regele si patria

…am obosit sa-i mai aud cum se cearta. cred ca e vremea monarhiei.

12 thoughts on “regele si patria

  1. da-da, si io-s de parere ca ar trebui.

    cu parlament cu tot ce vrei, da cu rege. sa fie unu mai tanar, fie margareta cu principele radu asa, mai intr-un fel de “executiv”….

    ca pe noi ne calmeaza fie un monarh, fie varianta testata veacul trecut, cu totalitarismele si dictaturile!
    doamne-feri, cum zice sofia

  2. Păi da’ noi, anarho-capitaliştii ne simţim mult mai atraşi de monarhie (privately owned state) decât de alte forme de organizare.
    Amuzant era dacă aveam secera şi ciocanul, sau cocarda tricoloră. Păi, nu?

  3. pai nu. 🙂 in ambele cazuri e amuzant. normal ar fi sa nu pui simboluri care duc cu gandul la o oarecare suveranitate sau organizare ierarhica. doar sunteti impotriva conducatorilor de orice fel. sau e loc de compromisuri aici?

  4. În primul rând, că nu suntem împotriva conducătorilor, ci împotriva existenţei statului. Eu nu ştiu ce fel de semi-comunist (“anarhist” a la Bakunin, Proudhon, etc.) mă consideri, dar nu e cazul.
    Doi: monarhia e privately owned state, mai mult sau mai puţin, ceea ce merge oarecum mână în mână cu principiile capitalismului; în orice caz, mai toţi anarhiştii de pe Liberalism.ro ar prefera monarhia în locul republicii.
    Trei: Murray Rothbard ne-a sfătuit să ne asumăm întreaga moştenire a dreptei.
    Iar cât despre nedumerirea ta: nu e loc de compromisuri, fiindcă anarhia de piaţă e un sistem absolut, şi nu unul care se supune voturilor sau negocierii.
    Ceea ce voiam să reliefez e că nu e chiar aşa de amuzant ca în cazul simbolurilor comuniste sau democratice, etc. Eu aveam de ales între mai multe template-uri şi l-am ales pe cel mai frumos, absurd ar fi fost să aleg un template comunist sau democratic, dar nu aşa…

  5. să mă explic. dat fiind că nu te cunosc defel, nu te consider mai mult decât te declari. dar, din câte îmi aduc eu aminte, anarhia este opusul principiului autorităţii ierarhice, iar ierarhia implică un lider. în plus, anarhie înseamnă ‘fără suveran’. din aceste considerente am afirmat că sunteţi împotriva conducătorilor de orice fel, şi nu doar împotriva statului sau a capitalului ca formă de putere. drept îi că nu am studiat problema anarhiei aprofundat si s-ar putea să am scăpări informaţionale şi de logică, dar eşti liber să mă luminezi. 🙂

    oricum, template-ul e frumos. da’ tre’ să recunoşti că te duce cu gândul mai degrabă la monarhie decât la anarhie 😉

  6. Păi, ceea ce încercam să explic e că nici nu vreau să ducă cu gândul la anarhie. Mie îmi place aşa. 😉
    Da, ai o scăpare importantă, aici:

    sau a capitalului ca formă de putere

    Faza asta cu “capitalul ca formă de putere” îi aparţine lui Proudhon şi n-are nici o legătură cu anarhia modernă, a la David Friedman sau Murray Rothbard. Aşa-zişii “anarhişti” (alde Proudhon) erau un fel de comunişti cu alt nume.
    Să-ţi explic ce înseamnă anarho-capitalismul, care e poles away de anarhia lui Proudhon:
    Fondatorii curentului sunt cei care au dus principiile Şcolii Austriece la extrem, în speţă Murray Rothbard, ultimul titan al Şcolii Austriece. Spre exenplu, Hayek vedea capitalismul numai într-o formă instituţionalizată, coordonat de stat spre profit (de aia, după ce am citit “Drumul către servitute”, mi-a lăsat un gust amar…), Ludwig von Mises a mers mai departe pe drumul independenţei faţă de stat, însă Rothbard a fost cel care a avut ideea că capitalismul poate funcţiona şi fără stat, respectiv că toate bunurile pe care le oferă acesta (protecţie, justiţie, sănătate, învăţământ, etc.) pot fi substituite în întregime de piaţa liberă, şi aşadar statul este un organism ne-necesar.
    Aşadar, capitalul nu e “rău”, ca la Proudhon, care zicea că “Proprietatea este furt!”, ci mai capitalist de atâta… nu cred că se poate.

  7. înţelesei, dar am unele nelămuriri. spre exemplu, cum funcţionează justiţia într-un astfel de sistem? e privată, bănuiesc, dar guvernată de reguli comune – că doar trebuie să judeci cauzele cu aceeaşi unitate de măsură ca să fie drept. dar cine supraveghează respectarea acestor reguli? tre’ să existe un for, nu? şi asta tot organizare ierarhică e. hmmm… ceva cred că îmi scapă…

  8. Păi, poţi să-i citeşti oricând pe Rothbard sau Friedman…
    Justiţia se face prin negocieri; în Antichitate justiţia privată era un lucru foarte comun; la fel, sunt state în Statele Unite unde ai voie să apelezi la stat numai dacă nu te-a rezolvat înainte un judecător privat.
    Justiţia se pliază pe legile pieţei; nimeni nu spune că trebuie să fie uniformă. Dacă un judecător dă sentinţe nedrepte, el îşi pierde credibilitatea pe piaţă şi nimeni nu mai apelează la serviciile lui.
    Şi… structuri ierarhice există peste tot; anarhia anti-ierarhică de care vorbeşti tu e anarhia comunistă, care e cel puţin utopică. Inclusiv capitalismul creează ierarhii, şi stă în natura umană să existe.
    Problema cu statul e că are monopol asupra utilizării forţei, şi aşadar nimeni nu îi poate contesta deciziile sau abilităţile; ar trebui să existe alternative: respectiv justiţie privată, poliţie privată, învăţământ privat, spitale private, etc. Datorită competiţiei deschise cu piaţa, statul, dacă toate funcţiile sale ar fi înlocuite de piaţă, s-ar prăbuşi de la sine, pentru că piaţa e mult mai eficientă decât un sistem ultra-centralizat.
    Sau poţi să priveşti problema astfel: statul furnizează un bun – precum justiţia -, pe care tot el (şi numai el) îl aplică. E ca şi cum ai spune că numai producătorul de cartofi ar avea dreptul să vândă cartofi în piaţă, ceea ce este absurd.
    Dar de unde a pornit topic-ul tău şi unde a ajuns… 😛

  9. pot, ce-i drept, dar nu-i mai uşor să-ţi facă cineva o sinteză? :))))

    de fapt, asta-i parte din frumuseţea blogurilor: ajungi să înveţi lucruri noi sau să le îmbunătăţeşti pe cele deja ştiute. cred ca la un moment dat am să-i citesc pe maeştrii tăi. şi dacă doar pentru a le găsi punctele slabe :)))))

Leave a Reply

Your email address will not be published.