…seara de ieri se anunta ploioasa, asa ca, in drum spre casa, am decis sa iau un film. zis si facut. in momentul in care am plecat de la centru’ de inchirieri, a inceput sa toarne cu galeata. neavand umbrela, m-am adapostit sub copertina terasei napoca 15 in speranta ca ploaia se opreste repede. nici vorba. dupa 10 minute ploua si mai abitir, de parca urma sa vina potopul. probabil ca as fi stat mult si bine acolo daca intre timp mihai nu m-ar fi anuntat ca vine dupa mine cu al sau opel argintiu. la scurt timp dupa ce inchid telefonul vad cum se opreste opelul argintiu ceva mai jos de terasa, in spatele unui autocar. se mergea bara la bara, ca urmare nu am stat sa astept sa ajunga masina in dreptul meu. am fugit prin ploaie, am deschis portiera din dreapta si m-am asezat uda leoarca pe scaun. in momentul in care m-am intors sa-mi salut prietenul, m-am blocat. de la volan ma privea un tip total necunoscut, intr-o camasa albastra, gen business, uimit si in acelasi timp contrariat de prezenta mea.
– nu esti mihai, zic.
– nu sunt, zice. dupa care incepe sa rada sanatos.
– cred ca ati gresit masina, da’ pot sa va duc eu…, continua tipul, extrem de politicos.
desi situatia era amuzanta si afara ploua cu galeata, m-am vazut nevoita sa refuz la fel de politicos. dupa care m-am coborat, razand, in ploaie. ca norocu’ ca mihai a sosit destul de repede. bineinteles, intr-un opel argintiu… :))
=)) Tare!!!
Been there done that 🙂 Centura Grigorescu asteptam un prieten si m-am aruncat in prima Dacie care a oprit. Eu am apucat sa mai aprind si o tigara si sa il injur scurt pana sa dau seama ca nu era cine trebuia. Am profitat ca tipu era ca la stomatolog sa o tulesc :))))))
:)) eu ti-am zis atunci ca trebuia sa ramai la domnul respectiv in masina pana aparea mihai-ul tau 😛
🙂
mie mi-a zgaltait careva usa, sa intre, nu stiu cu ce ganduri…doar ca eu o tin blocata, de teama unui atac armat cu victime, sange si racnete…
dar e draguta ideea…
eu imi imaginez o poveste de iubire inceputa asa;)
:))) da, daca eram pe platourile de la hollywood.
fain e ca astfel de chestii li se mai intampla si altora, din cate vad. vezi razvan. plus ca m-a sunat un prieten dupa ce am scris sa-mi povesteasca ceva asemanator, doar ca era un opel verde si ei erau vreo 4 care au confundat masina. :)))
fana: cum ma impingi tu in pacat :))))
Nice!!! Macar era OK tipul?
S-a intimplat si altora! Era toamna, era in plina zi. N-aveam ochelari si nici lentile … aplicate, prin urmare, cam chioara… Asteptam o Skoda si am urcat intr-un Opel, tot argintiu ( nu al lui Mihai ). A inceput, a continuat, a fost scurt dar frumos! A meritat! Asa ca, data viitoare !?…
:))) pana la urma putem pune de-o carte cu scurte povesti pe tema asta.
cat despre daca era ok tipu’, crede-ma, habar nu am. in afara faptului ca avea camasa albastru deschis nu mai tin minte nimic. eram si eu la fel de uimita ca si el de ce am izbutit sa fac si am retinut doar situatia nu si personajul. :))))))
Geniala faza :))
eu il lasam sa ma aduca pana acasa, imi plac chestiile de genul asta 😛
data viitoare PROMIT ca ma las dusa acasa :)))))