…v-am spus vreodată cât de mult îmi place mozart? nu? atunci vă spun acum: îl iubesc pe mozart ca pe niciun alt compozitor. este singurul a cărui muzică nu mă oboseşte indiferent cât de mult sau de tare o ascult. atâta îmi place dragul de mozart încât, acum doi ani, m-am apucat să învăţ să cânt la pian numai pentru el.

evident, filmul meu preferat din toate timpurile este „amadeus„-ul lui milos forman (şi nu doar pentru că e despre mozart). am avut şi un pisic birmanez pe care l-am botezat amadeus pentru că mi se părea mie că e mult mai atent la concertele tisului său decât la alte muzici. se poate să mă fi înşelat, oricum amadeus i-a rămas numele.

aşa se face că am fost cum nu se poate de fericită alaltăieri când am aflat că, la festivalul mozart care începe astăzi la cluj, se va cânta pe pianul care a apărut în „amadeus”. de fapt, e un fortepiano şi e adus de la praga special pentru concertul lui geoffrey govier, profesor la royal college în londra.

acestea fiind spuse, la întrebarea ta, draga mea denisa, îţi pot răspunde doar că nu ştiu care e cel mai fain cadou pe care l-am primit până acum, dar cu siguranţă cel mai minunat cadou pe care l-aş putea primi vreodată ar fi un pian împreună cu talentul de a cânta ca nimeni altcineva mozart. 🙂

ps: mozart a murit într-o zi de 5 decembrie, de moş nicolae. ca să vezi de ce ne amintim de el chiar acum.

9 Replies to “pianul şi mozart”

  1. Si noua ne place Mozart la nebunie, iar Amadeusul lui Forman e si in topul meu cu mult inaintea lui Hair. Ba mai mult pe motanul nostru bezmetic, feroce si actual il cheama Amadeus.
    Incredibil… nu?
    Ne vedem la festival!

  2. ce taaaare!! nici nu ştiam. :))) Gemeni, evident. 😉

    am fost ieri la deschidere. un concert potrivit, nu ieşit din comun. i s-a rupt o coarda la vioară lui croitoru în timpul concertului, iar în pauză am avut o discuţie în contradictoriu cu bia despre mozart. tocmai a constatat că nu-i place mozart şi spune că a compus mult balast. nu pot să zic că nu-i aşa pt că e, dar tot nu pot fi de acord cu ea :))))

    duminică seara vom fi din nou acolo. e premierea laureaţilor.

  3. foarte tare mă bucur când aud lumea că spune asta. habar n-am de ce, că doar nu mi-i frate. :))))

    în altă ordine de idei. îţi ştiam blogul de mai demult şi totdeauna m-am întrebat de ce numele ăsta şi dacă chiar ai o grădină cu nuci. lămureşte-mă, rogu-te 🙂

  4. 🙂
    Imi mai cunoaste cineva blogul? 🙂
    Nu am inca o adevarata gradina cu doi nuci dar poate ca o sa am. In schimb blogul (care are luna asta 2 ani de la aparitie) este „pe moarte”, din pacate. Nu mai am timp…
    Cred ca in ceva timp o sa dispara… o sa incerc totusi sa-l public undeva in format pdf.
    Asta este, fiecare inceput are si un sfarsit…
    numai bine!

Dă-i un răspuns lui Ovidiu Scarlat Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *