…în timp ce răsfoiam blogurile în seara asta, aruncam un ochi şi la ceva emisiune de pe hbo despre filme noi. şi numai ce văd în cadru umerii incredibili de drepţi ai lui ben affleck pe care atârnă, ca pe umeraş, un tricou oarecum ponosit, albastru şters. brusc îmi dau seama că mai cunosc un singur tip cu umeri atât de liniari şi pe care tricourile atârnă exact în acelaşi stil. şi la fel de brusc îmi dau seama că azi e ziua lui.
so, chit că nu mi-eşti tu foarte simpatic la ora asta, dacă tot mi-am amintit de tine şi de umerii tăi drepţi, îţi doresc la mulţi ani oriunde ai fi. 😀
Ce m-ar tenta un „Mulţumesc”… daţ până la umerii lui Ben mai am de trăit câteva vieţi.
:)))) adevăru’ e că umerii de care zic eu sunt frumoşi în ciudăţenia lor. parcă-s traşi cu rigla.
da’ nu dispera. dacă îmi zici când e ziua ta, promit să găsesc o urare frumoasă, frumoasă care să te bucure 😉
Păi să-i am şi eu aşa m-aş bucura. De mule ori îmi împătur cămăşile pentru că n-am destule umeraşe. De-aş fi Ben Affleck nu mi-ar mai trebui, după cum zic, nici măcar dulap pentru ele.
Îţi zic, da’ mai încolo. Oricum, mai este vreme.
ce sa zic… noroc cu umerii, altfe;l ramanea fara lamultianiu de serviciu 🙂
evident :)))
ps: uitai să precizez că persoana în cauză nu citeşte blogu’ ăsta, aşa că tot atâta. fuse doar un exerciţiu de memorie de-al meu :)))