Blogul Licuricei

…a inceput cu sms-urile de dimineata. expeditorul nu mi-era necunoscut, ci doar se inscrie in acel sablon masculin pe care eu il numesc „barbati-de-vara”. adica acel gen de barbati care isi aduc aminte de tine doar vara si asta pt ca intamplator treci, aratand cat de cat imbietor, prin fatza vitrinei-cafenea in care ei isi beau cafeaua intre 13-15, zilnic. sau pt ca aud pe cineva din anturajul lor spunand „m-am intalnit azi cu … . arata bestial” (in general, femeile arata bestial vara, asa ca nu e o stire). dar in astfel de momente, barbatii-de-vara pun mana pe telefon si trimit sms-uri ca nu cumva sa-si piarda „locul de onoare”. motivationare hormonala, sa-i zicem.

intr-o vreme, astfel de sms-uri mi se pareau distractive si chiar intretineam flirtul. dar cum, pentru mine, fiecare minune tzine doar trei zile, m-am plictisit repede si sms-urile de ieri mi s-au parut aiurea si fara sens. cu cat raspundeam mai monosilabic, cu atat erau mai insistente. nu-s ciudati barbatii astia de vara? uneori ii invidiez ca au darul de a copilari atat de mult timp. oricum, categoria asta de masculi ar putea fi tratata intr-un post separat pentru ca poate fi un foarte bun studiu de caz.

a urmat apoi concertul lui tavitian in diesel. iertat sa-mi fie, dar omu’ asta nu face decat sa se repete pe el la infinit. aceeasi atitudine, aceleasi piese, aceeasi ordine, doar partenerii muzicali sunt altii. dezamagitor. nu si pentru prietenul scripi care este fascinat de acest individ si din acest motiv nu-i gaseste niciun cusur. partea faina din concertul lui tavitian au fost povestile cu scripi si buteanu, cel din urma singurul crasmar adevarat al acestei urbe. ieri mi-am dat seama ca mi-e dor de noptile in care in diesel venea aproape toata lumea cunoscuta din oras si, in 5 secunde, totul se transforma intr-o imensa petrecere. din varii motive nu se mai intampla asta, din pacate.

dupa diesel, insomnia. aici am avut ocazia unica de a-mi auzi propria viata (ma rog, o parte mica din ea) povestita in versiunea scripi. cu alte cuvinte, scripi s-a apucat sa-i explice iubitei sale raluca, relatia pe care am avut-o eu cu al noualea barbat. dat fiind ca personal nu-i povestisem mai nimic din acest episod, am fost amuzata si in acelasi timp surprinsa sa aud o varianta noua, inedita, a relatiei respective, care nu era nici pe departe ce stiam eu ca traisem. se pare ca scripi primise pe tava varianta aceasta de la o sursa care se dorea a fi autentica, dar care n-a fost decat manipulativa. n-am intrerupt povestea din curiozitate, dar un lucru e limpede: barbatii barfesc la fel de mult ca si femeile, dar sunt lipsiti total de stil. cat despre scripi, el ramane in continuare unul dintre prietenii mei dragi, chit ca stiu ca daca vreau sa afle ceva tot satul, ii spun lui. :))))

era vreo unu noaptea cand am plecat spre casa, dar ziua era departe de a se incheia. si asta pt ca, pe strada mea, in fata casei mele chiar, in momentul in care eu am ajuns, un barbat isi batea prietena. „te omor si nu iau mai mult de 20 de ani pt asta”, se auzea in timp ce loviturile date cu un bat de undita cadeau peste femeia ce statea ghemuita pe trotuar. nu era niciunul din ei treaz, evident, dar nu stiu de ce in astfel de momente nu stau pe fundul meu si ma bag. poate din solidaritate feminina.

n-am fost singura, ca norocul. in timp ce eu mediam conflictul si o intrebam pe femeie daca sa ii chem un taxi sa o duca acasa, un 4×4 a oprit la capatul strazii si au coborat din el trei tipi destul de bine facuti care mi-au sarit in ajutor. in final, vajnicul barbat cu undita a plecat, cei trei tipi la fel, iar femeia mi-a cerut niste bani pentru un pachet de tigari. asta nu inainte de a-mi spune ca a facut pipi pe ea „de frica”. eu cred ca de beata, dar dat fiind ca plangea inca si parea speriata de ce stia sigur ca o asteapta mai tarziu, n-am zis nimic. i-am dat 5 lei si am intrat in casa. nu fara a ma gandi ca am avut parte de cea mai adevarata si, in acelasi timp, groteasca, amuzanta si trista poveste din seara aia. restul erau nimicuri.