pledoarie pentru un cuvânt

…zilele trecute, în timp ce stăteam de vorbă despre lume şi viaţă cu o doamnă foarte simpatică, mi-am dat seama de un lucru: românii nu folosesc cuvântul “păsător”. mai exact, varianta mult mai umană şi de bun simţ a mult uzitatului “nepăsător” lipseşte cu desăvârşire din vocabularul nostru curent.

iniţial, am crezut că nici măcar nu există un astfel de cuvânt şi că “nepăsător” s-a născut din neant. că a sărit peste etapa clasică de derivarea a unui cuvânt cu prefix cu semantică negativă, luând viaţă singur, pur şi simplu. că a izvorât doar din starea noastră permanentă de indiferenţă şi pasivitate faţă de toţi şi toate ş-atât.

dar, după ce am cercetat mai atent, am descoperită că “păsător” există. atâta doar că este trecut la capitolul “regionalism învechit”. n-am reuşit să aflu care-i regiunea aia păsătoare care l-a creat (poate mă ajută aici împăratul balcaniei – mie mi-ar plăcea să fie ardealul 😉 ), dar m-am bucurat sincer că există.

începusem să îmi fac griji că suntem un popor fără astfel de sentimente din moment ce păream să nu fi reuşit să ni le concretizăm într-un simplu cuvânt. dar câtă vreme cuvântul există, chit că e el uitat şi prăfuit, mai avem o speranţă. ar putea chiar să înceapă la un moment dat să ne pese.

ia apucaţi-vă voi şi folosiţi mai des cuvântul “păsător”! poate încep să se schimbe lucrurile în jurul vostru. la urma urmei, nu degeaba e scris că “la început a fost Cuvântul”, nu?

4 thoughts on “pledoarie pentru un cuvânt

  1. nieeee, e prea extrem pentru ce vreau eu să se întâmple. nu îndemn la politeţe şi amabilitate, ci la un pic mai mult. dar, oricum, nici prevenitor nu e folosit prea des în sensul în care există el aşa că îl acceptăm demn, vorba lui darius 😀

  2. Pasator, adica “pensator”, adica ginditor, adica om pe care-l preocupa ceva.

    Ca moldovean si [usor] ardeleanofob, cu scuzele de rigoare, as propune Oltenia ca portita de intrare a cuvintului in vocabularul nostru, deoarece acolo influenta romana a fost tare pregnanta; – vezi nume de localitati (“Castranova”, “Caracal”), nume de oltence (pe toate le-a chemat Agrepina pina secolul trecut) sau uzul atit de frecvent al perfectului simplu.

Leave a Reply

Your email address will not be published.