…nu pot spune ca l-am admirat pe Teoctist. prezenta lui nu mi-a starnit niciodata niciun fel de emotie, ba mai mult, cand l-a invitat pe al nostru Papa pe aici (da, sunt greco-catolica), l-am suspectat de o usoara ipocrizie, iertat sa-mi fie (stiu, mihnea, trebuie sa invat sa nu mai judec oamenii…). cu toate astea ma deranjeaza foarte tare cand vad cum este ponegrit si facut in fel si chip in comentariile de pe site-urile ziarelor. mi se pare inadmisibil sa arunci astfel de cuvinte despre un om care tocmai a trecut in lumea de dincolo, indiferent cine e omul acela.
dar si mai grotesc mi se pare gestul de a-i face poze cu telefonul mobil in timp ce sta intins pe catafalc. o astfel de imagine am surprins ieri, in timp ce ma uitam la stiri. un tip la vreo 35 de ani, cu un tricou galben pai, ajunsese langa catafalcul Preafericitului si a gasit de cuviinta sa-i faca o poza cu telefonul mobil. de parca era la concertul trupei preferate si vroia sa aiba cu ce se lauda prietenilor care nu prinsesera bilet. m-a oripilat si m-a intristat, in acelasi timp. nici macar mortii nu ni-i petrecem cu stil, respect si eleganta spre cele vesnice. mare pacat.
Cu frică, nu cu respect.
de ce frica?
am vazut si eu stirile…
oricum, nu o sa inteleg niciodata traditia asta cu sicriul deschis…
si nu o sa inteleg de ce fac atata tam-tam politic…ca doar la stiri l-am auzit si pe Tariceanu care-si citea discursul…
in plus, cred ca sunt scumpe minutele in direct…nu de alta, dar reporterul pro tv de undeva din moldova a reusit sa zica ‘IPS’…in loc de trei cuvinte.
apoi comentariile de pe net…
odihneasca-se in pace!
În mare parte sunt de acord. Dar îmi pare şi mai de prost gust declararea zilei de vineri drept zi de doliu pentru întreaga ţată. Nu crezi că este un atac la adresa ateilor, agnosticilor, neortodocşilor? E şi mai revoltoltător faptul că nimeni nu este scandalizat de imixtiunea statului laic în trebuirile bisericii şi viceversa. Este încălcată cinic şi brutal legea separării bisericilor de stat, dar parcă-i pasă cuiva în ţara asta de lege?
Ma tot straduiesc sa inteleg de ce moartea, o data intamplata(daca pot sa zic asa), il face pe un individ mai special sau mai demn de respect. Sa-mi fie cu iertare, ca n-am nimic cu blogul si postul tau, dar nu stiu ce mi-a venit sa-mi descarc aici impresia asta care ma seaca. Si anume, mi se pare ipocrizie sa-l respecti, sa apreciezi, sa fii de acord cu cineva care a trecut in nefiinta, in conditiile in care atunci cand traia n-ai fi fost sau oricum nu te-ai fi obosit sa-ti dai cu parerea pe subiect. Faptul ca a murit Preafericitul nu-i spala pacatele, oricat s-ar preaferici el la gandul asta. Parerea mea, n-am dat cu paru’ intr-a nimanui sper.
admin, din cate imi amintesc, si in 2005, cand au avut loc funeraliile Papei Ioan Paul al II-lea, guvernul Ro a declarat zi de doliu national. era tot intr-o vineri, ca sa vezi coincidenta. nici asta nu era tocmai normal si si atunci se putea spune ca e un atac la adresa ortodocsilor. da’ no…
cropcircles, poti sa te descarci linistit ca nu ma deranjeaza 😀
cat despre restul – a respecta mortii nu inseamna implicit a-i aprecia sau a fi de acord cu ce au facut cat timp erau in viata. in astfel de situatii ai respect pt conditia cuiva de a nu mai fi si a deveni ceva mult mai presus de intelegerea noastra. nu stii niciodata ce ajungi dupa moarte. chestia asta merita un minim respect. (asta ca sa nu intram in detalii legate de cultul mortilor si alte cele ca sunt mult prea stufoase)
si, in plus, la ce ajuta sa ponegresti pe cineva dupa ce a murit? daca ai ceva de spus trebuia sa o faci cat timp e in viata persoana respectiva ca sa se poata apara, cel putin.
Reactiile negative ale diversilor la adresa preafericirii, tocmai la momentul trecerii dincolo, sunt aparute si pentru ca nici bine nu a inchis ochii ca s-a si format un cor reunit al laudatorilor. Al laudatorilor peste masura, fara limite si chiar fara bun-simt. Or sunt situatii in care e bine sa fii decent cu laudele, tocmai ca sa nu se vada prea tare ca nu e mare lucru de laudat.
Ceea ce nu zice nimeni si, mai ales, nu spera nimeni e ca BOR, va intra dupa decesul Teoctistului intr-o alta epoca, mai fasta.
Toti ne asteptam la circ, la lupte, la declaratii subtile.
Stii in Transilvania se zice ca dupa 6 august Schimbarea la Fata se schimba lumina, adica vine toamna. Intram deci in Toamna Patriarhului. In fiecare palat episcopal un inalt prelat vizeaza ca toamna asta sa fie numai a lui.
marquez stie de ce :)))
ma intorc si zic, cropcircles. intre timp am mai discutat cu unii si altii pe tema respectului fata de morti si am constatat ca lumea e de parerea ta. nu are nimeni apasarile mele. oi fi eu altfel crescuta (si aici nu ma refer la credinta ca nu o prea am, sincera sa fiu). dar, chiar daca par absurda, continui sa cred ca mortii merita respect.
Sigur ca nu trebuie sa porcaim pe nimeni cum ne vine la gura, viu sau mort. O astfel de atitudine
il descalifica pe porcaitor in primul rand.
Apoi e crestineste sa-l ierti pe cel ce a gresit. Cu atat mai mult se cuvine sa facem asta cand omul moare. Din pacate nu de iertare si de politete s-a bucurat patriarhul acum. Deh, asta i-a fost turma.
Toate astea se pot numi respect, dar e in primul rand respectul fata de tine insati.
Ne respectam mortii, adica mai credem in conditia umana.
In alta ordine de idei, sunt vremuri ciudate cele in care alunecam in prozele sud-americane. Bune de urmarit si apoi de scris. Iar tanarul care si-a facut fotografie cu mobilul langa catafalcul cu Teoctist e de-acolo. Iar tu stii asta ca altfel nu-l scriai.
Aş fi vrut să pot scrie ceva de bine despre Teoctist, însă nu îmi dau seama care ar putea fi acel lucru. Mă mulţumesc să îl consider un oportunist (sper să nu fie un cuvânt prea dur). Ca o referire la tot ce s-a spus despre el şi acum şi în trecut: nu iese fum fără foc. Pot să înţeleg senzaţia de respect faţă de morţi a unora. Dar, spre exemplu, şi Ceauşescu e mort, şi e hulit in continuare, şi nimeni nu pare să se deranjeze pentru el. Decesul nu este un merit, este o simplă întâmplare. Logic vorbind: DE CE despre (unii) morţi vorbim numai de bine? Le anulam / ignorăm părţile negative atunci când mor, de parca moartea ar fi o imensa vrednicie? Şi dacă iertarea este creştină, de ce nu suntem creştini şi in timpul vieţii celui care acum e decedat?
„despre morti numai de bine” e o expresie care nu te obliga sa spui ceva de bine atunci cand moare cineva, ci iti sugereaza sa nu spui nimic rau daca nu ai ceva bun de spus. decat sa-l vorbesti de rau pe mort mai bine taci. asta-i ideea. dar nu-i o obligatie. fiecare face cum crede de cuviinta si din cauza asta unii morti sunt injurati.
cat despre de ce nu suntem crestini in timpul vietii… apoi, dragule, n-as putea sa vorbesc in numele tuturor. fiecare este cum simte.
pt licurici: Total de acord cu tine pe tema asta, insa eu nu m-as fi apucat sa-l laud pe comunist. Ca asta e parerea mea, pe care am zis-o si cat a trait, chiar inainte sa moara vorbeam cu cineva. Cat despre enigma mortii, a vietii de dupa moarte, a continuitatii ,etc , ai toata dreptatea din lume. Dar cred ca suntem noi prea opaci si automatizati, banalizati si asa mai departe ca sa ne gandim la lucrul asta cand incep sa turnam respecte si regrete peste sicriu celor trecut de partea cealalta. Bag mana in foc ca reporterii si editorii de stiri nu la asta s-au gandit cand au umflat evenimentul si personalitatea mai sus citatului, ci la audienta, ca na, asta intra la legea sensibilizarii. Iar bloggerii (care in majoritatea lor sunt si ei asa ca sa fie, dupa parerea mea) s-au luat unii dupa altii ca asa e frumusel si dragutel sa-i dam omagii preaveselului. Cu Octavian paler s-a intamplat exact la fel, iar mie mi se pare ca e un cult al mortilor pe lumea viilor, cu ritaluri prestabilite, un fel de supa la plic pentru morti de la vii.
da, s-a intrecut masura din punct de vedere mediatic. moartea lui Teoctist a devenit o buna vaca de muls pe timp de vara, cand e penurie de subiecte. pe principiul „moartea vinde bine” (ca si sexul, de altfel) s-a stors tot ce se putea din acest eveniment. si, de multe ori, intr-un mod de-a dreptul penibil. spre exemplu, la emisiunea lui tatulici de zilele trecute, reporterul ajunsese sa-i intrebe pe oamenii care stateau la catafalcul mortului, daca dau lunar bani pt biserica si cam cati (?!?!?!). gretzos!.
si mai gretos mi se pare faptul ca s-au gasit acum unii care sa dea vina mortii lui Teoctist pe medicii care l-au operat. ce porcarie!! o fi fost Preafericit, o fi fost patriarh o fi fost ce o fi fost el dar, la o adica, era un batran de 92 de ani si era de asteptat sa ii cedeze inima.
Dumnezeu sa il odihneasca!
teoria conspiratiei e in floare in romania, de ce sa nu functioneze si aici? :))))
Imi pare rau, de fapt nu o vrut sa il invite el pe Papa. O vrut presedintele de atunci, Constantinescu, exprimand vocea multora care voiau aceasta intalnire, printre care insusi Pontifu roman… care nu putea sa vina fara consensul si invitatia Patriarhului, fiind o tara majoritar ortodoxa..
Asa se facu de-l invita, punand de altfel o mie de conditzii: sa nu calce in Ardeal (unde ar fi dat nas in nas cu poporetul unit), sa nu se inchine la mormintele episcopilor greco-catolici martiri ai rezistentei anticomuniste, sa nu, sa nu, sa nu…
Oricum o fost mult mai deschis decat alti patriarhi ortodocsi din zona. Dumnezeu sal odihneasca si sa reinoiasca BOR!