filmul lui nae

…am vazut, in sfarsit, la tiff, un film romanesc care nu are nimic in comun cu ce se intampla in cinematografia romaneasca in ultimii 17 ani. nu e gri, nu e minimalist, nu e despre comunism, nu e de “dupa blocuri”, nu e despre mizerie, nu e cu politisti si nici cu americani. e cu totul si cu totul altfel. colorat, vesel, plin de viata, amuzant, spumos, mare. o superproductie ce se revendica de la vechile filme hollywoodiene in care sutele de figuranti erau oameni in carne si oase, si nu “desenati” pe calculator. o pelicula la care razi mai mult decat ai ras la toate filmele romanesti din ultimii 5 ani. un film facut din pura placerea de a face filme, iar asta se simte in fiecare cadru. vorbesc de “restul e tacere” al lui nae caranfil.

de ce mi-a placut? pentru ca imi era dor de o poveste-poveste, pentru ca vroiam sa vad ca stim sa facem si altfel de filme si m-am convins ca stim (sau, cel putin, caranfil stie), pentru ca tanjeam dupa un film viu, plin de culoare, si la care sa nu trebuiasca sa stau sa ma intreb “oare ce-a vrut sa spuna regizorul?”, pentru ca m-am simtit bine urmarind un film “de pe vremuri”, pentru ca vizante si niculescu sunt la fel de amuzanti in “real life” ca si pe ecran, pentru ca m-a impresionat nae caranfil care, de emotie, isi rodea unghiile, la propriu, in holul de la republica inainte de premiera, pentru ca dan nanoveanu (editorul filmului) povesteste ca nimeni altul si se vede ca iubeste filmul asta cu tot sufletul, pentru ca “restul e tacere” e pur si simplu altceva.

evident, a fost desfiintat de mare parte dintre ai nostri critici. de ce nu l-au placut? greu de zis. poate pentru ca, vorba lui caranfil, “se autosugestioneaza” sa le placa doar filmele minimaliste si premiate. sau poate pentru ca au uitat cum e sa savurezi un film de epoca. sau poate pentru ca s-au uitat cu ochi prea seriosi la gesturile ample, venite de la inceputurile cinematografiei, ale actorilor lui caranfil. sau poate pentru ca, la prima vedere, e un film care sa adreseaza maselor si nu elitei, si atunci “nu da bine” sa recunosti ca ti-a placut. sau poate ca e chiar prost si nu ma pricep eu la filme. habar nu am si nici nu-mi prea pasa de ce spun criticii. mi-e suficient sa stiu ca e un film pe care l-as mai vedea oriunde si oricand.

9 thoughts on “filmul lui nae

  1. Oriunde si Oricand zic si eu! Sunt absolut sincera atunci cand spun tuturor celor cu care ma intalnesc: “mergeti sa vedeti filmul lui Nae!”. Am facut atat PR zilele astea pentru “Restul e tacere” incat ar trebui sa cer bani… dar n-am s-o fac! E din pura placere. E un film care chiar merita, indiferent ce ar spune si ar face mult prea inchistatii nostri critici! Relaxati-va oameni buni si priviti lumea cu mai multa seninatate! Invatati sa zambiti si la lucruri aparent marunte dar pline de frumusetea inocentei! Eu una m-am surprins si azi ( desi am vazut filmul vineri noaptea ) zambind, la amintirea unor scene si replici, a unor culori, lumini si umbre… Inca o data zic: “mergeti sa vedeti filmul lui Nae!” … chiar merita!

    P.S.
    Am asteptat cu nerabdare post-ul tau ca sa pot sa scriu si eu ce gindesc.

  2. Inca nu e cazul… Deocamdata comunic mai bine pe cale verbala… ca sa nu zic orala… Promit sa exersez, insa!

  3. eu nu am mai vazut sala de la republica sa fie asa de plina la ora 2 dimineata … si sa mai si aplaude toti, in picioare!!! sa nu mai vorbim ca nu am mai ras asa de bine, la un film romanesc, de multa vreme….so, sa lasam criticii intoxicati de efectul mungiu!

  4. Nu trebuie să ne mirăm de proporţiile „efectului Mungiu”. Aşa cum masele populare de la noi sunt hămesite după scandaluri, bârfe şi „ştirile de la ora 5”, masele populare din Occident, la aproape 20 de ani de la schimbarea regimului, încă mai vor să ştie cum era în România înainte de 1990. Una din legile economiei spune că oferta trebuie să întâmpine cererea. Ştim foarte bine că filmele de calitate nu fac bani, în general. Şi că de obicei li se recunoaşte valoarea abia după ce efectele gen „Mungiu” se estompează.
    Prostituţia se practică în toate domeniile, inclusiv în artă. Din păcate.

  5. e drept ca filmul lui mungiu a fost pe tendinte, ca sa spun asa, dar nici nu poti sa spui ca nu e bine facut. doar ca multi dintre noi, cei de-aici, suntem satui de subiecte de-astea. si, unele scene, nu prea sunt plauzibile. adica eu ma intreb daca in situatia aia as fi acceptat sa mi-o pun cu doctorul respectiv pt o prietena. nu cred ca m-as fi “sacrificat” in halul ala, totusi. mai ales ca exista riscul sa raman si eu gravida si atunci o luam de la capat :)))

    oricum, “restul e tacere” ramane preferatul meu, chiar daca unii spun ca e un film slab.

  6. Pai eu ce spuneam ? Asta se cere, asta se ofera 🙂 Ce daca nu e realist, sau daca realismul e impins catre limite greu de crezut ?… In ceea ce priveste situatia despre care pomenesti, sunt sigura ca nici tu, nici altcineva n-ar fi acceptat un asemenea compromis. Dar ce conteaza ? Occidentul crede acum ca medicii din Romania comunista operau avorturi contra sex. Asta e intr-adevar un motiv pentru care sa primim Palme d’Or…

Leave a Reply

Your email address will not be published.