explicaţie. de ce trebuie citită la pachet cu ion? nu reuşesc deloc să cuprind cu mintea chestia asta. cu atât mai mult cu cât lui rebreanu i-a venit ideea să scrie adam şi eva după ce a văzut pe stradă în iaşi o necunoscută cu ochi verzi pe care a avut impresia că o cunoaşte de o viaţă. sentimentul a părut reciproc deşi niciunul nu s-a oprit din drum. doar au întors capul unul după altul. cum ar veni, a fost un roman scris dintr-o întâmplare. care-i legătura cu ion?
dar mi-a plăcut faza cu filia. deşi nu sunt aşa de emoţionată la ea ca şi tine 🙂