…ieri seară am avut poftă să-i ascult pe pianiştii care au câştigat concursul de interpretare din cadrul festivalului mozart, aşa că m-am dus pe la 19 fără 5, la casa de cultură a studenţilor. mai erau câteva minute până începea premierea şi m-am aşezat pe un rând gol, cât mai departe de restul lumii. nu aveam chef de intruşi în perimetrul meu, ca urmare ori de câte ori scaunele din jur se umpleau, mă mutam tot mai sus. am ajuns într-un final în ultimul rând, pe scaunul din colţul sălii.
toată această „excursie” a durat o bucată bună de vreme, mai exact o oră, fără ca pianiştii să-şi înceapă recitalul. în timp ce mă tot mutam, analizam persoanele din sală. şi eram revoltată. o groază de tineri de 15-17 ani, îmbrăcaţi absolut execrabil, lipsiţi de cel mai elementar bun gust.
agresată vizual de tot ce mă înconjura, am sunat-o pe lavinia să-mi vărs oful. nu puteam înţelege cum tinerii artiştii (căci fiind festivalul mozart era evident că erau elevi ai liceului de muzică) pot fi talentaţi la muzică şi pot, în acelaşi timp, avea gusturi atât de proaste când vine vorba de modă. ceva nu puşca.
am întors problema pe toate feţele cu lavinia, după care am închis dezamăgită telefonul. „suntem o naţie de kitschoşi”, mi-am zis. şi m-am bucurat când s-a stins lumina şi s-a ridicat cortina pentru recital. măcar nu-i mai vedeam. dar, stupoare! pe scenă nu exista niciun pian, ci erau aşezate nişe pompoane alb-albastre. mai mult, în culise se zăreau nişte fete în fuste mini şi bluze mulate, sclipicioase, în aceeaşi combinaţie de culori.
„nu e festivalul mozart?”, l-am întrebat speriată pe un tip care stătea cu două rânduri în faţă. „ce festival?”, zice. „mozart”, zic. „nuuu. e concurs de salsa şi merengue”, îmi explică fericit şi se întoarce să vadă deschiderea. atunci mi-a picat fisa: încurcasem locurile!! festivalul era în seara aia la academia de muzică, NU la casa de cultură. în următoarea secundă m-am ridicat şi am tăiat-o. fericită totuşi că tinerii îmbrăcaţi naşpa nu erau elevi ai liceului de muzică. 😀
***
nu este însă prima oară când snobismul meu intelectual şi vizual şi-o ia elegant peste nas. spre exemplu, acum vreo trei ani m-am dus cu letiţia la operă. se cânta „don giovanni”, una din operele lui mozart pe care nu apucasem să o văd. ne-am aşezat frumos la ultimul etaj şi am început să savurăm tot ce se întâmpla pe scenă.
nu am cumpărat programul, dar ne-am prins repede de poveste. suntem femei deştepte şi culte, doar nu ne era greu să înţelegem libretul. pe scurt, don giovanni, mascat, îl omoară pe comandor sub ochii fiicei seduse în prealabil. ea jură răzbunare şi are ocazia să îl demaşte pe asasin la un bal. banal de simplu. :)))
după un spectacol minunat de circa o oră , se lasă cortina şi încep aplauzele. artiştii sunt chemaţi la rampă de vreo două ori, se fac plecăciunile de rigoare, se strigă „bravo!”, se ovaţionează. după ce se termină cu aplauzele, eu şi letiţia ne îmbrăcăm şi plecăm către casă fericite că am luat parte la un spectacol atât de izbutit.
în faţa teatrului ne oprim o secundă. nu de alta, dar ni se părea ciudat că eram singurele care părăseam teatrul. ne uităm în jur, pustiu. nici măcar în hol nu era nimeni. şi atunci ne cad ochii pe afişul spectacolului. ERA ÎN DOUĂ ACTE! noi plecasem după încheierea primului act. doar înţelesesem tot, nu? :))))
tu, da eu tzin minte ca am plecat anume, chiar nu ne.am prins si am iesit la pauza?
ca doar stiam cate acte are o opera:)))))))
inca ceva: multzi de la muzica (dar si de la arte plastice) se imbraca prost, da acuma cam tot tineretul se imbraca lafel, se imbraca prost si cand se imbraca bine:))) si eu is prima:D
dar e un fapt pozitiv ca la gioventù sa vina la mozart, oricum ar fi imbracati. e drept ca spectacolele astea trebuie considerate ca ceva pretzios, te imbraci mai cu respect:D
insa decat 15 cucoane care vin sa.si arate toaletele la Teatru, prefer 30 de pitici cu blugii ruptzi in fese dar care vin cu pasiune…
desi daca tzii la teatru si muzica, iti aratzi cinstea schimbandu.tzi laibaru:D
adica tin minte ca vinerea (la muzica liceeni fac cursuri de dupamasa) mergeam direct la concert asa cum veneam la scoala, adesea cam tarshaita ca tzoale… parca totusi vinerea ma imbracam mai finutz… intreab.o pe mirandolina ca eu nu mai tzin minte. m.am ramolit total
nu, NU am plecat anume!! tocmai asta era! nu ţii minte cât ne-am distrat pe urmă în insomnia şi cum am povestit tuturor ce fraiere suntem?? asta după ce, iniţial, am zis că nu spunem, să nu ne facem singure de râs. :)))))
iar când zic „îmbrăcat prost” nu mă refer la faptul că sunt în blugi rupţi şi alte cele. mă refer la tricouri mulate cu sclipici, la blugi cu talie joasă din care ies colacii de grăsime, chit că fata are 14 ani, la puloverele băgate în pantaloni, la cizme cu botul de raţă şi pantaloni de mătase cu dungă (la băieţi) şi alte oribilităţi.
dar nu erau elevii de la muzică acolo. ăia erau la academie şi erau îmbrăcaţi ok. mă speriasem degeaba :))))
stiu ca nu era muzica:D
totusi se imbraca ok ai nostri:)
vorbeam si eu prostii.
(apropo, culmea absurdului pe aci si prin Ro si peste tot, cum se imbraca fetele iarna cu burta goala dar cu pufoaice de eschimosi deasupra:)))) asta se numeste contraceptie naturala alternativa)
asta cu Don Giovanni:
mi.i in ceatza seara aia, stiu doar ca era ploaie, ca noi radeam ca proastele cand am iesit si ca a doua zi cand i.am zis lui Mihnea laudandu.ne ce fraiere suntem (vorba ta) m.o intrebat cum voi scrie recenzia apoi daca am plecat la jumate…
dar am scris.o cinstit si bine, pentru ca protagonistii erau aceiasi si i.am putut auzi sa imi fac o idee.
insa daca chixau apoi nu as fi stiut sa scriu.
Draga mea, aici au mers neshte studente de la Northwestern University (una de top in State), in vizita la Casa Alba si s-au inatalnit si pozat cu Bush. Presedintele. Si muuulte din ele erau incaltate cu slapi de plaja. Flip-flopshi!!!
la americani nu mă mai miră nimic!!! :))))
dar de la ăştia cu artele aveam mari aşteptări şi de-aia eram supărată. dar m-am calmat când mi-am dat seama că am încurcat locurile şi că eram într-un mediu care nu avea cum să fie altfel. :)))
hah, apropos de conservator, tin minte ca eram in anul 1 si m-a chemat un prieten de-al la cons ca avea un recital/examen la vioara si avea nevoie de spectatori. si..eu eram la strand si am mers cu prietenele mele la recital si tuturor ne mai atarna cate un snur de la costumu de baie de sub tricouri…eram quite the crowd
o să creadă de-acum lumea că eu mă aştept ca la concerte să se meargă în costum de gală :)))
stai mai relax, sau cilax, cum se zice mai nou :))
cred ca iti displace modul generare de „imbracare” (as zice mai degraba dezbracare) a lumii din ziua de azi (nu zic tineri, ca nu se limiteaza numai la ei, am vazut eu destule „personaje” ca sa zic asa. si eu zic ca nu esti singura.
da, ar fi normal ca la chestii gen opera sau concerte sa nu vii cu slopeta de salahor da zic eu nici toata paiete si rochie de seara. cel putin nu la noi.
apăi draga mea.. vorba ta, eu nu zic că tu eşti superficială pentru că te agresează lipsa de gust a altora în materie de, citez, modă. şi nu zic că eşti superficială pentru faptul că asociezi talentul la muzică, în acest caz, cu gusturile în materie de vestimentaţie. e clar: cineva îmbrăcat prost cântă pe măsură.
🙂
vei fi surprins să afli că între muzică, bun gust şi modă există o legătură puternică. dar chestia asta, din păcate, e doar pentru iniţiaţi şi pentru oamenii care văd ceva mai departe de vârful nasului. tu nu o poţi înţelege. 😀
eu tin minte ca veneam la filarmonica cu fusta peste pantaloni =)) =)) groaznic, dar asta numai pentru ca dupa concert, mergeam in pub dupa care la film, la republica…
dar parca totusi se imbracau mai frumos juniorii acum cativa ani 😛
ce faine vremuri, draga Mirandolina si Licurici….
vinerea era ziua mea preferata (apoi sambata, joi si luni) in vremurile alea…
In acele timpuri demult apuse – cum zicea cineva care mi.o strangulat oarecum adolescentza -, eram de dupamasa la scoala, mai exact la Lic de Muzica… Aveam 2 sau 3 ore, in general matematica sau chestii care erau departe de profilul nostru si care (profesorii insistau) se faceau serios, in ciuda neinteresului nostru…
Vinerea ma trezeam dimineatza si beam cafea bucuroasa ca sunt singura acasa (toti erau la servici sau la facultati si in treburile lor), ascultam hardocore si punk la maxim, mancam apoi beam un pahar de vin (nu stiu cum de, vinerea mereau plecam cam in-vinuita la scoala, Biazofia mi.e martora, mai ales de continuarile ulterioare ale metehnelor bahice de vineri).
Eram deci bucuroasa. Dat fiind ca vinerea ma simteam mai libera, ma si imbracam mai traznit. Mergeam deci cam in pasu strengarului la scoala si imi facema intrarea in liceu:))))) vinerea ma simtzeam vedeta. Si cam si eram:D:D:DDD
meream in parc apoi la o shueta cu fetele si gashka – Stefe SABAU sau Bianca sau Miha, cu ele ma intelegeam mai tare perioada aia…
Apoi, se intampla uneori sa raman la scoala la mate si altele. Dar cum de multe ori nu aveam temele facute si nici chef de stat in banca, mergeam la premierele de la Arta sau Victoria….
(LA PRIMA VIZIONARE, de la 14.30 sau asa-ceva…) mergeam singura in sala cam goala si ma puneam unde aveam chef cu picioarele agatzate – fara sa murdaresc – cam peste tot….
Tantile ma cunosc si acuma cred ca:D::D:D:D
Apoi veneam de la 16.30 la repetitiile de orchestra (cu Ciprian Para in clasele XI-XII)…
Ma tot hlizeam cu amicii dar imi si placea la orchestra!!!! ffffff fain…… mai ales in preajma concertelor cand mergea mai shnur repertoriu….
Apoi la 18.30 – uneori si dupa – ieseam grabitzi totzi ca sa ajungem la Casa Universitarilor la concertele Filarmonicii.. Ma intalneam cu Fana care deja era studenta si intram amandoua pe carnetul meu de Muzica:D:D:D::DD stia nenea ca ne furisham da noah…. Si ne cocotzam fix in Loja de deasupra vioarei 1, sub mine, cu spatele la mine era profu meu de vioara…:D:D:D:D
Da ma vedea doar la sfarsit sau la pauza cand se aplauda…In schimb ne vedeam violoncelistii si contrabasistii cum ne hlizim si radem (mai ales in partile lente si piano cand, tocmai din cauza interdictiei, mie si Fanei sau lu Tami ne venea sa radem din te-miri ce tampenii… Ca lu oboistu cutare ii era desfacut buzunaru, ca lu cutare e la vioara II i se miscau urechile in ritm de Brahms ca samd.
La sfarsit noi aplaudam cel mai furtunos… Tot mi-era frica sa nu ne parasca violoncelistii la profu meu de vioara, pentru ca ma cunosteau, fiind eleva colegului lor…
Insa nu cred ca au facut.o, nu de alta da si ei isi tot dadeau in stamba ranjind la anumite chixuri sau cand ne vedeau pe noi mascaricele.
Dupa concert mergeam in pub si alte locuri, iar de la 23 (cand mai aveam ceva bani) la premierele de la Republica… Si apoi iar in Pub (cand ma mai puteam sustrage remarcilor laconice ale parintilor, ca umblu noaptea aiurea), urmand ca, biata Fana, sa ma lase apoi cu taxi-ul acasa….
De fapt, in ultimul an, intr-a XII-a, eram mai relaxata cu ora de ajungere acasa, pentru ca stateam la sora.mea si vinerea si ea iesea cu prietenii, deci nu se ingrijora prea tare….
ce vremuri..
si cand mergeam la party-uri prin alte partzi.
cand am devenit mai independenta, cu banii mei de taxi si de beut si fara comentarii de la parinti (dragii de ei) care aveau incredere in mine, NU mai aveam chef si placere sa stau noaptea pana tarziu.. din pacate acuma raman tarziu pentru ca se prelungesc prelegerile cu prietenii etc.
da ma simt pensionata si prefer sa dorm all night long……………….
Letitzio, cre’ ca ar trebui sa-ti reiei blogul :). Ca pacat de povestile astea…..
cam lungi povestile, da:D
da am de gand sa il reiau dupa Craciun, cu amintiri mai spumante
este super amuzant ca e asa de mic clujul asta. eu am o gramada de prieteni care au fost la un mom dat la liceul de muzica si care da, sunt inca la conservator si cu care ma amuz nespus de fiecare data.
cred ca voi astia de la muziic ati fost croiti din ceva material asa, mai special :)))
oricum , eu imi amintesc de chefuri in caminul de la conservator de li se ducea pomina, de mers la recitaluri la te miri cine, la balurile bobocilor din cons , in care ajungem prin sla de trompeta si ne trozneam toti cu vodci si alte asemenea….
haha. leti are chiar şi o vorbă pe tema asta: „cluju-i mic şi viaţa lungă” :)))