…ma fascineaza peste poate motanul oscar. de cand am citit vineri stirea, ma trezesc gandindu-ma asa, pe nepusa masa, la pisicul care simte cand li se apropie unora ceasul mortii. imi pare un foarte bun personaj de roman si mai ca as scrie macar o povestire cu el. cred ca oscar, motanul-calauza, ar avea sansele sa devina la fel de celebru ca ludicul behemoth al lui bulgakov, daca si-ar pune cineva in gand sa-l treaca pe hartie. nu eu, evident, pentru ca la mine astfel de idei raman, din diferite motive, la stadiul de idei.
mi se par insa magice mecanismele prin care oscar reuseste sa simta moartea si nu inteleg de ce este atras de ea. pisici atrase de boala am mai vazut, dar de moarte nu. spre exemplu, pisica mea – o birmaneza batranica daca ma iau dupa acte, dar foarte in forma altfel – isi da seama cand sunt bolnava si isi face prezenta in camera mea foarte repede. ba mai mult, insista sa se inghesuie langa mine in pat in astfel de momente. altfel, nu isi petrece timpul cu mine defel si are cu totul alte locuri preferate de dormit sau de stat. oscar, in schimb, are altfel de gusturi. morbide, de-a dreptul.
ma intreb daca mi-ar placea sa-l am aproape, totusi.
cats are weird. noi avem de exemplu pisica vecinei care, atunci cand suntem acasa, sta doar la noi. vine si zgreaptana la usa pana o lasam inauntru. nu mananca aproape nimic de la noi, ca ne-am gandit initial ca de aia vine. mai haleste cate o bucatica de piept de pui crud, dar una singura. in rest, se lafaie si doarme peste tot si se mangaie de picioarele noastre.
vecina spune ca e ciudat, ca pisica e foarte ciudata si pretentioasa.
noi ne-am gandit ca vine ca-i place atmosfera de la noi. ca suntem niste simpatici.
:))) poate ca de-asta, da’ partea proasta e ca nu ai sa afli niciodata de ce vine. citisem undeva, pe vremuri, ca le sunt pe plac energiile negative si ca isi aleg de dormit fix locul ala din casa unde sunt cele mai multe energii de acest fel. da’ de ce-i asa, habar nu am.
clar, sunt niste personaje ciudate. de-aia imi si plac. 😉
Kit a mea vine si ma linge pe fata de fiecare data cand ma simt rau. Iar cand sta langa bunicul meu, se asaza intodeauna pe picioarele lui aproape paralizate. Dar ce e si mai ciudat…desi e o pisica jucausa…respinge unele persoane care probabil au aura negativa…de exemplu, nu-l suporta de nici o culoare pe vecinul care ne-a furat coasa din gradina (acum am aflat de ce) sau pe fostul meu prieten :>
tocmai am postat pe blog o poveste despre pisici…care…pana la urma a avut happy end 🙂
:))) asta cu fostul prieten mi-a amintit de o alta pisica de-a mea, prima de altfel, care era tot birmaneza. avea un comportament de caine vizavi de mine, in sensul ca ataca orice persoana care imi facea ceva rau sau care doar avea intentia de a-mi face. le sarea in cap, la propriu. asa a patit primul meu iubit care a gasit de cuviinta, la un moment dat, sa ma pishte de mana, de fatza cu pisica mea. saracu’. n-am apucat sa strig bine de durere, ca instantaneu fatza lui s-a umplut de sange. matza isi facuse datoria. desi nu ar trebui, imi vine si acum sa rad cand imi amintesc ce spaima a tras :)))
m-am uitat la Kit. foarte amuzanta. 😉
…pupici pe licurici…la-am vazut si pe oscar :)…merg si la ania :)…
si de la mine pupici!! si nu uitati de campionatul de gatit din septembrie!! 😉
o sa postez probabil saptamana viitoare poze cu puii salvati…sau cel putin cu cel care a ramas in familie intr-un fel 🙂
miaw!
unele pisici sunt adorabile
drept 🙂