chestii. şi Croco.

…ce mi s-a mai întâmplat în ultimele zile:

vineri am fost la cupa presei la karaoke în noul janis pub. “o atmosferă incendiară”, cum ar spune organizatorul fărcaş. am susţinut-o din toate puterile pe bia care a cântat “have u ever seen the rain”, dar n-a fost să fie. au luat alţii premiile, printre care şi tânărul andi de la monitorul care a cântat neaşteptat de bine. ne-a plăcut.

duminică am fost la nunta anei. nu am mai fost la o nuntă de vreo 7 ani, de la mihnea şi cici, mai exact. a fost quite ok. momentul care mi-a tihnit cel mai mult a fost când ana şi câţiva colegi care, pe vremuri, dansaseră în mărţişorul, s-au apucat să ne demonstreze cum se joacă de-adevăratelea. de mare clasă.

luni, pe la 13, am fost să îmi scot cazierul de la poliţie. ca la noi la nimeni. plătesc taxa de urgenţă ca să-l scot pe loc, dar doamnele de acolo (altfel, draguţe şi zâmbitoare) mă planifică pe azi la 15.30. “am sunat azi odată la sibiu (judeţul în care m-am născut). nu mai sunăm decât mâine”, a fost răspunsul lor la întrebarea “da’ de ce nu mi-l daţi pe loc?”. n-am înţeles de ce era greu să mai sune odată, dar n-aveam chef de ceartă că era prea frumos afară. mihai, cu care eram, a fost mai norocos decât mine. a primit cazierul pe loc pentru că el e născut în cluj. avantaje şi dezavantaje.

şi tot în aceste zile s-a închis Croco, de mai bine de 40 de ani punct de referinţă în cluj, locul în care era imposibil să nu te întâlneşti cu cineva, indiferent la ce oră mergeai. mi-e drag Croco chiar dacă acolo nu mi-am cunoscut iubiri, asemeni altora pe care îi ştiu. mi-e drag pentru că sunt genul de persoană care are nevoie de mici puncte de stabilitate în jurul ei pe care să ştie că le găseşte acolo oricând, neschimbate şi tihnite. îmi plăcea să îmi dau întâlnire la Croco şi să stau la poveşti pe marginile de lemn ale terasei, privind spectacolul străzii. de-acum însă, acolo voi da peste o agenţie bancară. de parcă nu erau destule în oraşul ăsta. oricum, în semn de protest faţă de închiderea cafenelei, mâine, la ora 13.00, voi fi acolo alături de alţi prieteni, la flash-mob-ul organizat de adi dohotaru. inutil, probabil…

11 thoughts on “chestii. şi Croco.

  1. Licurici, vorba ta…. inutil
    O fi Croco un loc frumos, dar mi se pare, asa cum am scris si pe blogul meu, pierdere de vreme sa te agiti si sa protestezi impotriva inchiderii localului. E proprietatea cuiva, care poate face ce vra cu spatiul repsectiv. Din pacate, afacerea nu mai mergea si banii de la banca nu sunt deloc de aruncat la gunoi!

  2. alex: da, este un loc faimos. e drept că nu ştiu exact ce înseamnă pt tine un loc de întâlnire, dar croco este cunoscut de generaţii întregi de studenţi şi cred că sunt destul de puţini ăia care n-au zis vreodată “ne vedem la croco”. de altfel, este primul loc de care am auzit în ’77, când m-am mutat în cluj.

    vasile: la rece vorbind, poate părea pierdere de vreme. dar oameni nu trăiesc doar din cifre de afaceri şi acţiuni bancare. o viaţă plină înseamnă mai mult de atât. e vorba de stări, amintiri, sentimente, vise etc. iar croco face parte din viaţa multora într-un fel sau altul. spre exemplu, pt mihnea e locul unde şi-a cunoscut nevasta, iar pt tanco e locul în care îşi bea cafeaua în fiecare dimineaţă, de 60 de ani încoace. chestiile astea nu sunt nimicuri. în plus, odată cu pierderea simbolurilor, oraşul îşi pierde identitatea. iar eu am spus ca e inutil pt ca proprietarii nu vor fi sensibilizaţi de protest. dar pt comunitate un astfel de protest nu e pierdere de vreme. comunitatea se cimentează în jurul simbolurilor. e foarte bine că se protestează chiar dacă nu se rezolvă nimic. părerea mea.

  3. pe colegii mei de faculta nu cred ca i-am auzit niciodata ca se intalnesc la Croco, mai degraba la Varzarie.

    Dar daca tot fac un protest sa faca si un blog, sa faca logo-uri , sa faca petitii online, ca asa ii la moda, sa faca o treaba si mai serioasa.

  4. Sunt complet de acord cu tine cand spui ca, pentru unii oameni, Croco inseamna ceva. La fel, si pentru Cluj inseamna ceva.
    Dar – din pacate sau din fericire, depinde cum privesti lucrurile – societatea noastra este intr-o continua dezvoltare. Iar aceasta dezvoltare ucide, printre altele, si aceste “locuri care inseamna ceva”.
    Eu doar incerc sa imi imaginez ce ar fi in Cluj daca toata lumea ar protesta pentru ca nu ii convine ca se inchide ceva. De exemplu, magazinul din colt. Cum ar arata Clujul, cu cate un palc de oameni la fiecare colt de strada, protestand ca se inchide pravalia, ca sa lase loc bancilor?
    E normal, apar mall-uri, apar hipermaketuri, supermarketuri, megamarketuri sau cum le-o mai zice si cei “mici” dispar. Pentru ca nu mai pot trai din putinul pe care il castiga.

  5. croco nu e magazinul din colţ. dacă ar fi aşa, nu s-ar gândi lumea să protesteze. dar, mă rog, fiecare are propriul lui sistem de valori. dacă pt tine croco nu e cu nimic mai mult decât o alimentară, n-am cum să te conving eu că înseamnă ceva pt identitatea oraşului ăsta.

  6. MIE MI-I DOR MAI ALES DE CONTI (unde beam grog cu rom cum nu se mai gaseste) SI MIORITZA!!!

    Acolo trebuia facut protest, la Mioritza, ca s-o facut un second de rahat fix pe corso!!!

    Unde mai gasesti oras european pe care centru sa iti fie presarat de seconduri, fast-food.uri si exchange-office (asta e practic)?!

    La Mioritza mancau studenti, elevi si isi faceau cumparaturile tantile din imprejurimi…

    CE MA ENERVEZ cand ma gandesc……

    STIU SI CA E NORMAL SA SE SCHIMBE LUCRURILE SI SPATIILE, dar daca nu e vorba de un proiect important pt. oras, adica un second, de ce sa renunti la utilitatea si simbolul unui spatiu vechi?

    In alte orase, cu cat e mai vechi un loc si mai cu “poveste”, cu atat este mai turistic… Poate si Croco o pacatuit totusi prin faptul ca era o realitate prea locala si nu si-o dobandit faima de atras turisti…

Leave a Reply

Your email address will not be published.