…dupa cum am mai spus, eu nu sunt iubitoare de poezie si nu citesc decat extrem de rar astfel de scrieri. letu insa vorbea azi de poeziile ei preferate si mi-am dat seama ca am si eu o poezie care imi place si pe care, culmea!, o stiu pe de rost, de la cap la coada. e a magdei isanos, o poetesa care a murit in 1944, la 29 de ani, de o boala a inimii.
am vazut o singura fotografie a tipei astea si pot spune ca era o femeie extrem de frumoasa. avea o fatza perfect ovala, o piele smeada, ochii mari, negri si isi purta parul cu carare pe mijloc si strans in coc la spate. cred ca era o prezenta electrizanta pentru barbatii vremii si cred ca l-a fascinat de-a dreptu’ pe eusebiu camilar. ca dovada, a luat-o de sotie.
magda isanos a publicat destul de mult in timpul vietii si asta a fost un noroc, de fapt, pt ca toate manuscrisele i-au fost distruse intr-unul dintre bombardamentele din ’44. revenind, dintre toate poeziile ei pe care, pe vremuri, le-am citit, mi-a foarte placut urmatoarea. se numeste „pentru tine”.
in neamul meu femeile-s ciudate,
cu parul brun de tot si fatza pala,
le place mult iubirea, insa toate
isi uita juramintele si-nsala.
de-aceea nu-ntreba cat poate tzine
iubirea noastra – nimenea nu stie,
iubeste-ma si nu-ntreba, ca-n mine
e inima strabunilor mai vie
si maine poate totul sa dispara
sa-mi pari urat si prost si sa te las
caci vin din minunata calda tara
si sufletul fierbinte mi-a ramas,
dar schimbator ca vantul si ca marea.
sa nu te-ncrezi in mare, nici in vant,
ca-n mine port paragini si uitarea,
sa-nteleneasca-al inimii pamant.
ar fi fain sa fim toate femeile asa sincere de la bun inceput in dragoste, nu? 😉
sau ei sa fie asa de la inceput… sau sa nu existe decat inceputul..frumoasul.. Cat de imposibil!
🙂
„sa-mi pari urat si prost”…parca suna familiar 😀
ooo, inceputurile sunt de vis!! si barbatii profita de asta :)))
ania, cred ca de-aia mi-a placut si mie asa de mult. ca e „de-a casei” cumva :)))
Faina poezia. Fain cum da impresia de universal si particular in acelasi timp. Pana la urma, cam asa e povestea tot timpul. Dar de ce sa nu fie ei sinceri ?
Azi am citit in metro o maxima de-a Marlenei Dietrich, preferata ta, tra l’altro…
ceva de genu ca „As vrea sa fiu femeia fidela a unui singur barbat, dar as vrea sa gasesc barbatul acela care s-o merite”.
😀
Vai. Marlene conduce. 😀
Poezia de Magda Isanos pe care o ştiu eu pe de rost e următoarea:
„Aş vrea să fiu copac şi-aş vrea să cresc
lângă fereastra ta, te-aş auzi
şi-n voie te-aş privi intreaga zi.
M-aş apuca şi iarna să-nfloresc,
ca sa te bucuri. Păsările cele
mai mândre-ar face cuib pe creanga mea,
şi nopţile mi-ar da cercei de stele,
pe care, ca pe frunze, ţi le-aş da.
Prin geamul larg deschis, de-atâtea ori
m-aş apleca uşoară, să-ţi sărut
când părul ce pe frunte ţi-a căzut,
când buzele, cu buze moi de flori.
Spre toamnă m-aş juca, zvârlindu-ţi mere
şi foi de aur roşu prin odaie,
cu-a ramurilor tânără putere
ţi-aş apăra obloanele de ploaie.
Si, cine ştie, poate că într-o seară
de primăvară, când va fi şi lună,
Va trece prin grădină o zână bună,
făcându-mă femeie să fiu iară.
Atuncea, sprijinindu-mi de pervaz
genunchiul ud de frunze şi pământ,
cu părul încă doldora de vânt,
cu rouă şi cu lună pe obraz,
eu ţi-aş sări în casă, şi senină
(uitând de-atâta vreme să vorbesc),
cu câte-un cuib în fiecare mână
întinsă, aş începe să zâmbesc.”
Mersi mersi. 🙂
da. poezii valoroase. numai ca, se pare ca nici autoarea nu era asa de sincera cu se arata in prima poezie :). tot femeie.
Si eu stiu o poezie pe de rost
Catelush cu parul cretz
Furah ratza din cotetz
Iel se jurah ka nu furah
Da lam prins cu ratzan gurah
Dar daca am fi toate asa bune poete de la inceput pana la sfarsit, cum ar fi? Hm?
Ce ne altereaza?
cropcircles: cum vrei sa ceri asa ceva de la barbati? :))))
letu: te-ai apucat de citit maxime? ce s-a intamplat?
hector: a ta e mult mai complicata decat a mea. bravo! 😉
lilium: de ce zici ca nu e sincera?? stii ceva ce eu nu stiu despre ea (e drept ca nu stiu nici eu prea multe…) oricum, spune tot. sunt curioasa 😀
dadatroll: „si cu ou-n buzunar / hai la sfatu popular” – astea le-ai uitat :)))
iana: d’apoi eu nu vreau sa fiu poeta. eu vreau sa fiu numai „buna” :)))))
sinceritatea..parca in postul din urma vbeai de e..conform titlului..;;)
nu pricep. ultimul post era despre morti, in speta. asta despre un fel de dragoste. cu ce ma contrazic?
m-am oprit sa comentez asta numai fiindca mi se pare ca trebuie subliniat ceva in ultimul comment al licuriciului. „un fel de dragoste”… intr-adevar, asta trateaza poezia – superba, apropo – si asta discuta si fata. din punctul meu de vedere e felul ala de dragoste trecatoare, cea care preceda iubirea cu the one. e necesar sa treaca si sa se termine. e necesar ca tipul sa para „urat si prost” ca sa fii pregatita pentru the ultimate thing. misto entry!
mersi 🙂