…azi am vorbit pe mess cu laura laurentiu. nu, nu cu mine insami ca nu sunt chiar atat de alienata, ci cu o alta laura laurentiu. tiza mea banateana, mai exact. credeam ca sunt singura pe lumea asta pe care o cheama asa, cu atat mai mult cu cat prenumele meu a fost tras la sorti cand m-am nascut. ai mei se asteptau la baiat, nu la fata, asa ca nu aveau nume de fete pregatite. au facut biletzele cu mai multe prenume si „laura” a fost. in conditiile astea, cum sa-ti inchipui ca mai exista o persoana cu acelasi nume?
dar, culmea, exista. si e si cantareata de muzica populara. am aflat de ea acum cateva luni cand am dat un search pe google sa gasesc un text mai vechi de-al meu din ZF. daca pana atunci, cand imi cautam numele apareau pagini cu articolele mele, azi lucrurile stau cu totul altfel. peste tot e alta laura laurentiu. la inceput, narcisista din mine s-a enervat. si cu numele meu si mai cunoscuta decat mine?!? inadmisibil!! :)))
dupa care am inceput sa primesc mailuri si add-uri pe mess de la persoane care vroiau sa ma felicite pentru felul minunat in care cant. eu nu stiu sa cant chiar deloc, da’ oarecum orgoliul meu de laura laurentiu a inceput sa fie magulit. daca tot o cheama asa, macar sa nu faca numele de ras, nu? cu timpul insa am obosit sa le tot spun ca nu sunt eu „acea” laura laurentiu si i-am rugat sa-i transmita, daca o gasesc, ca o rog sa-si schimbe numele. :)))
s-a dovedit ca tipa are simtul umorului si mi-a dat add pe messenger. azi am vorbit prima oara cu ea. a fost o senzatie foarte stranie sa vad casuta cu „laura laurentiu is now online” si sa vorbesc cu numele meu. nu stiu cand o sa ma obisnuiesc cu asta, dar macar m-am lamurit cum stau lucrurile cu tiza mea. e foarte ok. absolventa de litere, nascuta in timisoara, cu o familie faina (sot si fiica) la activ. unde mai pui ca e si amuzanta cand povesteste. i-am promis ca daca vine la cluj cu ceva concert, ne intalnim. nu strica sa ne cunoastem din moment ce nu face numele de rusine. 🙂
ps: mi-a povestit ca si ai ei credeau ca o sa fie baiat si atunci ar fi chemat-o laurentiu laurentiu. a avut noroc, nu? :))) ca sa vezi ce parinti neinspirati avem amandoua :))) apropo, o gasiti aici.
:))) Cat de misto!! Vreau si eu sa-mi gasesc tiza. Pana acum gasisem vreo doua pe Google, mult mai cunoscute ca mine: o doctorita, pare-se, extraordinara, din America si o tipa-fotograf.
zici ca-i misto? hmm… stiu si eu… mie mi s-a parut scary, la inceput. si nici acum nu sunt chiar impacata cu ideea. nu-mi explic de ce, da’ o sa ma mai gandesc la asta. tre’ sa vina de undeva neplacerea asta de a afla ca nu esti unica intr-un fel 😉
Ce te-ai fi facut daca nu ti-ar fi placut de ea, ca persoana? 🙂
:)))) nici nu vreau sa ma gandesc!!!
io n-am 🙁 este o singura codruta, dar ea e simona, nu simina 🙁
nu se pune
Deci super tare faza, stiam io ca o entitate poate exista in acelasi spatiu temporal in doua spatii geografice diferite, deci Einstein e nool…
Tu, draga, eu cred ca e totusi o problema de brand, pe care tu, ca specialista, ar trebui sa-l gestionezi ma i serios. Pai, nu?
Acum am speriat o duduie din Banat care va crede ca te instig la cine stie ce fapte….Hi, hi, hi
:))))) asta mi-ar mai lipsi, sa ma branduiesc!!! oricum, ea e mai brand ca mine, din cate vad, asa ca m-am trezit tarziu. :))))
cru, ai fi vrut sa ai? de ce????
he he… daca ma iau dupa groparu pot scrie o nuvela SF de mare succes :))))
ca sa nu ma apese singuratatea propriei mele constiinte numa’ pe mine =))
hai ca m-am prostit
:))) Sa stii ca frustrarea a fost la fel de mare si pentru mine cand am constatat ca trebuie sa ma iau la tranta pentru a fi indexata pe primele pagini de google cu o alta Laura Laurentiu. Nu m-ar fi deranjat sa existe o alta persoana cu acelasi nume, si sa fi fost, de exemplu – dascalita (by the way, asta exista, fara nici o legatura de rudenie cu mine sau cu tine, preda engleza la liceul Lenau din Timisoara), dar o a doua „celebritate”?!!!!! Too much! sa stii ca am fost la randul meu felicitata de o cucoana legat de „articolul meu despre autostrada” :))). Hm… marturisesc ca am stat in dubii pret de cateva secunde: sa mi-l asum cu nerusinare, sau sa recunosc ca mai exista o persoana cu numele meu!:))) (don’t worry, am recunoscut). Faza e ca intr-adevar suntem puse in situatii hilare, amandoua! Eh! m-am obisnuit cu multe, o sa ma obisnuiesc si cu asta! :))
mai e una??? GOD!!!! asta-i deja prea mult chiar si pentru toleranta de mine :)))))
da’ chiar!! am putea face schimb de identitati la un moment dat. trebuie sa ne gandim mai bine la asta. poate iesi amuzant 🙂